Tumora lui Abrikossoff sau mioblastomul granulos

Tumora lui Abrikossoff, cunascuta si sub denumirea de mioblastom granulos, este o tumora rar intalnita in practica medicala, a tesuturilor moi. Origina sa este incerta, dar histologic prezinta o citoplasma granulata, bogata in lizozomi (organite care contin enzime). In cele mai multe din cazuri, tumora este benigna, dar in 1-2% din cazuri aceste neoplasme prezinta un comportament malign, cu Potential de recidiva si metastazare. Tumora a fost descrisa prima data in anul 1926 de Alexei Ivanovici Abrikossof, un patolog rus care a observat structura sa distincta in sectiuni histologice. Initial s-a crezut ca are origine musculara, dar studii ulterioare au infirmat ipoteza.

La momentul actual, se sugereaza tumora are mai degraba provenienta neuroectodermica, mai ales din celulele Schwann (celulele care inconjoara axonii neuronilor). Mioblastomul granulos apare predominant la adultii de varsta mijlocie, cu o usoara predilectie pentru sexul feminin. In majoritatea cazurilor, localizarea este la nivelul limbii, insa o astfel de tumora se poate dezvolta si in alte regiuni, inclusiv pe piele, tractul gastrointestinal, caile respiratorii sau sistemul nervos central. In cazurile in care se dovedeste ca tumora este maligna, prognosticul este de obicei mai rezervat, din cauza tendintei de invazie locala agresiva si metastazare hematogena si limfatica.

Ce este tumora lui Abrikossoff si cum apare?

Mioblastomul granulos este o tumora mezenchimala neobisnuita, rara, cu caracter infiltrativ si cu origine probabila in celulele Schwann pentru ca are expresie imunohistochimica pozitiva la S100 (proteina marker pentru melanocite si celulele Schawnn). La nivel microscopic, se poate observa ca tumora este alcatuita din celule poligonale cu citoplasma granulata – ca urmare mai ales a lizozomilor supradimensionati. Cauzele aparitiei sale nu sunt pe deplin cunoscute, dar o serie de dovezi sugereaza o posibila origine reactiva sau neoplazica, determinata de inflamatia cronica, traumatisme repetate si, de asemenea, diferite tipuri de mutatii genetice identificabile.

Tumora lui Abrikossoff (mioblastom granulos) – cauze si factori de risc

Nu sunt cunoscute cauzele care duc la mioblastom granulos. In egala masura, nici mecanismele care stau la baza dezvoltarii tumorii nu sunt pe deplin cunoscute. Cu toate acestea, tot mai multe studii sustin originea neuroectodermica a acestei tumori – studiile imunohistochimice au reusit sa demonstreze expresia proteinei S100 si a altor markeri asociati cu celulele Schwann in aceste tipuri de tumori. Traumatismele repetate, in special la nivelul limbii si/sau mucoasei orale, pot fi o cauza a aparitiei tumorii lui Abrikossoff la nivelul limbii. Inflamatia cronica generalizata, de asemenea, sustine aparitia acesteia. Printre principalii factori de risc se numara:

• asocierea cu diferite tipuri de sindroame: sindromul Noonan, neurofibromatoza de tip I, dar si sindromul LEOPARD;
• mutatii genetice: ATP6AP1, ATP6AP2, BRD7, GFRA2, ATM, ASXL1, NOTCH2, PARP4, TP53 si altele.

Tumora lui Abrikossoff poate aparea la toate grupele de varsta, cu incidenta maxima la pacientii cu varsta intre 40-60 de ani. De asemenea, femeile sunt de doua ori mai des diagnosticate decat barbatii. In acest sens, se crede ca prevalenta mai ridicata la femei poate avea la baza o posibila influenta hormonala (multe dintre femeile diagnosticate se confruntau si cu dismenoree).

Tumora lui Abrikossoff (mioblastom granulos) – simptome si manifestari

Simptomele asociate cu prezenta unui mioblastom granulos depind foarte multe de localizarea acestuia. In general, principalele zone si organe afectate sunt: cavitatea bucala, pielea, sanul si tractul gastrointestinal si respirator. Se crede ca frecventa mai ridicata la nivelul pielii si limbii se datoreaza densitatii mari de nervi periferici din aceste zone. De asemenea, au fost raportate si cazuri ne neuroblastom granulos dezvoltat la nivelul tractului urogenital, tiroidei, sistemului pancreaticobiliar, neurohipofizei. Cu alte cuvinte, o astfel de tumora poate aparea (aproximativ) oriunde in organism. Prin urmare, simptomele sunt deosebit de variabile, dupa cum urmeaza:

• san: masa palpabila (70% din cazuri), prurit, retractia pielii, ingrosarea acesteia si umflarea ganglionilor limfatici cervicali;
• tractul gastrointestinal: se dezvolta de obicei in esofagul distal, urmat de duoden, apoi anus si stomac, simptomele nespecifice fiind eructatii, disfagie, distensie abdominala, sangerari rectale (hematochezie), obstructie gastrointestinala;
• cavitatea bucala: leziunile apar frecvent pe partea anterioara a limbii, sub forma unui nodul solitar, nedureros, galben sau rozaliu, cu disconfort la masticatie, senzatia de arsura;
• neurohipofiza: cel mai adesea tumora este asimptomatica, insa in unele cazuri pot sa apara si semne de compresie mecanica (tulburari vizuale, cefalee persistenta, hiperprolactinemie, hipogonadism; data fiind raritatea tumorii, acestea sunt deseori diagnosticate initial gresit drept adenoame hipofizare sau craniofaringioame);
• piele: placi sau noduli albiciosi, eritematosi, cu aspect infiltrativ.

