Catena
Ultima actualizare: 14 aprilie 2025
Sindromul Wolff-Parkinson-White este o afectiune rara, dar importanta, a inimii, caracterizata printr-o cale electrica suplimentara intre camerele inimii, care poate provoca batai rapide ale inimii (tahicardie). Desi uneori nu provoaca simptome, in alte cazuri poate duce la complicatii serioase.
Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) este o anomalie congenitala a sistemului electric al inimii, care poate duce la aritmii periculoase. In mod normal, semnalele electrice parcurg o cale precisa de la atrii (camerele superioare) catre ventriculi (camerele inferioare) prin nodul atrioventricular. In cazul sindromului Wolff-Parkinson-White, exista o cale electrica suplimentara, denumita „punte accesorie” sau „fascicul Kent”, care permite impulsurilor sa evite traseul normal si sa ajunga prea repede la ventriculi.
Aceasta anomalie poate duce la episoade de tahicardie paroxistica supraventriculara, adica batai rapide si neregulate ale inimii care incep si se termina brusc.
Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) poarta numele a trei medici care, in anii 1930, au descris pentru prima data caracteristicile acestei tulburari cardiace in mod sistematic: Louis Wolff, Sir John Parkinson si Paul Dudley White.
In anul 1930, cei trei cardiologi au publicat in prestigioasa revista American Heart Journal un studiu clinic asupra a 11 pacienti care prezentau episoade de tahicardie (batai rapide ale inimii) insotite de anomalii specifice pe electrocardiograma (EKG). Acesti pacienti aveau un tipar neobisnuit: un interval PR scurt, unde delta si complexe QRS largi. Aceste modificari electrice sugerau ca impulsurile nervoase parcurgeau o cale alternativa, anormala, care permitea transmiterea semnalelor electrice prea rapid catre ventricule.
Aceasta descoperire a dus la identificarea unei afectiuni cardiace distincte, in care o punte electrica suplimentara intre atrii si ventriculi cauzeaza aritmii. In onoarea contributiei lor, aceasta tulburare a fost denumita sindromul Wolff-Parkinson-White.
Louis Wolff (1898–1972) – medic american, specializat in cardiologie, cu o activitate clinica si de cercetare valoroasa in domeniul electrofiziologiei.
Sir John Parkinson (1885–1976) – cardiolog britanic, cunoscut pentru contributiile sale la intelegerea tulburarilor de ritm cardiac.
Paul Dudley White (1886–1973) – unul dintre pionierii cardiologiei in Statele Unite si unul dintre fondatorii Asociatiei Americane a Inimii (American Heart Association).
La momentul respectiv, electrocardiograma era o tehnologie relativ noua, dar foarte promitatoare. Observatiile facute de Wolff, Parkinson si White au demonstrat ca este posibil sa detectezi tulburari de conducere electrica a inimii inainte ca acestea sa provoace complicatii grave. Descoperirea a pus bazele electrofiziologiei moderne, o ramura esentiala in cardiologia de azi.
Sindromul Wolff-Parkinson-White este, in majoritatea cazurilor, o afectiune congenitala. Asta inseamna ca este prezenta de la nastere. Apare in urma formarii anormale a sistemului electric al inimii in timpul dezvoltarii embrionare.
Puntea electrica accesorie: Este o structura anormala care conecteaza atriile si ventriculii, permitand impulsurilor electrice sa ocoleasca controlul normal al ritmului cardiac.
Factor genetic: In unele cazuri, sindromul Wolff-Parkinson-White poate fi mostenit, aparand in familii. Acest tip este uneori asociat cu alte afectiuni, cum ar fi cardiomiopatia hipertrofica.
Sexul masculin: sindromul Wolff-Parkinson-White apare mai frecvent la barbati decat la femei.
Sindromul Wolff-Parkinson-White poate fi intalnit si la persoanele cu alte malformatii cardiace. Cea mai cunoscuta si documentata dintre acestea este anomalia Ebstein, cea mai frecventa malformatie cardiaca asociata cu sindromul Wolff-Parkinson-White. In aceasta afectiune, valva tricuspida (cea care separa atriul drept de ventriculul drept) este pozitionata anormal si are o structura defectuoasa, ceea ce duce la o functionare incorecta a inimii. Aproximativ 10–25% dintre pacientii cu anomalia Ebstein au si sindromul Wolff-Parkinson-White.
Legatura dintre cele doua consta in faptul ca dezvoltarea anormala a valvei favorizeaza aparitia cailor electrice accesorii.
Simptomele pot varia mult de la o persoana la alta. Unele persoane cu sindromul Wolff-Parkinson-White nu prezinta niciun simptom si pot afla de afectiune intamplator, in urma unui EKG de rutina.
In cazuri rare, aritmiile severe pot duce la stop cardiac. De aceea, este esential ca sindromul Wolff-Parkinson-White sa fie diagnosticat si monitorizat atent.
