Sindromul Beckwith-Wiedemann: ce este, simptome, cauze, diagnostic si tratament

Sindromul Beckwith-Wiedemann este o afectiune genetica rara, caracterizata prin crestere excesiva in perioada intrauterina si postnatala, anomalii congenitale si un risc crescut de dezvoltare a tumorilor in copilarie.

Desi este o conditie neobisnuita, cu o incidenta estimata la 1 caz la 10.000-15.000 de nasteri, recunoasterea timpurie a sindromului Beckwith-Wiedemann este esentiala pentru asigurarea unei monitorizari adecvate si pentru prevenirea complicatiilor grave.

Acest articol va ofera o privire detaliata asupra tuturor aspectelor legate de sindromul Beckwith-Wiedemann: de la definitie, simptome si cauze genetice, pana la metode de diagnostic, optiuni de tratament si viata pe termen lung cu aceasta afectiune.

Ce este sindromul Beckwith-Wiedemann?

Sindromul Beckwith-Wiedemann este o boala genetica congenitala, care afecteaza modul in care anumite gene sunt exprimate, fara a modifica secventa ADN-ului. Afectiunea implica o dereglare a procesului numit "imprimare genomica", ceea ce duce la exprimarea anormala a unor gene implicate in crestere.

Cat de frecvent este si cine poate fi afectat?

Sindromul afecteaza atat fete, cat si baieti, fara o predispozitie clara legata de sex. Este adesea diagnosticat la scurt timp dupa nastere, datorita semnelor clinice evidente. Cu toate acestea, formele atenuate ale sindromului Beckwith-Wiedemann pot fi recunoscute mai tarziu, uneori chiar in adolescenta.

Istoric si descrierea sindromului

Sindromul a fost descris pentru prima data in anii 1960 de medicii Hans-Rudolf Wiedemann si John Bruce Beckwith. De atunci, cercetarile genetice au permis identificarea mecanismelor moleculare implicate in sindromul Beckwith-Wiedemann, contribuind la o mai buna ingrajire a pacientilor.

Care sunt cauzele sindromului Beckwith-Wiedemann?

Cauza principala a sindromului Beckwith-Wiedemann consta in anomalii genetice localizate pe cromozomul 11, regiunea p15. Aceasta regiune contine gene importante implicate in cretterea celulara.

Origine genetica si epigenetica

Modificarile implica mecanisme epigenetice, cum ar fi metilarea anormala a ADN-ului. Acest lucru influenteaza expresia unor gene precum IGF2 (factor de crestere) sau CDKN1C (supresor tumoral).

Ce este metilarea ADN-ului?

In mod normal, metilarea ADN-ului este un proces natural prin care grupari chimice numite grupari metil (CH₃) se ataseaza de anumite regiuni din ADN, in special de bazele citozina din secventele CpG (citozina-fosfat-guanina).

Aceasta metilare actioneaza ca un comutator genetic:

• Cand o gena este metilata, ea este „oprita” (nu mai produce proteine).
• Cand este nemetilata, gena este activa si exprima proteine.

Ce inseamna metilare anormala?

Metilarea anormala a ADN-ului inseamna ca: o gena care ar trebui sa fie activa este blocata (hipermetilare), sau o gena care ar trebui sa fie oprita devine activa (hipometilare).

Acest dezechilibru poate duce la:

• dereglarea cresterii celulare,
• activarea genelor implicate in cancer,
• oprirea genelor care protejeaza celulele,
• boli genetice sau sindroame congenitale, precum sindromul Beckwith-Wiedemann.

In sindromul Beckwith-Wiedemann, metilarea anormala afecteaza regiuni-cheie de pe cromozomul 11p15, care controleaza gene importante pentru crestere:

• IGF2 (stimuleaza cresterea) – devine prea activa prin metilare anormala;
• CDKN1C (inhiba cresterea) – este oprita prin lipsa metilarii.

Acest dezechilibru explica cresterea accelerata, macroglosia, tumorile si alte trasaturi specifice sindromului.

Tipuri de modificari genetice implicate

1. Pierderea metilarii materne (IC2 LOM)

2. Metilare anormala paterna (IC1 GOM)

3. Disomia uniparentala paterna (UPD)

4. Mutatii ale genei CDKN1C

Toate aceste variante pot conduce la aparitia sindromului Beckwith-Wiedemann cu grade diferite de severitate.

 Care sunt simptomele sindromului Beckwith-Wiedemann?

Simptomatologia este variabila, dar anumite semne sunt caracteristice pentru sindromul Beckwith-Wiedemann.

Semne la nastere

- Greutate mare la nastere (macrosomie)

- Limba foarte mare (macroglosie)

- Hernie ombilicala sau defect al peretelui abdominal (omfalocel)

Anomalii fizice si disproportii

- Asimetrie corporala (hemihipertrofie)

- Fata larga, urechi proeminente, pliuri auriculare anormale

- Organomegalie (ficat, rinichi mari)

Complicatii posibile

- Hipoglicemie neonatala

- Predispozitie crescuta la tumori (nefroblastom, hepatoblastom)

- Probleme respiratorii din cauza macroglosiei

Simptome in copilarie si adolescenta

- Tulburari de crestere (crestere accelerata pana la 8-10 ani)

- Dificultati de vorbire (datorita limbii mari)

- Probleme dentare

Cum se pune diagnosticul de sindrom Beckwith-Wiedemann?

Diagnosticul se bazeaza pe o combinatie de evaluare clinica si teste genetice.