De obicei, aceste tipuri de mioblastom granulos sunt benigne. In ceea ce priveste omoloagele, dar maligne, tumora lui Abrikossoff se prezinta adesea ca o masa subcutanata, cel mai frecvent la nivelul extremitatilor inferioare. De obicei este mai mare decat forma benigna si, de cele mai multe ori, da metastaze pulmonare, ganglionare si osoase.

Diagnosticul de mioblastom granulos (tumora lui Abrikossoff)

De cele mai multe ori, tumora lui Abrikossoff este o constatare imagistica pur intamplatoare ca parte a unei investigatii de rutina, cum ar fi o ecografie mamara sau abdominala. Totusi, pentru a se stabili mult mai bine natura tumorii, ulterior se recomanda investigatii care au precizie mai ridicata, cum ar fi CT-ul sau RMN-ul. Daca se observa masa tumorala, se preleveaza probe de la acest nivel, cu examen histologic care evidentiaza celulare mari, poligonale, cu o citoplasma granulata, dispuse in grupuri sau straturi solide.

Coloratiile speciale (PAS) ajuta la diferentierea tumorii de alte tipuri intrucat confirma prezenta lizozomilor in numar foarte mare in citoplasma. Investigatiile imunohistochimice confirma, de asemenea, expresia proteinei S100, CD68 si vimentinei, caracteristice tumorii Abrikossoff. De foarte multe ori, tumora lui Abrikossoff este diagnosticata gresit initial, pentru ca este deosebit de rara. Diagnosticul diferential ar trebui sa includa orice alt tip de tumora care poate sa apara la nivelul organului respectiv: nevroame, schwannoame, carcinom scuamos, liposarcom etc.

Tumora lui Abrikossoff  (mioblastom granulos) – alternative de tratament

Tratamentul standard pentru tumora lui Abrikossoff il reprezinta excizia chirurgicala larga, cu margini de siguranta oncologica, indiferent daca se dovedeste ca formatiunea este benigna (nu este canceroasa). Rata de recidiva dupa ce tumora lui Abrikossoff a fost excizata este de 2-8% pentru tumorile benigne si 30-50% pentru tumorile maligne, asadar este necesara monitorizarea postoperatorie. In cazurile de mioblastom granulos malign, terapia adjuvanta include:

• radioterapie (daca tumora lui Abrikossoff este nerezecabila sau se prezinta cu invazie);
• chimioterapie (cu eficacitate limitata, folosita doar in cazurile metastatice);
• terapie tintita (studii recente au in vedere tratamentul cu inhibitori ai receptorilor de tirozin-kinaza).

In prezent, nu exista un sistem clar pentru a stadializa tumora lui Abrikossoff maligna. Cu toate acestea, pentru leziunile suspecte de malignizare dupa prezentarea clinica sau histologie, uzual se recomanda biopsia ganglionului santinela si posibila disectie a ganglionilor limfatici pentru a evalua eventualele metastaze regionale si infiltratii.

Tumora lui Abrikossoff  – complicatii si riscuri asociate

Tumora lui Abrikossoff este, de obicei, benigna, asadar nu ridica riscuri de cancer, insa aceasta tinde sa creasca in dimensiuni creand un efect de masa care apasa pe organe. Din cauza acestui efect de masa, se ajunge la simptome precum disfagie, afectare nervoasa, constipatie, distensie abdominala, hemianopsie bitemporala, hiperprolactinemie si altele. Pentru ca extirparea pe cale chirurgicala reprezinta unica optiune de tratament, exista riscuri de infectie si cicatrici. Tumora lui Abrikossoff, de asemenea, tinde sa recidiveze, adica sa apara din nou, in special in cazurile in care se dovedeste ca aceasta este maligna.

Tumora lui Abrikossoff benigna

Prognosticul pentru tumora lui Abrikossoff este excelent, deoarece rezectia chirurgicala totala este considerata curativa. Dupa excizia locala larga se raporteaza o rata de recidiva de pana la 8%, dar aceasta creste la pana la 50% in cazul exciziei incomplete.

Tumora lui Abrikossoff maligna

Pacientii cu mioblastom granulos malign au un prognostic mult mai slab. Spre exemplu, rata de supravietuire la 5, respectiv 10 ani, este de 74%, respectiv 65%. Riscul de recurenta este de pana la 41%, iar rata metastazarii este de pana la 62% dupa 3-36 de luni de la diagnostic. Pentru pacientul cu tumori diagnosticate mai mari de 5 centimetri, rata de supravietuire la 5 ani scade la 51%, comparativ cu pacientul cu tumori diagnosticate mai mici de 5 centimetri. Similar, cei care se prezinta deja cu mioblastom granulos metastazat au o rata de supravietuire la 5 ani de 0%, comparativ cei la care tumora lui Abrikossoff nu da metastaze (rata de supravietuire 81%).

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK563150/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4582131/

https://radiopaedia.org/articles/granular-cell-tumour

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2886372/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/10410172/