Tulburarea dismorfica corporala – cauze, simptome si tratament

Tulburarea dismorfica corporala, sau dismorfia corporala, este o afectiune de sanatate mintala ce consta intr-o preocupare excesiva fata de aspectul fizic, deseori presupusele defecte nefiind insa sesizate de ceilalti.

Desi tulburarea dismorfica corporala poate afecta persoane de orice varsta, cel mai frecvent este diagnosticata la adolescenti si adultii tineri.

Intrucat este o afectiune mai raspandita decat ar parea la prima vedere, va aducem in atentie mai multe detalii despre simptomele, implicatiile si optiunile de tratament care va pot fi de ajutor daca dumneavoastra sau o persoana draga se confrunta cu aceasta problema medicala.

Tulburarea dismorfica corporala – generalitati

Tulburarea dismorfica corporala (TDC) este o tulburare de anxietate ce presupune o grija deosebita fata de defectele percepute ale aspectului fizic. In cazul persoanelor cu dismorfie corporala, tendinta este de a percepe drept defecte una sau mai multe dintre caracteristicile corpului, considerand ca arata neatragator, ca sunt urate sau chiar hidoase, chiar daca in realitate respectivele defecte sunt de fapt insignifiante sau chiar imaginare. Preocuparea excesiva fata de aspectul fizic le provoaca suferinta semnificativa si/sau duce la afectarea capacitatii de a-si desfasura activitatile zilnice.

Desi exista anumite asemanari intre tulburarea dismorfica corporala si tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC), cele doua afectiuni prezinta si cateva deosebiri semnificative. La fel ca in cazul tulburarii obsesiv-compulsive, persoanele cu dismorfie corporala au obsesii care le provoaca anxietate si suferinta si incearca sa-si atenueze suferinta implicandu-se in compulsii (comportamente repetitive), care insa nu le ofera alinarea dorita. Spre deosebire de cei cu TOC, persoanelor care sufera de tulburarea dismorfica corporala li se acorda de obicei mai putina intelegere. In plus, sunt mai predispuse sa sufere de depresie, sa aiba convingerea ca viata nu merita traita sau sa recurga la tentative de sinucidere.

In general, exista conceptia gresita ca tulburarea dismorfica corporala are legatura cu vanitatea, cand de fapt este vorba despre o afectiune cerebrala care implica anomalii in perceptia vizuala, deci in modul in care creierul vede de fapt lucrurile. Nu vizeaza doar frumusetea, ci implica obsesii greu de controlat si comportamente compulsive, care sunt stresante si/sau implica convingerea fundamentala a pacientului ca este lipsit de valoare sau ca are parte de esecuri in viata din cauza defectelor fizice percepute.

Tulburarea dismorfica corporala – cauze si factori de risc

Tulburarea dismorfica corporala apare din cauza unei combinatii de factori de mediu, psihologici si biologici. Acestia pot fi:

• factorii genetici – riscul de a dezvolta tulburarea dismorfica corporala creste de 3-8 ori daca o ruda de gradul intai are aceasta boala sau o tulburare psihica similara;
• structura creierului, nivelurile de substante chimice din acesta si diferentele in activitatea cerebrala – pacientii au adesea zone ale creierului care sunt prea active sau functioneaza anormal, diferentele respective ingreunand controlul gandurilor si comportamentului;
• anumite trasaturi de personalitate – cum ar fi tendinta spre perfectionism sau stima de sine scazuta in cazul persoanelor care au standarde de perfectiune nerealiste;
• influentele culturale si mass-media – standardele de frumusete limitate ale societatii pot declansa tulburarea dismorfica corporala la persoanele vulnerabile;
• experientele de viata, cum ar fi un istoric de abuzuri, neglijare sau intimidare in copilarie: hartuirea sau tachinarea pot favoriza sentimentele de inadecvare, rusine si frica de ridicol.

