Xeroderma pigmentosum – cauze, simptome, tratament

Xeroderma pigmentosum s-a mai numit si sindromul DeSanctis-Cacchione. Este o afectiune genetica rara care provoaca hipersensibilitate la lumina ultravioleta (UV), tulburari oculare si simptome neurologice. Apare din cauza unor defecte ale sistemului de remediere a ADN-ului. Desi afectiunea nu poate fi vindecata, tratamentul optim poate reduce riscul de aparitie a cancerului de piele si a altor complicatii.

Ramaneti alaturi de noi pentru a afla mai multe detalii despre aceasta boala grava si despre implicatiile ei pe termen lung.

Xeroderma pigmentosum – generalitati

Xeroderma pigmentosum a fost descrisa pentru prima oara la Viena, in Austria, in 1870. Intr-un manual de dermatologie, Moritz Kaposi, un medic din Imperiul Austro-Ungar, descria o afectiune noua, numita xeroderma, ceea ce inseamna „piele cu aspect de pergament”.

Xeroderma pigmentosum este o afectiune ereditara multisistemica rara, caracterizata printr-o sensibilitate crescuta la efectele daunatoare ale radiatiilor ultraviolete (UV). Dupa cum bine stiti, principala sursa de radiatie UV este soarele.

Principalele simptome ale afectiunii se observa in zonele corpului expuse la lumina solara si constau in fotosensibilitate insotita de arsura usoara a pielii chiar si dupa doar cateva minute de expunere la soare, aparitia precoce a pistruilor si dezvoltarea pigmentarii lentiginoase, impreuna cu alte caracteristici ale poikilodermiei (zone de hipopigmentare, hiperpigmentare, telangiectazii si atrofie) si o tendinta de a dezvolta cancer de piele.

Efectele sunt grave nu doar la nivelul pielii, ci si asupra tesuturilor ochilor, cum ar fi asupra pleoapelor, a suprafetei globilor oculari si a tesuturilor din jurul acestora. Pot fi afectate inclusiv varful limbii si buzele. In plus, aproximativ 25% dintre persoanele care sufera de xeroderma pigmentosum dezvolta anomalii ale sistemului nervos, care se manifesta prin neurodegenerare progresiva.

De parca toate cele de mai sus n-ar fi fost de-ajuns, persoanele cu xeroderma pigmentosum au un risc mult mai mare de a dezvolta cancer de piele, cum ar fi carcinom bazocelular, carcinom cu celule scuamoase sau melanom. Pacientii sunt si de 2.000 de ori mai predispusi la aparitia cancerului la suprafata ochiului si a tesuturilor oculare invecinate. Din pacate, multe dintre aceste simptome apar la o varsta frageda, de obicei inaintea varstei de 10 ani.

Xeroderma pigmentosum se gestioneaza prin tehnici preventive (adica prin evitarea expunerii la soare, utilizarea produselor de protectie solara, purtarea imbracamintii protectoare) si prin screening regulat, pentru a se depista la timp eventualele modificari ale pielii, vederii si starii neurologice. Multe complicatii pot fi tratate cu medicamente si/sau prin interventie chirurgicala, dar unele tipuri de cancer si probleme neurologice pot pune viata in pericol.

Xeroderma pigmentosum – cauze

Xeroderma pigmentosum este o afectiune ereditara autozomal recesiva. Asta inseamna ca pentru a dezvolta boala, o persoana trebuie sa aiba doua copii ale unei gene anormale de la fiecare dintre parinti. Gena anormala este rara, asa ca exista un potential foarte mic ca ambii parinti sa aiba o astfel de gena problematica. Din acest motiv, este putin probabil ca o persoana care sufera de aceasta afectiune sa o transmita urmasilor, desi acest lucru nu este chiar imposibil.

Radiatia UV, cum ar fi lumina soarelui, dauneaza materialului genetic (ADN-ului) din celulele pielii. In mod normal, organismul remediaza aceasta deteriorari ale ADN-ului, dar din pacate la persoanele cu xeroderma pigmentosum, corpul nu remediaza daunele respective. Drept urmare, pielea devine foarte subtire si apar pete de culoare variabila (pete pigmentare).

