Tulburarea de stres posttraumatic – cauze, simptome

Tulburarea de stres posttraumatic este o afectiune psihica relativ comuna, care se poate dezvolta dupa un eveniment extrem de stresant sau terifiant. Implica simptome precum flashbackuri, anxietate, ganduri si convingeri negative, hipervigilenta si multe altele. Principalul tratament pentru tulburarea de stres posttraumatic este psihoterapia.

In acest material, vom aprofunda acest subiect oferindu-va mai multe informatii despre cauzele, semnele si simptomele acestei afectiuni, precum si despre diagnostic si optiuni terapeutice.

Tulburarea de stres posttraumatic – generalitati

Multi oameni simt o frica extrema cand sunt implicati direct intr-un eveniment potential traumatic sau dupa ce au fost martori la acesta. Desi majoritatea celor expusi la astfel de evenimente isi revin dupa un timp, unele persoane continua sa se confrunte cu o serie de neplaceri care pot persista cateva luni sau chiar ani, cum ar fi  tulburarea de stres posttraumatic, depresia, tulburarile de anxietate si consumul de alcool sau alte substante.

La nivel global, aproximativ 70% din populatie a trecut in viata printr-un eveniment potential traumatic, dar numai 5,6% dezvolta tulburarea de stres posttraumatic. Probabilitatea de a dezvolta tulburarea de stres posttraumatic variaza in functie de tipul evenimentului traumatic trait. De exemplu, riscul creste de peste trei ori in randul persoanelor expuse la conflicte violente sau razboi, dar tinde sa fie deosebit de ridicat si in caz de abuzuri sexuale.

Pana la 40% dintre persoanele cu tulburare de stres posttraumatic isi revin in decurs de un an. Desi exista optiuni terapeutice eficiente pentru aceasta afectiune, doar 1 din 4 astfel de persoane din tarile cu venituri mici si medii raporteaza ca au solicitat vreo forma de tratament. Multi pacienti nu beneficiaza de ingrijiri din cauza faptului ca nu stiu ca tulburarea de stres posttraumatic poate fi tratata, serviciile de sanatate mintala nu sunt disponibile in unele locuri sau nu apeleaza la acestea din cauza stigmatului asociat problemelor medicale din sfera psihiatriei.

Tulburarea de stres posttraumatic – cauze si factori de risc

Tulburarea de stres posttraumatic poate aparea la orice varsta. Persoanele care se confrunta cu aceasta problema se pot simti stresate sau speriate chiar si cand nu mai sunt in pericol. Orice situatie pe care o persoana o considera traumatizanta poate provoca tulburarea de stres posttraumatic. Situatiile care pot genera tulburarea de stres posttraumatic pot fi urmatoarele:

• accidente rutiere grave;
• agresiuni, cum ar fi agresiunea sexuala, talharia sau jaful;
• probleme grave de sanatate;
• nasterea.

Tulburarea de stres posttraumatic se poate dezvolta imediat ce ati trecut printr-un eveniment perturbator sau dupa cateva saptamani, luni sau chiar ani mai tarziu.

Tulburarea de stres posttraumatic la adulti – simptome

Simptomele de tulburare de stres posttraumatic se incadreaza de obicei in urmatoarele 4 categorii:

1. retrairea evenimentului traumatizant (ganduri intruzive despre intamplarile respective, care revin repetat si necontrolat);
2. comportament evitant (evitarea a tot ceea ce aminteste de evenimentul stresant);
3. efecte negative asupra gandirii si dispozitiei;
4. accentuarea vigilentei si exacerbarea reactiilor.

Suferinta sau alte dificultati de sanatate mintala dupa un eveniment potential traumatic este frecventa, dar nu inseamna neaparat ca cineva se confrunta cu aceasta tulburare. O persoana se confrunta cu tulburarea de stres posttraumatic cand simptomele respective interfereaza cu activitatile zilnice si cu viata de familie, interactiunile sociale, scolare sau profesionale.

1. Retrairea evenimentului traumatizant

Persoanele cu tulburare de stres posttraumatic au amintiri repetate si nedorite ale evenimentelor traumatice, ceea ce le creeaza senzatia ca intamplarile respective se repeta. Aceste amintiri sunt insotite de frica intensa sau groaza, pot fi percepute sub forma de imagini, sunete (de exemplu, focuri de arma), anumite mirosuri (de exemplu, mirosul unui atacator) sau alte senzatii. Aceste amintiri pot aparea prin amintiri intruzive, cosmaruri sau, in cazuri grave, flashbackuri. In timpul flashbackurilor, persoana poate sa creada ca evenimentul se repeta si sa actioneze ca si cum l-ar retrai.

2. Comportament evitant

Cei cu tulburare de stres posttraumatic evita situatiile, activitatile sau gandurile care le amintesc de evenimentul traumatic, putand evita sa discute despre acesta cu familia sau medicul. Desi incearca sa evite amintirile suparatoare, in timp comportamentul evitant poate intensifica retrairea simptomelor si astfel tulburarea de stres posttraumatic poate persista.

3. Efecte negative asupra gandirii si dispozitiei

Unele persoane nu-si mai pot aminti anumite momente ale evenimentului traumatic (amnezie disociativa). Se pot simti amortite din punct de vedere emotional sau detasate de alti oameni. Depresia este frecvent intalnita la persoanele cu tulburare de stres posttraumatic, pacientii aratand mai putin interes fata de activitatile care le placusera candva.

Modul in care pacientii percep un eveniment poate deveni distorsionat, determinandu-i sa se invinuiasca pe ei insisi sau pe altii pentru ceea ce s-a intamplat. Unele persoane se pot simti vinovate ca au supravietuit unor situatii in care cei dragi au decedat. Poate exista tendinta de a se concentra doar asupra emotiilor negative, cum ar fi frica, groaza, furie sau rusinea si pot deveni incapabili sa se simta fericiti, multumiti sau sa se mai ataseze de cineva.