Tulburarea dismorfica corporala afecteaza deopotriva barbatii si femeile. La nivel global, intre 1,7% si 2,9% din populatie sufera de tulburare dismorfica corporala. Conform Manualului de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, editia a 5-a (DSM-5):

• 9-11% dintre pacientii cu probleme dermatologice, 13-15% dintre pacientii care recurg la chirurgie estetica, 20% dintre persoanele cu operatii de rinoplastie, 11% dintre adultii cu operatii de corectie a maxilarului si 5-13% dintre adultii care au apelat la servicii de ortodontie/stomatologie estetica sufera de tulburare dismorfica corporala;
• varsta medie de aparitie a acestei tulburari este de 16-17 ani;
• cea mai frecventa varsta de debut este 12 sau 13 ani;
• doua treimi dintre persoanele care sufera de tulburarea dismorfica corporala au inceput sa prezinte simptome inainte sa implineasca 18 ani.

Tulburarea dismorfica corporala – simptome

Desi tulburarea dismorfica corporala poate implica orice parte a corpului, cele mai frecvente motive de ingrijorare vizeaza pielea, parul, nasul, barbia, buzele, pieptul si picioarele. Preocuparile pot avea legatura cu forma sau dimensiunea corpului, culoarea pielii, simetrie etc.

Tulburarea dismorfica corporala afecteaza modul in care va percepeti si va simtiti cand vine vorba despre aspectul fizic. Unele dintre cele mai comune simptome sunt urmatoarele:

• tendinta de a petrece excesiv de mult timp gandindu-va la cel putin un aspect al corpului pe care il considerati un defect, chiar daca altii nu il considera semnificativ sau nu il observa. De asemenea, puteti face frecvent comparatii intre propriul aspect si fizicul celorlalti.
• tendinta de a va verifica in mod repetat infatisarea (in oglinzi, suprafate reflectorizante, cum ar fi o vitrina, sau intreband pe cineva). Unele persoane pot evita sa se fotografieze sau sa-si vada reflexia, pentru a evita suferinta pe care o simt vazandu-si propria infatisare.
• schimbarea frecventa a aspectului (bronzare, schimbarea coafurii, schimbarea hainelor etc.);
• tendinta de a va face frecvent selfie-uri pentru a va verifica infatisarea sau de a folosi aplicatii/filtre foto pentru a ascunde sau modifica trasaturile care nu va plac;
• frica sau anxietate deoarece aveti convingerea ca ceilalti se holbeaza, va critica in sinea lor sau rad de lucrurile care nu va plac la corpul sau aspectul dumneavoastra. Unele persoane care sufera de tulburarea dismorfica corporala pot avea chiar atacuri de panica daca isi vad infatisarea intr-o oglinda sau suprafata reflectorizanta.
• sentimente de rusine sau dezgust fata de trasaturile care nu va plac in aspectul dumneavoastra. Deseori, persoanele cu tulburarea dismorfica corporala se descriu pe ele insele sau parti ale corpului lor ca fiind „urate”, „hidoase”, „deformate”, „anormale”, sau „neatragatoare”.
• comportamente compulsive de ingrijire a corpului care pot deveni daunatoare;
• evitarea situatiilor sau a intalnirilor sociale in care ati putea observa aspectele fizice care nu va plac, ceea ce va poate perturba activitatile zilnice;
• tendinta de a apela la proceduri medicale repetate, cum ar fi operatiile estetice, pentru a incerca sa „remediati” trasaturile care nu va plac;
• ganduri de autovatamare sau suicid din cauza aspectului fizic.

In cazul celor care sufera de tulburarea dismorfica corporala, fricile si anxietatea legate de felul in care arata determina compulsiile. In medie, pacientii petrec 3-8 ore pe zi obsedandu-si defectele si cam tot atat timp desfasurandu-si comportamentele compulsive.

Tulburarea dismorfica corporala – diagnostic

Majoritatea persoanelor cu tulburare dismorfica corporala nu primesc un diagnostic pana la varsta de 10-15 ani, cand simptomele devin suficient de grave pentru a intruni criteriile de diagnostic. Uneori, acest lucru se intampla deoarece pacientii nu realizeaza ca gandurile si sentimentele respective sunt semnele unei tulburari psihice sau pentru ca le este rusine sau teama sa ceara ajutor.

Intr-o anumita masura, persoanele cu tulburare dismorfica corporala stiu ca gandirea lor nu este logica sau realista, dar faptul ca inteleg acest lucru nu le ajuta sa-si tina sub control simptomele. Psihiatrii tin cont de nivelul de constientizare al pacientilor, deoarece acesta poate ghida modul in care se stabileste tratamentul.

