Sindrom Joubert – cauze, simptome si tratament

Sindromul Joubert este o tulburare rara care afecteaza creierul, provocand diferite grade de deficiente fizice, mentale si uneori vizuale. Apare cand mutatiile genetice afecteaza modul in care se dezvolta creierul fatului si simptomele variaza, dar de obicei constau in tulburari ale controlului sau tonusului muscular, respiratiei si miscarii ochilor. Optiunile de tratament variaza in functie de simptome.

In acest material, vom explora cauzele si simptomele acestei afectiuni, precum si optiunile terapeutice disponibile pentru cei care sufera de sindrom Joubert.

Sindrom Joubert – generalitati

Sindromul Joubert este o tulburare genetica ce afecteaza zona creierului care controleaza echilibrul si coordonarea, cunoscuta sub numele de cerebel. In cazul copiilor cu sindrom Joubert, vermisul cerebelos al creierului este absent sau subdezvoltat, iar trunchiul cerebral este anormal. Cele mai frecvente caracteristici ale sindromului Joubert sunt lipsa controlului muscular (ataxie), tiparele respiratorii anormale (hiperpnee), apneea in somn, miscarile anormale ale ochilor si limbii, precum si tonusul muscular scazut.

Primele cazuri de sindrom Joubert au fost descrise de neurologul pediatru dr. Marie Joubert si de colegii sai in 1969, fiind depistat la patru frati cu vermis cerebelos subdezvoltat, care prezentau simptome de hipernee (respiratie fortata), miscari anormale ale ochilor, ataxie si dizabilitate intelectuala. Pana atunci, diferitele trasaturi observate la persoanele cu sindrom Joubert nu fusesera recunoscute ca fiind un sindrom specific. Cativa ani mai tarziu, malformatia specifica a creierului numita „semnul molarului” a fost detectata pentru prima data la pacientii cu sindrom Joubert. De atunci, o serie de gene asociate acestei afectiuni au fost identificate la diferite populatii.

Sindrom Joubert – cauze

In fiecare an, 1 din 100.000 de copii din intreaga lume se naste cu sindrom Joubert. Majoritatea copiilor cu sindrom Joubert mostenesc mutatii genetice, dar fenomenul poate surveni si sporadic, fara motive cunoscute.

La persoanele cu sindrom Joubert, doua parti ale creierului (vermisul cerebelos si trunchiul cerebral) nu se dezvolta complet in perioada sarcinii, din cauza unei gene defectuoase. Vermisul cerebelos este responsabil pentru controlul posturii si al muschilor, precum si al miscarilor capului si ochilor. Trunchiul cerebral, in schimb, controleaza functii precum bataile inimii, respiratia si reglarea temperaturii corporale. Subdezvoltarea sau absenta vermisului cerebelos si a trunchiului cerebral afecteaza inevitabil functiile asociate acestora.

Oamenii au aproximativ 30.000 pana la 40.000 de gene diferite, fiecare dintre acestea avand cate o functie specifica. Genele sunt aranjate in perechi (cate o gena de la fiecare parinte) pe 23 de cromozomi.

Inevitabil, se poate intampla ca unele dintre aceste gene sa fie defecte. Daca dintr-o pereche doar o gena este defectuoasa, cea normala poate indeplini functiile aferente, dar daca ambele gene din pereche sunt defecte, instructiunile genetice sunt afectate. Majoritatea oamenilor poarta gene defecte diferite, dar in caz de sindrom Joubert, precum si in cazul altor afectiuni recesive, parintii, desi sanatosi, sunt purtatori ai acelorasi gene defecte si risca sa le transmita urmasilor.

Despre sindrom Joubert s-a descoperit ca poate fi cauzat de mutatii care pot viza peste 30 de gene. Se suspecteaza ca proteinele produse din aceste gene joaca roluri in structurile celulare numite cili primari. Cilii primari sunt proiectii microscopice, asemanatoare degetelor, care ies de pe suprafata celulelor si sunt implicate in detectarea mediului fizic si in semnalizarea chimica.  Cilii primari sunt importanti pentru structura si functia multor tipuri de celule, inclusiv pentru celulele creierului (neuroni) si pentru anumite celule din rinichi si ficat. Cilii primari sunt, de asemenea, necesari pentru functiile senzoriale, pe care creierul le interpreteaza pentru vedere, auz si simt olfactiv.

Desi cercetatorii cred ca cilii primari defecti sunt responsabili pentru majoritatea tulburarilor asociate cu sindrom Joubert, inca nu s-a putut intelege pe deplin modul in care acestia genereaza anomalii specifice de dezvoltare.

Mutatiile genelor despre care s-a observat ca sunt asociate cu aceasta afectiune reprezinta aproximativ 60-90% din cazurile de sindrom Joubert. In restul cazurilor, cauza genetica este necunoscuta.

Sindromul Joubert are de obicei un tipar autozomal recesiv, adica ambele copii ale unei gene din fiecare celula au mutatii. Dupa cum am mentionat in treacat mai sus, parintii unei persoane cu o afectiune autozomal recesiva poarta fiecare cate o copie a genei mutante, dar in general ei insisi nu prezinta semne si simptome ale afectiunii.

