Tulpini HPV cu risc oncogen crescut

Papilomavirusul uman (HPV) este unul dintre cei mai frecventi agenti patogeni transmisi prin contact sexual, cu impact epidemiologic considerabil asupra sanatatii publice. Infectia cu HPV, in special cu tulpini HPV cu risc crescut, este implicata in aparitia mai multor tipuri de cancer, in special cancerul de col uterin, dar si cancerele anogenitale (penian, anal, vulvar, vaginal) sau orofaringiene. In prezent, au fost identificate peste 200 de tulpini HPV, dintre care aproximativ 40 sunt implicate in infectii alte tractului genital. In functie de riscul ca infectia cu HPV sa duca la cancer, exista tulpini HPV cu risc crescut si, respectiv, tulpini HPV cu risc oncogen scazut.

Despre infectia cu HPV

HPV este un virus din familia Papillomaviridae, capabil sa infecteze epiteliul scuamos al pielii si mucoaselor. Infectia cu HPV apare frecvent la debutul vietii sexuale, iar prevalenta maxima se inregistreaza in randul femeilor tinere, cu varsta sub 25 de ani. HPV-ul se transmite mai ales prin contact sexual, dar si prin contactul direct cu tegumente infectate sau prin fomite (obiectele contaminate). Infectia cu HPV este frecvent asimptomatica si autolimitata, dar in cazul in care infectia cu tulpini HPV cu risc crescut persista, riscul de progresie spre neoplazie creste. Totusi, progresia spre cancer depinde de statutul imunitar, stilul de viata, infectiile virale concomitente.

Virusul patrunde in celulele epiteliale bazale prin microleziuni si se replica in stratul suprabazal exprimand gene virale specifice (E6 si E7) care interfereaza cu proteinele supresoare tumorale, in special p53 si pRb. Acest mecanism duce la proliferarea necontrolata a celulelor infectate si, astfel, consolidarea dinamicii nefavorabile pentru aparitia displaziilor si cancerului invaziv. In vederea screening-ului infectiei cu tulpini HPV cu risc crescut sau risc scazut, se opteaza pentru metode precum:

• testarea HPV-ADN: permite identificarea acelor tulpini HPV cu risc crescut si este indicata in screening-ul cancerului de col uterin;
• citologia cervico-vaginala (testul Babes-Papanicolau): detecteaza modificarile celulare (de tip displazie) asociate infectiei persistente;
• testarea co-HPV: combina testul HPV-ADN cu citologia pentru detectarea mai precisa, dar si mai rapida, a eventualelor leziuni precanceroase;
• testarea HPV E6/E7 ARNm: indica daca exista potential crescut de transformare maligna a epiteliului cervical scuamos.

Screening-ul periodic pentru tulpini HPV cu risc crescut si vaccinarea anti-HPV sunt strategii fundamentale pentru prevenirea cancerului de col uterin si a altor neoplazii induse de infectiile cu HPV.

Tulpini HPV cu risc crescut

Dintre cele peste 200 de tulpini HPV identificate de-a lungul timpului, 14 sunt tulpini HPV cu risc crescut de progresie spre malignizare. Acestea sunt tulpinile 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 66 si 68, dar au potential oncogen variabile.

HPV 16 si HPV 18 – tulpinile cu cel mai ridicat risc oncogen

• principalele tulpini HPV cu risc crescut sunt HPV 16 si HPV 18;
• infectia cu HPV 16 si HPV 18 este responsabila pentru peste 70% din cazurile de cancer de col uterin si un procent semnificativ din cancerele anale si orofaringiene;
• dintre toate aceste tulpini HPV cu risc crescut, HPV 16 este tulpina cu cel mai ridicat risc oncogen, fiind detectata in 55-60% dintre cazurile de cancer de col uterin si in majoritatea cancerelor orofaringiene asociate infectiei cu HPV;
• expresia persistenta a oncoproteineor E6 si E7 determina imortalitatea celulelor canceroase si acumularea de mutatii, ceea ce favorizeaza transformarea maligna;
• tulpina HPV 18 este responsabila pentru aproximativ 15% dintre cazurile de cancer de col uterin si are o agresivitate ridicata (frecvent asociata cu adenocarcinoamele cervicale).

