Tulburarea de personalitate histrionica – cauze, simptome si tratament

Tulburarea de personalitate histrionica este una dintre tulburarile de personalitate din grupa B („dramatice”), cuvantul histrionic insemnand „dramatic sau teatral”. Persoanele cu aceasta tulburare au emotii instabile si imagine de sine distorsionata. Pentru persoanele cu tulburarea de personalitate histrionica, stima de sine nu deriva dintr-un adevarat sentiment al valorii de sine, ci depinde de aprobarea celorlalti. Au o dorinta coplesitoare de a fi remarcate si deseori se comporta exagerat sau inadecvat, pentru a atrage atentia.

Tulburarea de personalitate histrionica poate afecta interactiunea cu cei din jur, interferand cu performanta la locul de munca sau la scoala. In continuare, iata tot ce trebuie sa stiti despre aceasta afectiune si implicatiile ei.

Tulburarea de personalitate histrionica – generalitati

Tulburarea de personalitate histrionica (TPH), denumita uneori tulburare de personalitate dramatica, implica un tipar persistent de vanare excesiva a atentiei si manifestari emotionale exagerate. Sub acest comportament se ascunde o dorinta intensa de validare, aceste persoane fiind nelinistite cand nu sunt in centrul atentiei si facand tot posibilul pentru a se face remarcate si apreciate.

Desi multi dintre noi tanjesc ocazional sa li se acorde atentie sau sa fie admirati, persoanele cu tulburare de personalitate histrionica intampina dificultati in a-si adapta comportamentul in functie de context. Pot avea reactii „exagerate” sau „teatrale” in momente nepotrivite, cum ar fi la serviciu, comportamentul lor cochet putand dauna prieteniilor sau relatiilor romantice.

Persoanele cu tulburare de personalitate histrionica sunt adesea descrise ca narcisiste, indulgente cu ele insele, dramatice, extrovertite si cu inclinatie spre flirt.

Intrucat simtul valorii de sine depinde de modul in care sunt percepute de ceilalti, chiar si cea mai marunta respingere sau critica sociala poate fi incredibil de devastatoare pentru aceste persoane. Sunt deseori etichetate drept „regina dramei”, putand sa va faca sa va simtiti jenati de teatralitatea sau de comportamentul lor provocator, lasandu-va senzatia ca urmariti un spectacol, sau s-ar putea sa va frustreze egocentrismul lor si sa simtiti ca fac tot posibilul sa-i plaseze pe altii intr-un con de umbra.

Tulburarea de personalitate histrionica persista pe tot parcursul vietii si este rezistenta la tratament, psihoterapia fiind tratamentul principal, dar adesea ineficient. Pentru stabilirea diagnosticului este necesara observatia de durata, din cauza suprapunerii acestei tulburari cu alte afectiuni psihiatrice.

Tulburarea de personalitate histrionica – cauze si factori de risc

Se estimeaza ca 2-3% din populatie are tulburare de personalitate histrionica. Afectiunea pare mai frecventa la femei, dar cercetatorii tind sa creada ca acest lucru s-ar putea explica printr-o anumita doza de partinire in modul in care se stabileste diagnosticul. In orice caz, de obicei tulburarea devine evidenta pana la adolescenta sau la varsta adulta timpurie.

Factorii de risc pentru tulburarea de personalitate histrionica ar putea fi urmatorii:

• factori genetici – tulburarea de personalitate histrionica tinde sa fie mostenita;
• traume in copilarie – abuzurile sau decesul unui membru al familiei pot fi evenimente perturbatoare, care sa genereze mai tarziu o tulburare de personalitate;
• educatia oferita de parenti – copiii carora nu li se impun limite, ai caror parinti sunt excesiv de indulgenti sau inconsecventi, au un risc mai mare sa dezvolte tulburarea de personalitate histrionica. Si parintii care manifesta un comportament sexual dramatic, volatil sau inadecvat isi expun copiii la pericolul de a dezvolta aceasta afectiune, generand stima de sine scazuta, caracteristica persoanelor cu tulburarea de personalitate histrionica.