4. Accentuarea vigilentei si exacerbarea reactiilor

Persoanele cu tulburare de stres posttraumatic se pot simti in pericol chiar si dupa ce nu mai sunt de fapt expuse riscului. Astfel, pot deveni mai vigilente decat de obicei, de exemplu sa verifice constant imprejurimile pentru a evita potentialele amenintari sau sa simta nevoia sa stea cu spatele la perete in locuri publice. Pot tresari usor sau sa se sperie excesiv la miscari bruste sau zgomote puternice.

In unele cazuri, cei cu tulburare de stres posttraumatic pot resimti simptome fizice cu cauze neclare, cum ar fi dureri de cap sau simptome gastrointestinale. Multe dintre efectele acestei tulburari, cum ar fi tensiunea fizica sau consumul excesiv de alcool, pot fi factori de risc pentru boli fizice, cum ar fi afectiunile cardiovasculare.

Tulburarea de stres posttraumatic la copii – simptome

Copiii si adolescentii pot avea reactii extreme la evenimente traumatice, dar simptomele lor pot fi diferite de cele observate la adulti. La copiii mai mici de 6 ani, simptomele pot include:

• udarea patului, desi copilul a invatat sa foloseasca toaleta;
• incapacitatea de a vorbi;
• teama resimtita in momentele de joaca;
• tendinta a fi neobisnuit de atasat de parinti sau alte persoane.

Copiii mai mari si adolescentii prezinta de obicei simptome similare cu ale adultilor. Uneori, pot dezvolta comportamente perturbatoare, lipsite de respect sau distructive. Copiii si adolescentii mai mari se pot simti vinovati pentru ca nu au prevenit o accidentare sau au ganduri de razbunare.

Tulburarea de stres posttraumatic – diagnostic

In vederea stabilirii diagnosticului, psihiatrul va lua in considerare criteriile de diagnostic din Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale, editia revizuita (DSM-5). Pacientul suspect de tulburare de stres posttraumatic trebuie sa fi avut urmatoarele simptome timp de minimum o luna:

• cel putin un gand intruziv;
• cel putin un comportament evitant;
• cel putin doua simptome de afectare a gandirii si dispozitiei;
• cel putin doua simptome de reactii exacerbate.

De asemenea, specialistul poate sa efectueze o examinare fizica si sa recomande anumite teste (cum ar fi analize de sange) pentru a vedea daca nu cumva unele dintre simptome sunt induse de vreo afectiune fizica. Nu se exclude nici posibilitatea ca anumite simptome sa fie cauzate de anumite medicament sau de o alta tulburare psihica.

Deseori, tulburarea de stres posttraumatic nu este depistata deoarece provoaca simptome atat de variate si complexe. Uneori, trauma poate sa nu fie evidenta pentru medic si in plus unii pacienti nu sunt dispusi sa discute despre aceasta. De asemenea, prezenta vreunei tulburari legate de consumul de substante sau a altor afectiuni mintale (de exemplu, depresie sau anxietate) poate distrage atentia de la tulburarea de stres posttraumatic. Daca se intarzie diagnosticul si tratamentul, tulburarea de stres posttraumatic  poate deveni debilitanta cronic.

Tulburarea de stres posttraumatic – tratament

Psihoterapia este principalul tratament pentru tulburarea de stres posttraumatic, in special terapia cognitiv-comportamentala. Formele specifice de terapie cognitiv-comportamentala recomandate pentru tulburarea de stres posttraumatic sunt:

• terapia de procesare cognitiva – a fost special conceputa pentru a trata tulburarea de stres posttraumatic. Se concentreaza pe schimbarea emotiilor negative dureroase (cum ar fi rusinea si vinovatia) si a convingerilor asociate traumei, ajutand pacientul sa se confrunte cu amintirile si emotiile dureroase.
• terapia de desensibilizare si reprocesare a miscarilor oculare – implica miscarea ochilor intr-un mod specific, in timp ce pacientul proceseaza amintirile traumatice. Este o metoda terapeutica relativ noua, dar zeci de studii clinice arata ca aceasta tehnica este eficienta si ca poate ajuta pacientii mai rapid decat alte alternative.
• terapia de grup – incurajeaza supravietuitorii unor evenimente traumatice similare sa-si impartaseasca experientele si sentimentele intr-un cadru confortabil si fara a fi judecati. Si terapia de familie poate fi de ajutor, avand in vedere ca provocarile asociate cu tulburarea de stres posttraumatic pot afecta intreaga familie.
• terapia de expunere prelungita – presupune imaginarea repetata si detaliata a traumei sau expunerea progresiva la factorii declansatori ai simptomelor intr-un mod sigur si controlat, ajutand pacientul sa le faca fata si sa-si controleze frica.
• terapia cognitiv-comportamentala centrata pe trauma – prin aceasta, pacientul invata cum reactioneaza corpul sau la traume si stres. De asemenea, identifica si isi modifica tiparele de gandire disfunctionala si invata tehnici prin care sa-si gestioneze simptomele. Aceasta implica si terapia de expunere.

Pentru ameliorarea anumitor simptome cu care se confrunta cei care au tulburare de stres posttraumatic, psihiatrul poate prescrie urmatoarele medicamente:

• antidepresive precum inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) sau inhibitorii recaptarii serotoninei si norepinefrinei (IRSN);
• anxiolitice.

Surse:

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/post-traumatic-stress-disorder

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9545-post-traumatic-stress-disorder-ptsd

https://www.msdmanuals.com/home/mental-health-disorders/anxiety-and-stressor-related-disorders/posttraumatic-stress-disorder-ptsd