Evaluarea clinica

Exista scoruri de diagnostic ce iau in considerare semnele majore si minore. Prezenta a cel putin 3 semne majore sau combinatii cu semne minore ridica suspiciunea de sindrom Beckwith-Wiedemann.

Teste genetice recomandate

- MS-MLPA (pentru metilare)

- Secventierea genei CDKN1C

- Analiza disomiei uniparentale

Diagnostic diferential

Trebuie excluse alte sindroame suprapuse, cum ar fi:

- Sotos (Sindromul Sotos cunoscut si sub numele de cerebral gigantism poate fi confundat cu sindromul Beckwith-Wiedemann in perioada neonatala sau in primii ani, dar ele sunt entitati distincte, cu implicatii diferite pentru prognostic si tratament)

- Simpson-Golabi-Behmel (o alta afectiune genetica rara, care, la fel ca sindromul Beckwith-Wiedemann, se manifesta prin supracrestere si trasaturi dismorfice congenitale. Din aceasta cauza, poate fi confundat in perioada neonatala si in copilarie cu sindromul Beckwith-Wiedemann)

- Sindroame cu macroglosie izolata

Care sunt riscurile si complicatiile asociate cu sindromul Beckwith-Wiedemann?

Riscul crescut de tumori

Unul dintre cele mai importante aspecte este riscul oncologic. Copiii cu sindromul Beckwith-Wiedemann prezinta un risc de 5-10% de a dezvolta tumori, cel mai frecvent fiind:

- Nefroblastom (Wilms)

- Hepatoblastom

Monitorizarea medicala periodica

Recomandarile internationale prevad:

- Ecografie abdominala la fiecare 3 luni pana la 8 ani

- Determinarea AFP (alfa-fetoproteina) la fiecare 6 saptamani pana la 4 ani

Probleme de crestere si dezvoltare

Desi multi copii cu sindromul Beckwith-Wiedemann au o dezvoltare neuropsihica normala, pot exista intarzieri motorii, dificultati de pronuntie si tulburari de postura.

Optiuni de tratament si management medical

Nu exista un tratament curativ pentru sindromul Beckwith-Wiedemann, dar o abordare multidisciplinara poate gestiona eficient simptomele.

Interventii chirurgicale

• Reductii chirurgicale ale limbii (pentru macroglosie severa)
• Repararea omfalocelului sau a herniei ombilicale

Tratamentul hipoglicemiei

• Administrarea de glucoza intravenoasa
• Monitorizarea glicemiei frecvente in primele zile de viata

Monitorizarea oncologica

• Urmarire cu ecografii si analize specifice
• Consult oncologic daca apar mase suspecte

Echipa multidisciplinara

Include: pediatru, genetician, endocrinolog, chirurg pediatru, oncolog si logoped.

Sindromul Beckwith-Wiedemann si mostenirea genetica

Este ereditar?

Majoritatea cazurilor apar sporadic, dar aproximativ 15% sunt ereditare, mai ales cele cu mutatii CDKN1C.

Riscul de recurenta in familie

Depinde de mecanismul genetic implicat. De exemplu:

• CDKN1C: risc de recurenta de pana la 50%
• UPD: risc scazut

Consiliere genetica

Este recomandata pentru toate familiile cu copii diagnosticati cu sindromul Beckwith-Wiedemann, pentru clarificarea riscurilor viitoare si a optiunilor reproductive.

Viata cu sindromul Beckwith-Wiedemann

Adaptarea copilului si familiei: Sprijinul emotional si informarea corecta sunt esentiale. Multe familii se confrunta cu anxietati legate de monitorizarea oncologica.

Provocari emotionale: Copiii pot deveni constienti de trasaturile fizice distincte. Este importanta sustinerea stimei de sine.

Integrarea in colectivitate:

Majoritatea copiilor cu sindromul Beckwith-Wiedemann pot frecventa scoala normala. Uneori, pot necesita sprijin logopedic.

Adolescenta si varsta adulta: Cresterea se stabilizeaza, iar riscul oncologic scade. Cu monitorizare adecvata, persoanele cu sindromul Beckwith-Wiedemann pot avea o viata normala si activa.

Intrebari frecvente despre sindromul Beckwith-Wiedemann

Cat de des apar tumori la aceasta afectiune?

– Aproximativ 5-10% dintre copiii cu sindromul Beckwith-Wiedemann dezvolta tumori.

Este sindromul detectabil in sarcina?

– Unele semne pot fi observate la ecografiile morfologice, cum ar fi cresterea fetala excesiva sau omfalocelul.

Cat timp trebuie facuta monitorizarea oncologica?

– Pana la varsta de 8 ani.

Concluzie

Sindromul Beckwith-Wiedemann este o afectiune complexa, dar care, cu diagnostic precoce si supraveghere adecvata, poate fi gestionata eficient. Este esential sa fie recunoscute semnele clinice din timp, sa se efectueze investigatii genetice complete si sa se asigure o monitorizare oncologica sustinuta.

Prin sprijinul unei echipe medicale multidisciplinare si al unei familii informate, copilul cu sindromul Beckwith-Wiedemann poate avea o viata normala, plina de oportunitati. Informarea corecta este primul pas spre controlul si echilibrul acestei afectiuni genetice rare.

Surse

https://fr.wikipedia.org/wiki/Syndrome_de_Beckwith-Wiedemann

https://www.allo-ortho.com/naitre-et-grandir-avec-le-syndrome-de-wiedemann-beckwith/ https://www.gsdinternational.com/fr/pathologies/syndrome-de-beckwith-wiedemann-sbw

https://wic-doctor.com/pathologies/Syndrome-de-Beckwith-Wiedemann.html