Tulburarea de somatizare – cauze, simptome si tratament

2025-01-09 17:59:38 2025-01-09 17:59:38 Tulburarea de somatizare – cauze, simptome si tratament

Catena

Ultima actualizare: 9 ianuarie 2025

tulburarea-de-somatizare-cauze-simptome-si-tratament

Tulburarea de somatizare apare cand o persoana se simte foarte stresata de simptomele fizice si prezinta sentimente si comportamente anormale ca reactie la acestea, ceea ce ii reduce capacitatea de a-si desfasura activitatile zilnice. Simptomele fizice pot fi cauzate de o afectiune, dar exista si cazuri in care nu s-a putut identifica o cauza clara. Preocuparile legate de sanatate pot deveni un punct central atat de important al vietii pacientilor cu tulburare de somatizare, incat le afecteaza calitatea vietii, uneori ducand la dizabilitate.

Daca v-am starnit curiozitatea, ramaneti alaturi de noi pentru a afla mai multe informatii despre manifestarile, factorii de risc si optiunile de tratament, precum si despre prognosticul acestei afectiuni.

Tulburarea de somatizare – generalitati

Somatizarea reprezinta expresia factorilor psihici ca simptome fizice. Tulburarea de somatizare este o afectiune de sanatate mintala in care persoana se simte anormal de stresata de simptomele fizice (cum ar fi durerea, slabiciunea, oboseala, greata sau alte senzatii corporale) si are ganduri, sentimente si comportamente anormale ca reactie la acestea, ceea ce ii perturba activitatile zilnice si calitatea vietii.

Desi persoana cu tulburare de somatizare raporteaza simptome, acestea pot sa nu aiba o explicatie medicala sau sa fie senzatii ori disconfort corporal firesc. Chiar si cand se depisteaza o afectiune fizica, aceasta nu explica amploarea simptomelor corporale si a suferintei si nici macar tratamentul si/sau remisiunea patologiei de baza nu amelioreaza simptomele.

Deseori, persoanele cu tulburare de somatizare nu sunt constiente de starea lor psihica, crezand ca au boli fizice grave. Din cauza suferintei, deseori merg la mai multi medici si recurg la numeroase investigatii medicale si proceduri inutile.

Tulburarea de somatizare – cauze si factori de risc

Tulburarea de somatizare este oarecum frecventa, fiind depistata la aproximativ 5-7% din populatia adulta. Desi poate aparea si la copii sau adolescenti, de obicei se declanseaza la varsta de 30 de ani. Comparativ cu barbatii, femeile sunt de 10 ori mai predispuse sa dezvolte tulburarea de somatizare.

Nu s-a identificat cauza exacta a acestei afectiuni. Tulburarea de somatizare pare a fi totusi asociata cu urmatorii factori de risc:

factori genetici sau biologici, cum ar fi sensibilitatea sporita la durere;
afectivitate negativa, o trasatura de personalitate care implica emotii negative si care poate afecta modul in care persoana identifica si percepe boala si simptomele corporale;
dificultati in a face fata stresului;
slaba constientizare a emotiilor sau a dezvoltarii emotionale in perioada copilariei, ceea ce poate determina persoana sa te concentreze mai mult asupra problemelor fizice decat asupra celor emotionale (fenomenul poate fi rezultatul neglijentei parintilor sau al lipsei de apropiere emotionala);
anumite comportamente dobandite, cum ar fi tendinta de a atrage atentia din cauza unei boli;
abuzuri fizice sau sexuale in copilarie;
consum de alcool sau substante ilegale;
stil de viata haotic/traume;
prezenta unei boli cronice in copilarie sau a altor afectiuni psihiatrice, in special anxietate sau depresie;
anumite tulburari de personalitate, cum ar fi tulburarea de personalitate evitanta, tulburarea de personalitate paranoida si tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva.

Oricare dintre aceste trasaturi sau o combinatie a acestora poate induce tulburarea de somatizare.

Tulburarea de somatizare – semne si simptome

Simptomele fizice pe care le pot avea persoanele cu tulburare de somatizare constau in:

durere (cel mai frecvent simptom);
oboseala sau slabiciune;
dificultati respiratorii (dispnee);

Simptomele fizice pot varia de la usoare pana la severe si pot fi induse de o afectiune sau sa nu aiba o cauza clara.

Principalele semne ale acestei afectiuni sunt reprezentate de modul in care pacientii gandesc, percep simptomele fizice si se comporta ca reactie la acestea. Pacientii cu tulburare de somatizare pot:

sa simta anxietate extrema referitor la simptomele lor fizice;
sa fie preocupati de faptul ca simptomele fizice usoare sunt semne ale unor afectiuni grave;
sa se adreseze medicului pentru mai multe teste de diagnostic si examinari, dar sa nu aiba incredere in rezultatele obtinute;
sa aiba senzatia ca specialistul nu le ia in serios simptomele fizice;
sa apeleze la multi medici simultan pentru consultatii si tratament;
sa acorde excesiv de mult timp si energie pentru a face fata problemelor de sanatate;
sa para frecvent neobisnuit de sensibili la efectele secundare ale medicamentelor;
sa devina dependenti de ceilalti, cerand ajutor si sprijin emotional si infuriindu-se cand simt ca nevoile lor nu sunt indeplinite;
sa nu-si poata desfasura activitatile zilnice din cauza gandurilor, sentimentelor si comportamentelor legate de simptomele fizice.