Comorbiditatile sunt frecvente, pacientii putand avea si alte afectiuni psihice, cum ar fi tulburarea de personalitate narcisica sau tulburarea de personalitate borderline. Unii pacienti au inclusiv tulburare de somatizare, care le poate determina sa apeleze la medic. In unele cazuri, mai poate coexista si tulburarea depresiva majora, tulburarea depresiva persistenta sau tulburarea de conversie.

Tulburarea de personalitate histrionica – simptome

Conform Manualului de Diagnostic si Statistica al Tulburarilor Mintale (DSM-5), pentru stabilirea diagnosticului de tulburare de personalitate histrionica, pacientul trebuie sa intruneasca cel putin 5 dintre urmatoarele 8 simptome:

1. stare de disconfort cand nu este in centrul atentiei – persoanele cu tulburare de personalitate histrionica vaneaza intotdeauna atentia celorlalti, in lipsa acesteia simtindu-se nelinistite sau nefericite. Acestea pot relata povesti exagerate, pentru a se face remarcate, sau sa ii complimenteze excesiv pe altii pentru a se face placute. Sunt plini de energie, dramatici, entuziasti si flirteaza frecvent, uneori fermecand noile cunostinte.
2. comportament seducator – pentru a atrage atentia, pot flirta sau face aluzii sexuale in situatii nepotrivite, cum ar fi cu managerul sau colegii de serviciu, ceea ce poate cauza probleme la locul de munca. In general, aceste persoane se imbraca si actioneaza in moduri nepotrivit de seducatoare si provocatoare, nu doar cand au un potential interes romantic, ci in multe alte contexte (de exemplu, la serviciu sau la scoala).
3. emotii superficiale si schimbatoare – de exemplu, pot trece rapid de la suparare, la tristete si apoi la entuziasm. Desi emotiile par intense, din cauza fluctuatiilor rapide se simt ca nesincere sau superficiale. Modul in care isi exprima emotiile tinde sa fie artificial si exagerat sau penibil. Pot vorbi dramatic despre cat de afectate sunt dupa un mic inconvenient sau se arata exagerat de entuziasmate la o petrecere.
4. accent excesiv pe aspectul fizic – din cauza dorintei de a-i impresiona pe altii cu aspectul lor, sunt foarte preocupate de felul in care arata, asa ca incearca frecvent sa capteze atentia prin tinute bizare, stralucitoare sau revelatoare ori schimbandu-si frecvent culoarea parului;
5. vorbire teatrala sau vaga – chiar daca pare sa le emotioneze vreun subiect, vorbesc despre acel lucru intr-un mod superficial si dramatic, exprimand opinii ferme, dar fara a fi capabile sa le argumenteze;
6. tendinta de a fi usor influentabile – persoanele cu tulburare de personalitate histrionica se grabesc sa urmeze tendintele sau isi schimba opiniile in functie de ce spun altii;
7. supraestimarea relatiilor – tanjesc dupa noutati si se plictisesc usor, faptele lor fiind deseori motivate de obtinerea unei satisfactii imediate. Pot considera ca o persoana cu care au interactionat de cateva ori le este prieten apropiat sau ca o simpla privire din partea cuiva sugereaza ca persoana le simpatizeaza sau admira.
8. dificultati in atingerea intimitatii emotionale sau sexuale – persoanele cu tulburare de personalitate histrionica pot juca un rol, adesea fara a fi constiente de acest lucru (de exemplu, rolul de victima). Pot incerca sa-si controleze partenerul prin seductie sau manipulare emotionala, devenind foarte dependente de acesta.

Tulburarea de personalitate histrionica – diagnostic

Intrucat in copilarie si adolescenta personalitatea este inca in formare, tulburarea de personalitate histrionica se diagnosticheaza in general dupa implinirea varstei de 18 ani. Pentru stabilirea diagnosticului, psihiatrul se intereseaza in general despre istoricul medical si psihiatric al pacientului si poate folosi chestionare special concepute pentru evaluare.