La nivel mondial, xeroderma pigmentosum apare la 4 persoane din 1 milion de locuitori, boala aparand in egala masura si la barbati, si la femei. Desi este o afectiune foarte rara, pare a fi prezenta in intreaga lume, putand afecta orice grup etnic. S-a constatat ca unele gene mutante asociate cu xeroderma pigmentosum sunt totusi mai frecvent intalnite in anumite zone ale Globului, cum ar fi Japonia si Orientul Mijlociu, in acele locuri existand deci o incidenta mai mare a bolii.

Xeroderma pigmentosum – simptome

Boala progreseaza de obicei in 3 stadii. In prima faza, pielea nou-nascutului arata normal, dar la aproximativ 6 luni de la nastere se declanseaza primul stadiu al afectiunii.

Semne si simptome cutanate

In zonele de pe corp expuse la soare, cum ar fi fata, pielea se inroseste, se descuameaza si apar pistruii. De asemenea, pot incepe sa apara pete intunecate si neregulate.

Aceste modificari cutanate se extind spre gat si partea inferioara a picioarelor si, in cazuri severe, afecteaza inclusiv pielea de pe trunchi. In lunile de iarna, simptomele se pot atenua.

Expunerea continua la soare va declansa al doilea stadiu al bolii, in care xeroderma pigmentosum se caracterizeaza prin:

• poikilodermie;
• atrofie cutanata;
• telangiectazie;
• hiperpigmentare sau hipopigmentare pestrita.

In al treilea stadiu al xeroderma pigmentosum se dezvolta cheratozele actinice si cancerul de piele. Acestea pot aparea inca de la varsta de 4-5 ani sau in jurul varstei de 8 ani. Simptomele sunt mai raspandite in zonele expuse la soare, cum ar fi fata. Acestea constau in:

• carcinom bazocelular;
• carcinom cu celule scuamoase;
• melanom.

Semne si simptome la nivelul ochilor

Problemele oculare apar la aproape 80% dintre pacientii cu xeroderma pigmentosum. Acestea se pot manifesta astfel:

• ochii devin dureros de sensibili la lumina (fotofobie);
• ochii se inrosesc si se irita, iar corneea (stratul exterior transparent si protector al ochilor) poate deveni tulbure;
• persoana poate dezvolta, de asemenea, ochi uscati, din cauza inflamatiei cronice a corneei (cheratita). In cazurile severe, cheratita poate duce la intunecarea vederii si chiar la pierderea vederii.
• expunerea repetata la soare poate afecta si pleoapele, facandu-le sa se subtieze si sa li se desprinda genele;
• la nivelul ochilor pot aparea excrescente necanceroase sau canceroase.

Semne si simptome neurologice

Xeroderma pigmentosum poate afecta si sistemul nervos. Problemele neurologice apar la aproximativ 20% dintre pacientii cu xeroderma pigmentosum. Acestea pot fi usoare sau severe si constau in spasticitate, coordonare slaba, intarziere in dezvoltare, surditate si statura mica. Simptomele pot deveni vizibile spre sfarsitul copilariei sau adolescentei si, odata aparute, tind sa se agraveze treptat. Simptome neurologice progresive asociate cu xeroderma pigmentosum sunt urmatoarele:

• pierderea progresiva a auzului, cauzata de afectarea nervului urechii interne;
• capacitate de coordonare limitata;
• dificultati la mers;
• disfagie (dificultate la inghitire);
• pierderea reflexelor;
• control muscular redus (ataxie) si spasticitate;
• dimensiune mai mica a capului (microcefalie);
• paralizia corzilor vocale;
• afectare cognitiva progresiva;
• convulsii.

Xeroderma pigmentosum – diagnostic

In general, xeroderma pigmentosum se depisteaza in copilaria timpurie, pe la varsta de 1-2 ani. Diagnosticul este de obicei suspectat mai intai pe baza simptomelor clinice. Multe persoane cu xeroderma pigmentosum nu au un istoric familial al afectiunii. Cand copilul prezinta arsuri solare severe dupa prima expunere la soare, acest lucru poate fi un semn de xeroderma pigmentosum.

Pentru confirmarea diagnosticului, se poate recurge la testarea genetica moleculara. Xeroderma pigmentosum poate fi de obicei diagnosticata concludent prin masurarea factorului de remediere a ADN-ului din probe de piele sau de sange. Rezultatele ies dupa 4 luni.