Aproximativ 30-60% dintre persoanele cu tulburare de somatizare au, de asemenea, anxietate si/sau depresie.

Tulburarea de somatizare – diagnostic

Medicul de familie va efectua o examinare fizica, se va interesa despre istoricul medical si, probabil, va recomanda unele teste de laborator, pentru a exclude afectiunile care ar putea cauza simptomele fizice.

Daca rezultatele testelor arata ca nu este vorba despre o afectiune sau ca starea medicala nu se justifica prin raport cu simptomele, specialistul va poate trimite la un specialist in sanatate mintala. In baza criteriilor specifice, psihologul sau psihiatrul ar putea confirma un diagnostic de tulburare de somatizare.

Pentru stabilirea diagnosticului de tulburare de somatizare, pacientul trebuie sa prezinte timp de cel putin 6 luni unul sau mai multe simptome care provoaca suferinta sau care ii perturba viata de zi cu zi. De asemenea, trebuie sa aiba ganduri, sentimente sau comportamente excesive ca reactie la simptomele respective, intrunind cel putin unul dintre urmatoarele criterii:

ganduri exagerate si de lunga durata despre gravitatea simptomelor fizice;
niveluri ridicate de anxietate in legatura cu sanatatea sau simptomele fizice;
sa acorde mult timp si energie simptomelor fizice si problemelor de sanatate.

Cel putin un simptom este prezent in mod constant, celelalte putand sa fluctueze.

Cand se suspecteaza tulburarea de somatizare, pentru diagnosticul diferential se pot lua in considerare si urmatoarele afectiuni:

ipohondrie – persoanele cu ipohondrie se tem sa nu aiba o boala sau sa se imbolnaveasca, facandu-si constant griji pentru sanatatea lor si luand masuri de precautie extreme ca sa evite riscurile pentru sanatate. Spre deosebire de pacientii cu tulburare de somatizare, in general acestia nu prezinta insa simptome fizice.
tulburarea de conversie (tulburarea neurologica functionala) – este o afectiune in care simptomele afecteaza perceptia, senzatiile sau capacitatea de miscare a unei persoane, fara sa existe dovezi ale unei cauze fizice. Persoana poate prezenta amorteala, orbire sau dificultati locomotorii. Simptomele tind sa apara brusc si sa dureze mult timp sau sa dispara rapid. La fel ca pacientii cu tulburare de somatizare, si acestia se confrunta cu depresie sau tulburari de anxietate.
sindromul Munchausen (tulburarea fictiva) – spre deosebire de cei cu tulburare de somatizare, in acest caz pacientii se prefac ca au o boala fizica sau psihica, desi nu sunt de fapt bolnavi, pot sa-si induca sau sa-si agraveze intentionat o afectiune minora sau chiar sa induca cuiva o boala sau leziune (tulburare fictiva impusa altei persoane), cum ar fi sa pretinda ca un membru al familiei aflat in grija ei este bolnav. Acest lucru nu se intampla pentru ca persoana incearca sa obtina asistenta materiala, ci pentru ca simte nevoia de beneficieze de ingrijiri si atentia medicilor si de simpatia celor din jur.

Tulburarea de somatizare – tratament

Scopul tratamentului pentru tulburarea de somatizare este de a ameliora simptomele si capacitatea pacientului de a-si desfasura activitatile de zi cu zi. Intrucat simptomele fizice pot induce suferinta psihologica si un nivel ridicat de anxietate fata de starea de sanatate, daca aveti tulburare de somatizare vi se recomanda indeosebi psihoterapia, in special terapia cognitiv-comportamentala. Aceasta va poate ajuta:

sa va examinati si adaptati convingerile si asteptarile cu privire la sanatate si simptomele fizice asociate cu tulburarea de somatizare;
sa invatati tehnici prin care sa reduceti stresul si sa faceti fata simptomelor fizice;
sa reduceti gradul de preocupare fata de simptome;
sa nu mai evitati anumite situatii si activitati din cauza simptomelor fizice neplacute;
sa va imbunatatiti functionarea zilnica acasa, la locul de munca si in interactiunile sociale;
sa gestionati depresia sau alte tulburari de sanatate mintala care pot insoti tulburarea de somatizare.

Antidepresivele pot ajuta la reducerea simptomelor asociate cu depresia si durerea, fenomene frecvente la pacientii cu tulburare de somatizare. Pentru a observa o ameliorare a simptomelor, pot fi insa necesare cateva saptamani de tratament medicamentos.