Cazurile rare de sindrom Joubert sunt mostenite printr-un tipar recesiv asociat cromozomului X. In astfel de situatii, gena cauzala este localizata pe cromozomul X, care este unul dintre cei doi cromozomi sexuali. La barbati (care au un singur cromozom X), o copie modificata a genei din fiecare celula este suficienta pentru a provoca afectiunea. In cazul femeilor (care au doi cromozomi X), pentru ca boala sa apara ar trebui sa existe cate o mutatie in ambele copii ale genei. Intrucat este putin probabil ca persoanele de sex feminin sa aiba doua copii anormale ale acestei gene, se intampla mult mai frecvent ca barbatii sa fie afectati de tulburari recesive ale cromozomului X. Pe de alta parte, tatii nu pot transmite fiilor lor anomalii asociate cromozomului X.

Sindrom Joubert – semne si simptome

Simptomele de sindrom Joubert pot consta in diferente fizice, cum ar fi cele de ordin facial, simptome ale anumitor afectiuni oculare sau boli hepatice si renale. Asadar, copilul poate prezenta urmatoarele probleme sau afectiuni neurologice:

• hipotonie (scaderea tonusului muscular) care se transforma in ataxie (tulburari de coordonare musculara);
• afectiuni oculare, cum ar fi nistagmus sau strabism;
• probleme respiratorii, cum ar fi tahipneea (respiratie rapida si superficiala) sau apneea (respiratie care se intrerupe);
• intarzierea dezvoltarii;
• dizabilitate intelectuala.

Cand vine vorba despre aspectul fizic, copilul cu sindrom Joubert poate avea urmatoarele simptome:

• despicatura de buza si palat;
• trasaturi faciale distinctive, cum ar fi fruntea lata, pleoapele cazute (ptoza) sau ochii neobisnuit de departati, la care se adauga urechile asezate mai jos decat in mod normal sau centrul buzei superioare care poate fi ridicat, conferind gurii o forma de triunghi;
• polidactilie (degete suplimentare la maini si picioare);
• limba proeminenta.

Pe masura ce creste, copii cu sindrom Joubert pot dezvolta boli care ii afecteaza retina, rinichii si ficatul, cum ar fi amauroza congenitala Leber, boala polichistica renala sau insuficienta hepatica.

Sindrom Joubert – diagnostic

Pentru a diagnostica sindromul Joubert, specialistii din domeniul medical iau in considerare simptomele copilului si rezultatele testelor imagistice. Criteriile de diagnosticare a afectiunii sunt urmatoarele:

• „semnul molarului”, care este vizibil pe un RMN al creierului;
• simptomele de hipotonie;
• intarzierile in dezvoltare.

Medicii pot recomanda teste genetice, pentru a confirma diagnosticul copilului si a putea stabili tratamentul optim. Identificarea mutatiei specifice ajuta specialistii sa anticipeze tipul problemelor de sanatate pe care le poate dezvolta copilul, astfel incat sa le poata trata inca din stadiile incipiente.

In unele cazuri, testele prenatale pot ajuta la diagnosticarea acestui sindrom. Diferentele observate la nivelul trunchiului cerebral sau cerebelului fatului pot fi uneori vizibile la un RMN prenatal, dar exista si situatii in care fatul poate avea anomalii cerebrale care nu se vad la scanarea RMN.

Sindrom Joubert – optiuni de tratament

Tratamentele pentru sindrom Joubert sunt diferite pentru fiecare copil in parte, variind in functie de factori precum tipul sindromului si modul in care acesta afecteaza pacientul.

In functie de modul in care sindromul Joubert va afecteaza copilul, este posibil sa aveti nevoie de vizite regulate la specialisti care vor diagnostica, monitoriza si trata probleme precum bolile de rinichi, problemele oculare si problemele neurologice.

Un copil cu intarzieri intelectuale sau de dezvoltare poate urma terapie fizica, logopedie si terapie ocupationala, precum si programe de sprijin educational care ii pot oferi ajutor in caz de intarzieri in dezvoltarea motorie. Daca sufera de probleme respiratorii, optiunile terapeutice pot consta in oxigen suplimentar, ventilatie mecanica sau o traheostomie. In cazul anomaliilor oculare, pot fi necesare interventii chirurgicale sau lentile corective. Cat despre posibilele anomalii hepatice sau renale, poate fi necesara dializa sau transplantul de rinichi sau ficat. Problemele anatomice (de exemplu, polidactilia) pot fi tratate chirurgical, pe cand anumite simptome, cum ar fi crizele, pot fi tratate cu medicamente.

Din fericire, in general handicapul neurologic si amauroza (mentionata la capitolul precedent) nu sunt progresive. Deosebit de relevanta este depistarea din timp a nefronoftizei, care duce la boala renala cronica ce apare la aproximativ 30% dintre pacientii de orice tip genetic. Un alt aspect care poate determina progresivitatea este asocierea cu o boala hepatica si in special cu o fibroza hepatica ce poate necesita transplant de ficat.

Sindrom Joubert – prognostic

Prognosticul pentru persoanele cu sindrom Joubert depind de modul in care o anumita mutatie genetica afecteaza copiii care au aceasta boala. In general, copiii cu sindrom Joubert au nevoie de tratament si sprijin pentru tot restul vietii.

Sindromul Joubert poate fi fatal in copilarie, dar unii pacienti pot trai pana la varsta adulta. Cercetatorii inca studiaza speranta de viata a celor care sufera de aceasta afectiune rara.

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/6040-joubert-syndrome

https://medlineplus.gov/genetics/condition/joubert-syndrome/#description

https://rarediseases.org/rare-diseases/joubert-syndrome/

https://www.gosh.nhs.uk/conditions-and-treatments/conditions-we-treat/jouberts-syndrome/

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1474442213701364