Meningita la bebelusi

Meningita reprezinta inflamatia meningelor, membranele care acopera structurile din sistemul nervos central (creierul si maduva spinarii). Este o afectiune grava, care poate avea consecinte dintre cele mai severe, mai ales la sugari si copii mici. Din cauza faptului ca acestia au sistemul imunitar foarte scazut, meningita la bebelusi poate progresa rapid spre forme potential letale si cu sechele ulterioare. De altfel, infectiile care duc la meningita sunt mult mai probabile la copiii mici si bebelusi, tot din cauza vulnerabilitatii imunitare. Prin urmare, meningita la bebelusi se considera a fi o urgenta medicala, necesitand diagnostic precoce si tratament cat mai rapid.

Ce este meningita?

Meningita defineste inflamatia meningelor, cu etiologie de cele mai multe ori infectioasa: virala sau bacteriana. In cazuri mai rare, poate fi cauzata de infectii parazitare sau fungice. Chiar daca medicina a progresat semnificativ in ultimii ani, iar incidenta si rata de mortalitate actuale sunt in continua scadere, meningita la bebelusi, in special cea de etiologie bacteriana, se prezinta cu rezultate adverse nefavorabile in pana la 60% din cazuri. Principala cauza o reprezinta sistemul imunitar imatur al nou-nascutilor, in special al prematurilor, care sunt mult mai expusi riscului de infectii bacteriene. Meningita la bebelusi de etiologie bacteriana este cea mai periculoasa.

Meningita la bebelusi – cauze si factori de risc

Meningita la bebelusi are etiologie variabila, insa apare aproape exclusiv pe fond infectios.

Infectii virale

Infectiile virale reprezinta principala cauza de meningita la bebelusi. Acestea sunt in mod uzual mai usoare, cu risc mai redus de complicatii. Principalii agenti virali implicati sunt:

• enterovirusurile;
• parechovirusul uman de tip 3;
• virusul Herpes simplex;
• arbovirusurile (precum virusul West Nile si virusul Chikungunya);
• virusul urlian (care cauzeaza oreionul).

Dintre acestea, enterovirusurile sunt cel mai frecvent implicate in meningita la bebelusi.

Infectii bacteriene

Infectiile virale cauzeaza o forma contagioasa de meningita, de asemenea cu potential mult mai sever, care necesita tratament de urgenta. Principalele specii bacteriene implicate in meningita la bebelusi sunt:

• Streptococcus agalactiae (streptococul β-hemolitic de grup B);
• Escherichia coli meningitogena neonatala (NMEC);
• Listeria monocytogenes;
• Haemophilus influenzae (de tip B);
• Neisseria meningitidis;
• Enterococcus spp.;
• Streptococcus pneumoniae.

Infectii fungice

Meningita la bebelusi poate fi cauzata si de infectii cu specii de Candida, dar mult mai rar. Nu este infectioasa si de obicei apare in contextul imunosupresiei, pe fondul unei infectii existente care se raspandeste spre creier.

Exista mai multi factori care cresc riscul de meningita la bebelusi, cum ar fi:

• nasterea prematura;
• colonizarea anterioara a mamei cu Streptococcus agalactiae, Escherichia coli;
• ruptura prematura (sau prelungita) a membranelor;
• greutatea foarte mica la nastere (mai putin de 1500 de grame);
• expunerea la persoane infectate;
• sarutarea pe buze a bebelusului, in special daca persoana este infectata cu Herpes simplex.

Meningita neonatala apare, de obicei, in contextul infectiei perinatale a mamei, care transmite bacteria nou-nascutului in timpul nasterii. Spre exemplu, daca mama are febra cu cel putin 24-48 de ore inainte/dupa nastere, se considera factor de risc pentru transmiterea infectiei la fat.

Meningita la bebelusi – simptome si manifestari

Meningita la bebelusi se manifesta cu simptome usor nespecifice, insa care nu ar trebui trecute cu vederea.

• instabilitatea temperaturii corporale (febra sau hipotermie, desi de cele mai multe ori exista febra);
• plans excesiv, de necontrolat, iritabilitate;
• refuzul alimentarii, varsaturi si diaree;
• letargie, dificultati de trezire;
• convulsii;
• tensiune crescuta la nivelul fontanelei (umflarea partii moi a capului);
• rigiditatea gatului (mai greu de observat la sugari);
• piele marmorata sau eruptii cutanate (asociate cu meningita meningococica);
• hipotensiune arteriala.

Semnul Brudzinski pozitiv indica meningita neonatala – flexia pasiva a gatului nou-nascutului are drept rezultat, in caz de meningita, flexia bilaterala la nivelul articulatiei soldului. Bebelusii cu meningita plang incontrolabil si chiar au tendinta de a plange si mai puternic cand sunt luati in brate.