Alte tulpini HPV cu risc crescut

• tulpinile HPV 31 si 33 sunt asociate cu leziunile intraepiteliale scuamoase de grad inalt, cu un risc semnificativ de progresie spre cancer cervical;
• tulpinile HPV 35, 39 si 45 au un risc moderat, dar sunt intalnite in displaziile cervicale sau in cancerele vulvare;
• tulpinile 51, 52, 56, 58, 59, 66, 68 sunt detectate in 10-20% din leziunile precanceroase si, de asemenea, in cancerele anogenitale.

Asadar, principalele tulpini HPV cu risc crescut sunt 16 si 18. Totusi, nici celelalte nu ar trebui subestimate. Cu cat infectia este mai numeroasa (co-infectie simultana cu mai multe tulpini de HPV, in special tulpini HPV cu risc crescut), cu atat riscul oncogen este mai ridicat.

Tulpini HPV cu risc crescut – alternative de tratament

Tratamentul infectiei cu tulpini HPV cu risc crescut vizeaza nu eliminarea virusului, ci mai ales managementul leziunilor induse de acesta. In cazul leziunilor precanceroase, optiunile includ:

• excizia leziunilor displazice (LEEP, conizatie): proceduri chirurgicale speciale prin care are loc indepartarea tesutului afectat;
• ablatia cu laser sau crioterapia: folosite pentru distrugerea leziunilor intraepiteliale;
• terapie imunomodulatoare (imiquimod, interferon alfa): folosita in unele infectii cu tulpini HPV cu risc crescut pentru a stimula raspunsul imun natural antiviral.

Pentru preventie, vaccinarea anti-HPV s-a dovedit extrem de eficienta in reducerea incidentei infectiei cu tulpini HPV cu risc ridicat si a leziunilor precanceroase asociate infectiei active.

Screening-ul tulpinilor HPV cu risc crescut

Detectarea precoce a infectiei cu tulpini HPV cu risc crescut este foarte importanta in preventia si reducerea riscului de cancer de col uterin si a altor neoplazii asociate. Screening-ul ar trebui sa includa:

• testul HPV-ADN, care identifica prezenta diferitelor tulpini HPV cu risc crescut, testul fiind recomandat la femeile cu varsta peste 30 de ani (dar nu numai), in asociere cu testul Babes-Papanicolau;
• genotiparea HPV, care permite identificarea exacta a tulpinii implicate si evaluarea riscului de progresie catre leziuni neoplazice;
• colposcopia si biopsia cervicala, necesare in cazurile cu leziuni suspecte depistate in urma citologiei cervico-vaginale.

Un test relativ recent pentru tulpini HPV cu risc crescut este testarea HPV-ARNm. Testul acesta identifica proteinele oncogene (E6 si E7) si, astfel potentialul crescut de transformare maligna a epiteliului cervical scuamos.

Legatura dintre infectia cu tulpini HPV cu risc crescut si cancer

Infectia sustinuta cu tulpini HPV cu risc crescut este responsabila pentru aproximativ 99% din cazurile de cancer de col uterin. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, peste 600.000 femei sunt diagnosticate anual cu cancer cervical secundar infectiei cu tulpini HPV cu risc crescut si peste 300.000 de decese sunt cauzate de aceasta afectiune. Pe langa cancerul cervical, infectiile cu tulpini HPV cu risc crescut sunt implicate si in:

• 90% din cancerele anale;
• 70% din cancerele orofaringiene;
• 40% din cancerele vulvare si vaginale;
• 50% din cancerele peniene.

Infectia cu tulpini HPV cu risc crescut poate avea loc si la barbati, nu doar la femei. Prin urmare, implementarea programelor de vaccinare si de screening reduce semnificativ incidenta acestor neoplazii, intrucat contribuie la o mai buna preventie a infectiei si depistarea precoce a acesteia.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448132/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK424405/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2492590/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10535121/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10758846/