Se poate efectua si un diagnostic diferential, intre tulburarea de personalitate histrionica si alte tulburari mintale, cum ar fi:

• tulburarea de personalitate narcisica – pacientii cu tulburare de personalitate narcisica vaneaza si ei atentie, dar spre deosebire de cei cu tulburare de personalitate histrionica, vor sa se simta mandri si pusi in valoare de atentia acordata. Pacientii cu tulburare de personalitate histrionica nu sunt atat de pretentiosi in ceea ce priveste tipul de atentie pe care il primesc, nefiind deranjati daca aluneca in ridicol.
• tulburarea de personalitate borderline – pacientii cu tulburare de personalitate borderline au o perceptie negativa despre ei insisi, resimtind emotiile intens si profund, pe cand cei cu tulburare de personalitate histrionica nu se percep astfel, chiar daca dependenta lor de reactia celorlalti poate proveni dintr-o stima de sine scazuta;
• tulburarea de personalitate dependenta – ca si cei cu tulburare de personalitate histrionica, pacientii cu tulburare de personalitate dependenta incearca sa fie aproape de ceilalti, dar sunt mai anxiosi, inhibati si supusi (de teama de a nu fi respinsi). Prin comparatie, pacientii cu tulburare de personalitate histrionica sunt mai dezinhibati si extravaganti.

Diagnosticul diferential pentru tulburarea de personalitate histrionica ia in considerare, de asemenea, tulburarea de somatizare si tulburarea de anxietate.

Tulburarea de personalitate histrionica – tratament

In majoritatea cazurilor, persoanele cu tulburare de personalitate histrionica nu constientizeaza ca atitudinea si comportamentul lor sunt problematice. In plus, au tendinta de a-si exagera sentimentele si le displace rutina, ceea ce ingreuneaza respectarea unui plan de tratament. Pot apela insa la medic daca depresia (posibil asociata unei despartiri) sau o alta problema cauzata de gandirea si reactiile lor le provoaca suferinta.

Psihoterapia este, in general, tratamentul de electie pentru tulburarea de personalitate histrionica, aceasta avand scopul este de a ajuta persoana sa identifice motivatiile si temerile asociate cu gandurile si comportamentul sau si sa interactioneze mai sanatos cu ceilalti.

Tipurile de psihoterapie utile persoanelor cu tulburare de personalitate histrionica sunt:

• terapia de grup – deosebit de benefica mai ales daca include si alte persoane cu acelasi diagnostic, deoarece poate ajuta pacientii sa vada o reflexie a propriului comportament;
• psihoterapia psihodinamica – se concentreaza pe radacinile psihologice ale stresului emotional. Prin autoreflectie si autoexaminare, pacientul isi analizeaza tiparele de relatii problematice.
• psihoterapia de sustinere – presupune examinarea relatiilor si a tiparelor de reactii emotionale, avand ca scop ameliorarea simptomelor si mentinerea, restabilirea sau imbunatatirea stimei de sine si a abilitatilor de coping;
• terapia cognitiv-comportamentala – psihologul ajuta pacientul sa-si examineze atent gandurile si emotiile, sa inteleaga cum ii afecteaza acestea comportamentul, sa se dezvete de gandurile si comportamente negative si sa adopte tipare si obiceiuri de gandire mai sanatoase.

Desi nu exista medicamente care sa poata trata tulburarile de personalitate, persoanelor cu tulburare de personalitate histrionica li se pot prescrie medicamente pentru ameliorarea depresiei sau anxietatii care poate aparea pe fondul acestei afectiuni.

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9743-histrionic-personality-disorder

https://www.webmd.com/mental-health/histrionic-personality-disorder

https://www.msdmanuals.com/professional/psychiatric-disorders/personality-disorders/histrionic-personality-disorder-hpd

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542325/