Exista trei niveluri principale de constientizare:

1. ridicat sau moderat – cand pacientul cu tulburare dismorfica corporala constientizeaza ca autocritica sau perceptia asupra corpului sau este cu siguranta sau probabil neintemeiata;
2. scazut – cand pacientul crede ca convingerile si criticile pe care si le aduce sunt probabil intemeiate;
3. absent – in astfel de cazuri, tulburarea dismorfica corporala induce adesea iluzii care le intaresc acestor pacienti convingerea ca ceva este in neregula cu corpul lor, chiar daca nu exista dovezi ca perceptia negativa este intemeiata. Oamenii care nu isi constientizeaza starea pot fi incapabili sa inteleaga ca respectivele convingeri sunt imaginare. Aproximativ o treime dintre persoanele cu tulburare dismorfica corporala au acest nivel de perspectiva asupra situatiei lor.

Psihiatrul va diagnostica tulburarea dismorfica corporala in functie de simptomele pacientului si de gradul in care acestea ii afecteaza viata. Pentru stabilirea diagnosticului se folosesc chestionare sau liste de criterii special concepute. Uneori, medicii depisteaza la acesti pacienti si alte afectiuni psihice, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsiva, anxietatea sociala, depresia sau tulburarile de alimentatie.

Asadar, este important sa va adresati medicului daca observati astfel de simptome la dumneavoastra sau cineva drag.

Tulburarea dismorfica corporala – tratament

Tulburarea dismorfica corporala poate fi dificil de tratat, optiunile terapeutice constand intr-o combinatie a acestor optiuni:

• terapia cognitiv-comportamentala – pentru ajustarea atitudinii si comportamentului. Pacientul va invata tehnici prin care sa tolereze suferinta pe care o implica „expunerea” defectului perceput si sa evite ritualurile legate de aspectul fizic.
• asimilarea unor abilitati de coping – ​​pentru a face fata simptomelor de anxietate. De exemplu, persoana poate invata tehnici de relaxare si cum sa combata hiperventilatia.
• medicamente – antidepresivele, in special inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) sunt tratamentul medicamentos de prima linie pentru tulburarea dismorfica corporala si constau in medicamente precum fluoxetina (Prozac), sertralina (Zoloft) sau escitalopram (Lexapro). Aceste medicamente amelioreaza de obicei obsesiile asociate cu  tulburarea dismorfica corporala si comportamentele compulsive, reduc stresul, anxietatea si depresia si imbunatatesc calitatea vietii. ISRI si psihoterapia pot fi folosite impreuna, mai ales in cazul persoanelor care au simptome severe.

Unii pacienti cu tulburare dismorfica corporala recurg la operatii estetice pentru a-si „corecta” defectele fizice reale sau percepute. Expertii medicali au opinii diferite despre etica efectuarii interventiilor chirurgicale estetice in astfel de cazuri, deoarece unii pacienti pot ajunge la modificari corporale extreme.

In plus,  orice procedura medicala sau chirurgicala prezinta riscuri pentru sanatate. Incercarile inutile de a schimba aspectul fizic prin interventii chirurgicale pot cauza nemultumiri daca rezultatele nu sunt pe placul pacientilor, putand chiar sa agraveze simptomele celor cu tulburare dismorfica corporala.

Tulburarea dismorfica corporala – complicatii

Complicatiile care pot fi cauzate de tulburarea dismorfica corporala sau asociate acesteia sunt:

• stima de sine scazuta;
• izolarea sociala;
• depresia majora sau riscul de aparitie a altor tulburari de dispozitie;
• gandurile sau tendintele de suicid;
• tulburarile de anxietate, precum tulburarea de anxietate sociala;
• tulburarea obsesiv-compulsiva;
• tulburarile de alimentatie;
• consumul de substante ilegale;
• problemele de sanatate cauzate tratamentele dermatologice excesive;
• durerea fizica sau riscul de desfigurare din cauza interventiilor chirurgicale repetate.

Surse:

https://adaa.org/understanding-anxiety/body-dysmorphic-disorder

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/body-dysmorphic-disorder/symptoms-causes/syc-20353938

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/body-dysmorphic-disorder

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9888-body-dysmorphic-disorder

https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/body-dysmorphic-disorder-bdd