Diagnosticul se bazeaza in principal pe identificarea caracteristicilor electrice specifice ale inimii. Mai jos sunt explicate metodele uzuale, intr-un limbaj accesibil:
1. Electrocardiograma (EKG)
Este testul esential pentru diagnostic. In cazul sindromului Wolff-Parkinson-White, EKG-ul evidentiaza:
Aceste semne sunt specifice si pot orienta rapid medicul catre diagnosticul corect.
2. Monitorizarea Holter (24-48h)
Acest test presupune purtarea unui dispozitiv portabil care inregistreaza activitatea inimii timp de una sau doua zile. Este util pentru a detecta episoadele de tahicardie care pot aparea pe parcursul unei zile normale.
3. Testul de efort
Permite observarea comportamentului caii accesorii in timpul activitatii fizice. In unele cazuri, simptomele apar doar in timpul efortului.
4. Studiul electrofiziologic (EP)
Este un test invaziv, dar foarte precis. Prin introducerea unor catetere in inima (prin vene), se masoara activitatea electrica pentru a localiza exact calea accesorie. Este utilizat mai ales inaintea unui tratament prin ablatie.
Tratamentul depinde de severitatea simptomelor si de riscul aparitiei complicatiilor. Sindromul Wolff-Parkinson-White are mai multe optiuni de tratament, dintre care unele pot fi definitive.
1. Medicamente antiaritmie
Sunt utilizate pentru a preveni sau opri episoadele de tahicardie. Acestea trebuie administrate doar sub supraveghere medicala, deoarece pot avea efecte secundare.
2. Cardioversia electrica
Daca tahicardia este severa si nu raspunde la tratament medicamentos, se poate recurge la cardioversie – un soc electric aplicat extern care restabileste ritmul normal al inimii.
3. Ablatia prin cateter
Este tratamentul curativ al sindromului Wolff-Parkinson-White. Procedura presupune introducerea unui cateter in inima printr-o vena (de obicei la nivelul piciorului), localizarea exacta a caii accesorii si „arderea” acesteia cu radiofrecventa.
Are o rata de succes de peste 95%.
Riscurile sunt minime, dar nu inexistente (infectii, sangerari, aritmii noi). Dupa ablatie, majoritatea pacientilor nu mai necesita tratament.
4. Observatia (watchful waiting)
In cazul pacientilor asimptomatici, fara episoade de tahicardie, medicul poate recomanda doar monitorizarea periodica, fara tratament activ.
Pentru multi pacienti, viata cu sindromul Wolff-Parkinson-White poate fi complet normala, mai ales dupa tratament. Este important sa se respecte cateva recomandari:
Evitati stimulentele (cofeina, alcool, droguri recreationale)
Faceti controale regulate la cardiolog
Evitati automedicatia – unele medicamente pot agrava simptomele
Gestionati stresul – acesta poate declansa crize de tahicardie
Faceti exercitii fizice moderate (cu aviz medical)
Sindromul Wolff-Parkinson-White poate fi diagnosticat inca din copilarie. In cazul copiilor, este importanta colaborarea intre medicul pediatru si cardiologul pediatric.
La nou-nascuti si sugari, simptomele pot include dificultati de alimentatie si letargie.
La adolescenti, poate aparea sub forma de palpitatii si pierderi de cunostinta.
Tratamentul poate include medicatie temporara, dar si ablatie daca este necesar.
1. Poate disparea de la sine?
Calea electrica anormala nu dispare, dar uneori nu mai provoaca simptome. Totusi, riscul poate persista.
2. Sindromul Wolff-Parkinson-White este o boala grava?
Poate fi grava in lipsa tratamentului, mai ales in formele cu aritmii severe, dar in majoritatea cazurilor este tratabila.
3. Poti face sport cu sindromul Wolff-Parkinson-White?
Da, cu aviz medical. Unele sporturi de performanta pot fi contraindicate.
4. Se poate preveni?
Nu, fiind congenital, sindromul Wolff-Parkinson-White nu poate fi prevenit, dar poate fi detectat si tratat eficient.
Sindromul Wolff-Parkinson-White este o afectiune cardiaca rara, dar tratabila, care implica o cale electrica suplimentara intre atrii si ventriculi. Desi poate parea infricosator, cu ajutorul unui diagnostic corect si al unui tratament adecvat, majoritatea persoanelor cu aceasta conditie duc o viata normala si activa.
Daca aveti simptome precum palpitatii, ameteli sau lesin, consulta un cardiolog. Sindromul Wolff-Parkinson-White poate fi depistat simplu, printr-un EKG, si tratat eficient, uneori chiar definitiv, prin ablatie.
Surse
https://www.medipolelyonvilleurbanne.fr/syndrome-de-wolff-parkinson-white/
Autor: Cristina Dudau
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www. catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook