Vaccin BCG, scutul copilului impotriva tuberculozei

Vaccin BCG, scutul copilului impotriva tuberculozei Vaccin BCG, scutul copilului impotriva tuberculozei

Ultima actualizare: 31 martie 2025

Vaccinul-BCG

Tuberculoza (TBC) ramane una dintre cele mai grave boli infectioase la nivel global, cu o rata de infectie de ordinul milioanelor in fiecare an. Desi tratamentele moderne au redus foarte mult mortalitatea, preventia ramane esentiala, iar vaccinul Bacillus Calmette-Guérin (vaccin BCG), si in ziua de astazi, ramane singurul vaccin disponibil impotriva tuberculozei. In Romania, s-a introdus vaccinarea BCG in anul 1948, principalul obiectiv fiind prevenirea infectiei bacteriene (cu Mycobacterium tuberculosis) in randul copiilor mici. Infectia cu Mycobacterium, mai ales la sugari si copii, se poate prezenta sub forma de meningita tuberculoasa si tuberculoza miliara.


Vaccin BCG – ce este si cum a fost dezvoltat?

Vaccinul BCG a fost dezvoltat in anul 1921 de catre bacteriologii de origine franceza Calmette Albert si Guérin Camille, de unde si denumirea sa (Bacillus Calmette-Guérin, abreviat vaccin BCG). Cei doi au folosit o tulpina atenuata a bacteriei Mycobacterium bovis, care este inrudita cu Mycobacterium tuberculosis, agentul etiologic al tuberculozei umane. Dupa mai bine de 230 de subculturi succesive efectuate de-a lungul unei perioade de 13 ani, tulpina Mycobacterium bovis a devenit suficient de atenuata pentru a fi formulata intr-un vaccin. Incepand 1921 acesta a fost administrat pentru prima data oamenilor si, ulterior, adoptat la scara globala.

Vaccin BCG – ce contine?

Vaccinul BCG este un vaccin viu atenuat, ceea ce inseamna ca are in formularea sa bacterii vii, insa foarte slabite (atenuate), care nu pot provoca boala, insa stimuleaza sistemul imunitar. De asemenea, pe langa Mycobacterium bovis (tulpina Calmette-Guérin atenuata; in diferite forme administrate la nivel global, inclusiv Danish 1331, Tokyo 172, Pasteur 1173P2), mai contine si excipiente (glutamat de sodiu sau lactoza pentru stabilizare), lichid de suspensie (de obicei sub forma de solutie salina), sulfat de magneziu, citrat de fier, glicerina, asparagina, potasiu si acid citric, amoniu. Acestea sunt in cantitati extrem de mici sau se gasesc sub forma de urme.

Vaccin BCG – cum functioneaza?

Vaccinarea cu vaccin BCG determina un raspuns imun celular, care activeaza limfocitele T si, de asemenea, induce secretia de citokine proinflamatorii (inclusiv IFN-γ). Dupa administrarea sa, bacteriile atenuate sunt preluate de catre celulele prezentatoare de antigen (APC). APC-urile prezinta antigenul (bacteria atenuata Mycobacterium bovis) limfocitelor T – CD4+ si CD8+, si acest lucru declanseaza un raspuns imun mediat celular, cu formarea de anticorpi. Dat fiind ca sistemul imunitar „are memorie”, acesti anticorpi raman in organism si, astfel, scad riscul unei infectii ulterioare. Vaccinul BCG ramane esential pentru protectia sugarilor impotriva infectiei.

Vaccin BCG – cand se administreaza?

Conform recomandarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, vaccinul BCG trebuie administrat cat mai devreme dupa nastere, de preferat in primele 24-48 de ore de viata. In Romania, vaccinarea cu vaccin BCG este introdusa in schema nationala de vaccinare: vaccinul se administreaza intre 2-7 zile de la nastere, in maternitate, la nou-nascutii cu o greutate la nastere mai mare de 2500 de grame (2,5 kilograme). In cazul nou-nascutilor cu greutate mai mica de 2500 de grame, acest vaccin BCG se administreaza dupa 45-60 zile de la nastere. Indicatiile in ceea ce priveste acest vaccin mai includ si urmatoarele:

  • copii cu varsta sub 12 luni, nevaccinati: se recomanda testarea Mantoux inainte;
  • o a doua doza de vaccin BCG se administreaza, de obicei, adolescentilor cu varsta intre 13-14 ani, dar doar daca testarea Mantoux (testul la tuberculina) este sub 9 milimetri.

Exista persoane care au facut o singura doza de vaccin BCG, la scurt timp dupa nastere, fara o a doua doza ulterioara. De altfel, este probabil ca o persoana sa se fi expus deja infectiei. Insa, pentru ca sistemul imunitar se maturizeaza odata cu inaintarea in varsta, infectia nu mai ridica riscuri atat de insemnate precum ar face-o in randul nou-nascutilor si copiilor mici.

Unde se face vaccinul BCG la bebelusi?

La bebelusi, vaccinul BCG se administreaza intradermic, de obicei in bratul stand, in partea de mijloc a muschiului deltoid. Dupa administrarea de vaccin BCG, se formeaza imediat o papula (o basica, umflatura), ceea ce inseamna ca vaccinul a fost administrat cu succes. La aproximativ 2-6 saptamani de la administrarea de vaccin BCG, va aparea o pata care poate fi usor dureroasa, insa care ar trebui sa se amelioreze in cateva zile.

Poate fi vaccinul BCG administrat la adulti?

In general, nu se recomanda administrarea de vaccin BCG la adulti. Totusi, exceptii fac cei care au varsta cuprinsa intre 16-35 de ani si sunt expusi unui risc crescut de tuberculoza, cum ar fi:

  • persoanele cu risc profesional ridicat (personal medical din zone endemice, veterinarii sau cei care lucreaza in abatoare);
  • pacientii care se confrunta deja cu tuberculoza, insa rezistenta la tratament.

De asemenea, administrarea cu vaccin BCG este recomandata si pacientilor cu cancer de vezica urinara care sunt candidati pentru imunoterapia BCG.

Vaccin BCG – beneficii ale administrarii

Beneficiile administrarii de vaccin BCG sunt numeroase, iar raportul risc/beneficiu inclina fara niciun dubiu in directia vaccinarii. Datele epidemiologica indica faptul ca:

  • vaccinarea ofera protectie impotriva meningitei tuberculoase pentru 80% dintre copii;
  • vaccinarea reduce riscul tuberculozei miliare cu o eficienta intre 50-80%;
  • in zonele endemice, vaccinarea scade rata mortalitatii cu pana la 50%.

Administrarea de vaccin BCG are si efecte imunomodulatoare, recomandandu-se si ca parte a tratamentului cancerului de vezica urinara. Statisticile Organizatiei Mondiale a Sanatatii indica faptul ca vaccinarea BCG a prevenit peste 100 de milioane de cazuri severe de tuberculoza, in ultimele decenii. Vaccinarea reprezinta cea mai eficienta metoda de a preveni infectia cu Mycobacterium tuberculosis, indeosebi la nou-nascuti si copiii mici.

Vaccin BCG – posibile reactii adverse

De obicei, dupa administrarea de vaccin BCG reactiile sunt minime si se pot prezenta sub forma urmatoare:

  • reactii locale: aparitia unei papule mici, rosii, eritem, pustule, ulceratii minore, noduli;
  • adenopatie regionala (umflarea ganglionilor limfatici din proximitatea zonei de vaccinare);
  • simptome relativ asemanatoare gripei, timp de aproximativ 1-2 zile dupa vaccinare.

In locul unde s-a administrat vaccin BCG (bratul stang, muschiul deltoid) este foarte posibil sa ramana si o mica cicatrice. O posibila reactie adversa (care se estimeaza ca apare intr-un raport de 1 la 1 milion de copii vaccinati) este anafilaxia. Totusi, daca este rapid gestionata (reprezinta o urgenta medicala), prognosticul este favorabil. Raportul risc/beneficiu va inclina intotdeauna in directia vaccinarii.