Diagnosticul de meningita la bebelusi

Diagnosticarea meningitei la bebelusi necesita efectuarea mai multor teste, dar doar atunci cand rezultatele examenului fizic ridica suspiciunea unei astfel de afectiuni. Punctia lombara este un prim test, deoarece ajuta la identificarea agentului cauzat. Teste de laborator uzual sunt cultura bacteriana (de sange), hemoleucograma, analiza lichidului cefaloradihian. In unele cazuri sunt recomandate si investigatii imagistice – CT sau RMN cerebral – pentru identificarea posibilelor complicatii. Punctia lombara (cu cultura bacteriana ulterioara) cu sau fara diagnostic molecular din lichidul cefalorahidian (PCR) reprezinta standardul de aur pentru stabilirea diagnosticului.

Tratament meningita la bebelusi

Nu exista linii terapeutice clare in ceea ce priveste tratamentul pentru meningita la bebelusi. In majoritatea cazurilor in care se suspecteaza meningita neonatala cu debut precoce, exclusiv pe fondul infectiei bacteriene, ampicilina plus o aminoglicozida (gentamicina, spre exemplu) sau o cefalosporina cu spectru extins de actiune (cefotaxima, ceftazidima, cefepima) se recomanda a fi administrate empiric. Alti specialisti sunt de parere ca, in prima saptamana de viata, terapia empirica ar trebui sa includa ampicilina, cefotaxima si gentamicina. Antibioticele trebuie atent dozate in functie de varsta gestationala, varsta bebelusului si severitatea infectiei meningeale.

In alte tari, cum ar fi cele in curs de dezvoltare, ampicilina sau penicilina plus gentamicina sunt recomandate ca terapie empirica in caz de meningita la bebelusi, cu cefalosporine drept a doua linie de tratament. Ampicilina ar trebui sa ramana alternativa primara de tratament, pentru a se acoperi infectia cu Streptococcus agalactiae si Listeria monocytogenes. In meningita virala, de exemplu cea cauzata de infectia cu Herpes simplex, tratamentul antibiotic nu este recomandat, deoarece nu are niciun efect. De obicei, aceasta este autolimitata si se rezolva de la sine (cateva saptamani). Se recomanda odihna, antipiretice, antiinflamatoare, hidratarea adecvata.

Recuperarea dupa meningita la bebelusi

In cazul meningitei virale, de obicei recuperarea este completa, boala in sine fiind relativ usoara fata de meningita bacteriana. Totusi, unii sugari pot dezvolta complicatii neurologice si sechele, caz in care necesita terapie fizica si ocupationala, monitorizarea periodica a dezvoltarii psihice, emotionale. Evaluarea audiologica este necesara dupa meningita la bebelusi, deoarece aceasta afectiune poate provoca pierderea sau diminuarea auzului. O astfel de complicatie poate fi usor identificata prin faptul ca bebelusul tinde sa nu mai reactioneze cand este strigat, nu mai are un reflex evident de intoarcere a capului spre sursa de zgomot, are o reactie scazuta la zgomote.

Meningita la bebelusi – complicatii si riscuri asociate

Daca nu este tratata prompt, meningita la bebelusi (in special cea cauzata de infectia cu o specie bacteriana) poate duce la:

• pierderea auzului (principala posibila complicatie pe termen lung);
• epilepsie;
• retard neuropsihic si de crestere;
• hidrocefalie;
• leziuni neurologice permanente;
• insuficienta renala
• sepsis si deces.

Complicatiile tind sa fie mult mai severe in cazul meningita apare la nou-nascuti, cu debut fie imediat, fie la scurt timp dupa nastere (debut tardiv). Meningita la bebelusi reprezinta o urgenta medicala, iar prognosticul este cu atat mai favorabil cu cat diagnosticul si tratament sunt initiate mai rapid.

Meningita la bebelusi – sfaturi pentru preventie

Exista mai multe metode prin care poate fi redus riscul de meningita la bebelusi. Dintre acestea, vaccinarea reprezinta cea mai eficienta metoda de a reduce riscul infectiei:

• vaccinarea impotriva Haemophilus influenzae de tip b (Hib);
• vaccinare impotriva Streptococcus pneumoniae;
• vaccinul ROR (rujeola-oreion-rubeola).
• vaccinul impotriva virusului varicelo-zosterian.

De asemenea, pentru a reduce riscul de meningita la bebelusi, pot fi adoptate si masuri precum:

• monitorizarea atenta a sarcinii pentru identificarea si tratarea infectiilor cu risc;
• evitarea sarutarii pe buze a bebelusului;
• respectarea regulilor de igiena (spalarea mainilor inainte de masa, dupa folosirea toaletei si schimbarea scutecului bebelusului);
• evitarea contactului cu persoane ce prezinta semne de infectie.

Chiar daca meningita la nou-nascuti si bebelusi reprezinta o urgenta medicala si are potentialul de a evolua spre complicatii, tratamentul rapid si gestionarea corespunzatoare reduc acest risc.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532264/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459360/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8001510/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1299326/

https://www.tandfonline.com/doi/10.3810/pgm.1998.03.412