• Diagnosticul diferential

Exista mai multe tulburari genetice induse de mutatii ale genelor din calea de excizie a nucleotidelor (NER). Persoanele care sufera de aceste tulburari au simptome foarte diferite, in ciuda faptului ca mutatiile afecteaza unele dintre aceleasi gene ca si la persoanele cu xeroderma pigmentosum. Acestea fiind spuse, diagnosticul diferential include tricotiodistrofia, sindromul Cockayne, sindromul cerebro-oculo-facio-scheletic si sindromul sensibilitatii la razele UV.

• Trichotiodistrofia este o boala genetica mostenita rara, multisistemica, caracterizata printr-un spectru larg de anomalii. Pacientii au ca trasatura comuna parul scurt, uscat si casant, cu deficit de sulf. Semnele si simptomele variaza foarte mult, dar in general copiii se nasc prematur, au greutate mica la nastere si anomalii de dezvoltare, dar nu prezinta predispozitie catre cancer.
• Sindromul Cockayne este o forma rara de nanism, caracterizata prin statura mica, sensibilitate la radiatiile UV si un aspect imbatranit prematur (progerie). Desi dezvoltarea prenatala este normala, anomaliile de dezvoltare apar de obicei pana la varsta de 2 ani. Aceasta afectiune poate pune viata in pericol in primele doua decenii ale vietii, dar pacientii nu au risc crescut de cancer.
• Sindromul cerebro-oculo-facio-scheletal este o afectiune neurodegenerativa si genetica extrem de rara, care afecteaza creierul si maduva spinarii inca din perioada intrauterina. Tulburarea se caracterizeaza prin greutate mica la nastere, dezvoltare neurologica slaba sau absenta, anomalii structurale ale ochilor si probleme la nivelul coloanei vertebrale si al articulatiilor. Pot aparea si anomalii ale craniului, fetei, membrelor si ale altor parti ale corpului. Acest sindrom se mosteneste pe cale autozomal recesiva si, in prezent, este considerat o parte a spectrului de tulburari din sindromul Cockayne.

Xeroderma pigmentosum – tratament si gestionarea simptomelor

Desi este o afectiune incurabila, exista modalitati prin care xeroderma pigmentosum poate fi gestionata.

1. Protectie impotriva radiatiilor ultraviolete

Scopul principal al tratamentului este protectia impotriva radiatiei UV a soarelui si a lampilor fluorescente neecranate. Astfel, specialistii recomanda urmatoarele masuri:

• desfasurarea activitatilor in aer liber doar pe timpul noptii;
• purtarea imbracamintii de protectie (haine cu maneci lungi si pantaloni lungi, camasi cu guler, tesaturi dense, palarii cu boruri largi);
• protejarea ochilor folosind ochelari de soare cu lentile care absorb radiatia UV;
• aplicarea cremelor de protectie solara cu FPS 50+ pe toate zonele expuse.

Este important sa se reduca la minimum leziunile pielii si ale ochilor. Daca nu persoana nu se protejeaza impotriva radiatiei UV, pistruii se pot agrava si creste riscul de cancer de piele.

Cat despre cheratozele actinice cu care se pot confrunta unii pacienti cu xeroderma pigmentosum, acestea pot fi tratate prin crioterapie sau crema cu 5-fluorouracil.

2. Nivelurile de vitamina D

Majoritatea pacientilor care sufera de xeroderma pigmentosum au un nivel scazut de vitamina D, deoarece trebuie sa-si fereasca pielea de lumina zilei. Se pot efectua analize de sange pentru verificarea nivelului de vitamina D si daca este cazul, medicul poate recomanda suplimente de vitamina D, pentru a se evita fragilizarea oaselor.

3. Consultatii regulate si tratamente

Controalele dermatologice regulate (de obicei la fiecare 3-6 luni) pot ajuta la depistarea precoce a semnelor de cancer de piele, astfel incat acesta sa poata fi tratat cat mai curand. Cand cancerul nu este descoperit in stadiile incipiente, acesta poate pune viata in pericol, deoarece exista riscul sa se fi raspandit deja la alte organe. Prin urmare, orice pata sau excrescenta suspecta trebuie mentionata imediat medicului, si daca este cazul trebuie sa fie supusa biopsiei.

Cancerele de piele sunt de obicei extirpate chirurgical. Pentru unii pacienti cu xeroderma pigmentosum se poate prescrie izotretinoina. Acesta este un derivat al vitaminei A, care poate preveni formarea de noi tipuri de cancer prin modificarea diferentierii keratinocitelor.