Vaccin BCG – riscurile asociate nevaccinarii sau vaccinarii intarziate

Vaccinarea nu reprezinta doar o metoda de protectie individuala, ci si una de protectie colectiva. Este foarte important de stiut ca exista categorii populationale care nu se pot vaccina, din cauza unor conditii medicale, motiv pentru care sunt mult mai expuse riscului de infectie. Totusi, daca un procent semnificativ din populatie se vaccineaza, atunci si aceste persoane sunt protejate de riscul infectiei. Tuberculoza, trebuie amintit, este o boala infectioasa foarte contagioasa. Drept urmare, administrarea de vaccin BCG este esentiala. In randul copiilor nevaccinati, creste riscul tuberculozei severe, precum si riscul expunerii la forme de tuberculoza rezistente la tratament.

Vaccin-BCG

Vaccin BCG – contraindicatiile administrarii

Exista si situatii in care administrarea de vaccin BCG este contraindicata (absolut sau relativ).

Contraindicatii absolute (administrarea este interzisa)

Imunodeficiente primare

  • administrarea de vaccin BCG este interzisa la pacienti cu deficite congenitale ale imunitatii, cum ar fi sindromul DiGeorge, agamaglobulinemia X-linkata, imunodeficienta combinata severa (SCID);
  • exista risc de diseminare a bacilului si dezvoltarea unei infectii generalizate (asa-zisa BCG-ita diseminata).

Imunodeficiente secundare

  • pacienti cu HIV/SIDA, copiii nascuti din mame pozitive (pana la excluderea infectiei), din cauza riscului de diseminare dupa administrarea de vaccin BCG;
  • persoanele care urmeaza tratament imunosupresor (chimioterapie, corticoizi in doze mari, terapie biologica – anti-TNF-α, imunosupresoare post-transplant) si celor care urmeaza un tratament radioterapic;
  • pacientii cu leucemie, limfom sau alte neoplazii hematologice.

Nou-nascuti cu greutate mica la nastere

  • administrarea de vaccin BCG este contraindicata la prematuri cu greutatea sub 2000 grame;
  • de asemenea, nou-nascutii ale caror mame au urmat tratamente cu anticorpi monoclonali (de exemplu, cei anti-TNF-α) in ultimul trimestru de sarcina nu pot fi vaccinati.

Alte conditii

  • hipersensibilitate cunoscuta la orice ingredient al vaccinului;
  • reactie severa la o doza anterioara de vaccin BCG sau orice alt vaccin;
  • sarcina activa;
  • boli grave, malnutritie severa;
  • tuberculoza activa (desi se poate administra in forma rezistenta la tratament);
  • la persoanele cu risc de expunere anterioara la infectie, se recomanda screening-ul (cum ar fi testul la tuberculina);
  • reactii grave dupa prima doza (adenita supurativa severa, osteita BCG, BCG-ita diseminata) de vaccin BCG;
  • transplant de celule stem sau transplant de organe.

Contraindicatii relative (se poate administra cu precautie)

  • febra sau infectie acuta, caz in care se amana vaccinarea pana la remiterea simptomelor (in esenta pentru a evita confundarea posibilelor reactii adverse cu simptomele bolii);
  • tratament cu corticosteroizi in doze mici (se poate administra vaccin daca doza terapeutica este sub <2 mg/kg/zi), dar daca doza este mai mare sau tratamentul este cronic, vaccinarea nu este indicata;
  • nou-nascutii instabili clinic, pana in momentul imbunatatirii starii generale (nou-nascutii ar trebui vaccinati inainte de a parasi unitatea neonatala);
  • dermatita la locul administrarii sau infectii generalizate ale pielii;
  • exacerbarea unei boli cronice.

Surse:

https://www.cdc.gov/tb/hcp/vaccines/index.html

https://www.who.int/teams/health-product-policy-and-standards/standards-and-specifications/norms-and-standards/vaccines-quality/bcg

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538185/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9459386/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11032142/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8475575/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6896902/