De asemenea, se recomanda efectuarea unei consultatii oftalmologice cel putin anual. In functie de problemele de vedere sesizate, oftalmologul poate recomanda picaturi lubrifiante pentru ochi (pentru a reduce inflamatia de la nivelul corneei), ochelari sau efectuarea unei biopsii oculare. In unele cazuri, interventia chirurgicala poate trata anumite afectiuni ale ochilor, cum ar fi pleoapele cazute (ptoza) sau problemele corneei. In cazuri severe, persoana care sufera de xeroderma pigmentosum poate necesita un transplant de cornee.

Pana la varsta de 20 de ani, pacientii diagnosticati cu xeroderma pigmentosum trebuie sa efectueze si evaluari neurologice, pentru a se depista la timp eventualele probleme cerebrale sau nervoase. Pe langa examinarea clinica, uneori se pot efectua si teste de auz, studii de conducere nervoasa sau imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Daca specialistul ORL depisteaza pierderea progresiva a auzului, acesta ii poate recomanda pacientului un aparat auditiv sau, in unele cazuri, se poate efectua un implant cohlear.

Psihoterapie

In unele cazuri, li se recomanda pacientilor sa discute cu un psiholog pentru a invata sa gestioneze simptomele de xeroderma pigmentosum si sa faca fata stresului care insoteste un astfel de diagnostic.

Xeroderma pigmentosum – complicatii

National Institutes of Health (NIH) raporteaza ca majoritatea persoanelor cu xeroderma pigmentosum dezvolta vreun tip de cancer pana la varsta adulta.

Prin comparatie cu populatia generala, persoanele care sufera de xeroderma pigmentosum au un risc de 1.000 de ori mai mare de a dezvolta cancer de piele non-melanom, cum ar fi carcinomul bazocelular sau carcinomul scuamos. Carcinomul cu celule scuamoase se poate forma inclusiv pe varful limbii, de exemplu.

Riscul de a dezvolta melanom este de 2.000 de ori mai mare in randul pacientilor cu xeroderma pigmentosum. Mai exact, s-a observat ca la aceste persoane melanomul se dezvolta de obicei pe la varsta de 22 de ani.

De asemenea, la acesti pacienti s-a observat un risc de 10-20 de ori mai mare de aparitie si a altor tipuri de cancer, cum ar fi tumorile cerebrale si ale sistemului nervos central, tumorile hematologice maligne, cancerul de san, tumorile tractului reproducator feminin, cancerul papilar tiroidian si cancerul renal.

Unii pacienti sunt hipersensibili si la razele X, asa ca in cazul in care este nevoie sa li se faca o radiografie, se recomanda de test expunerea la o doza mica de raze X inainte de efectuarea vreunei radiografii.

Pacientii pot prezenta si o sensibilitate crescuta la tutun. De exemplu, pacientii cu xeroderma pigmentosum care fumeaza dezvolta cancer pulmonar la o varsta relativ frageda.

Deficienta de vitamina D (si complicatiile acesteia) a fost raportata la multe persoane cu xeroderma pigmentosum, desi un mic studiu din Germania a aratat ca unii pacienti aveau de fapt niveluri normale sau chiar crescute ale acestei vitamine.

Multe persoane cu xeroderma pigmentosum mor la o varsta frageda din cauza cancerelor de piele. Totusi, daca pacientul este diagnosticat precoce, nu prezinta simptome neurologice severe sau are o forma usoara a bolii si ia toate masurile de precautie pentru a evita expunerea la radiatia UV, acesta poate trai pana la varsta mijlocie sau mai mult.

Intrucat pacientii cu xeroderma pigmentosum si familiile lor se confrunta cu numeroase provocari in viata de zi cu zi, informarea constanta si evitarea expunerii la lumina soarelui sunt esentiale pentru gestionarea acestei afectiuni.

Surse:

https://dermnetnz.org/topics/xeroderma-pigmentosum

https://rarediseases.org/rare-diseases/xeroderma-pigmentosum/#disease-overview-main

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24088-xeroderma-pigmentosum-xp

https://www.medicalnewstoday.com/articles/xeroderma-pigmentosum

https://rarediseases.info.nih.gov/diseases/7910/xeroderma-pigmentosum

https://medlineplus.gov/ency/article/001467.htm