Tulburarea de personalitate evitanta – cauze, simptome si tratament

Tulburarea de personalitate evitanta este marcata de o stima de sine scazuta si o teama intensa de respingere, aceste persoane ferindu-se adesea de interactiunea sociala pentru a evita aceste sentimente. Psihoterapia reprezinta principala optiune terapeutica, putand ajuta pacientii sa inlocuiasca gandurile critice despre ei insisi cu altele mai echilibrate, dar si reactiile disfunctionale cu unele mai sanatoase. Acest lucru poate sa le reduca anxietatea si sa le permita sa interactioneze mai usor cu ceilalti.

In continuare, veti afla mai multe detalii despre tulburarea de personalitate evitanta, cum ar fi cauzele si factorii de risc, simptomele si optiunile de tratament, precum si modul in care se deosebeste de alte tulburari psihologice similare.

Tulburarea de personalitate evitanta – generalitati

Tulburarea de personalitate evitanta este o afectiune rara de sanatate mintala si face parte din grupa C a tulburarilor de personalitate, care se remarca prin anxietate si teama excesiva. Tulburarile de personalitate sunt tipare de comportament persistente, care deviaza de la normele culturale si incep sa se dezvolte in copilarie sau adolescenta, provocand suferinta pacientului si/sau celor din jur.

Persoanele cu tulburare de personalitate evitanta prezinta un tipar de timiditate extrema pe tot parcursul vietii. De asemenea, au o teama intensa de a nu fi percepute negativ, sentimente profunde de inadecvare care le ingreuneaza majoritatea sau chiar toate interactiunile sociale si sunt hipersensibile la respingere.

Este bine de stiut ca persoanele cu tulburare de personalitate evitanta isi doresc sa se simta apreciate si sa interactioneze cu ceilalti, dar tind sa evite relatiile fiindu-le teama ca in momentul in care cei din jur ii vor cunoaste mai bine, vor avea ocazia sa le observe defectele si ca ii vor critica in sinea lor sau chiar ca ii vor tine complet la distanta dupa aceea. Uneori, cand sunt tratate prieteneste, nu-si pot stapani scepticismul sau devin chiar tematoare vizavi de intentiile celor cu care interactioneaza.

Fiind incapabile sa se simta in siguranta cand incearca sa se apropie de cei din jur, devin rezervate in interactiunile sociale. Treptat, pot ajunge sa se simta invizibile, ignorate si izolate. Aceasta izolare poate fi coplesitoare si sa le tulbure profund.

Tulburarea de personalitate evitanta – cauze

Tulburarea de personalitate evitanta afecteaza 1,5-2,5% din populatie si se declanseaza de obicei la sfarsitul adolescentei sau in prima parte a tineretii.

Inca nu se cunoaste cauza exacta a acestei afectiuni, dar se crede ca tulburarea de personalitate evitanta este urmarea unei combinatii de factori, cum ar fi:

• factori genetici – un studiu a estimat ca acestia cresc cu aproximativ 64% riscul de a dezvolta tulburarea de personalitate evitanta;
• temperamentul in copilarie – s-au depistat legaturi intre anumite trasaturi de temperament din perioada copilariei si tulburarea de personalitate evitanta. Trasaturile respective sunt rigiditatea, hipersensibilitatea, evitarea excesiva a experientelor sau a posibilelor accidentari, teama si suferinta excesiva.
• stilul de atasament – implica o dorinta de apropiere fata de ceilalti, combinata cu neincredere si teama de respingere. Acest stil de atasament se poate dezvolta, de exemplu, daca un copil mai retinut isi exprima suferinta si ingrijitorul il trateaza dispretuitor.
• mediul familial – si tendinta de a fi tratat diferit fata de ceilalti in copilarie poate genera tulburare de personalitate evitanta.

De asemenea, s-a constatat ca tulburarea de personalitate evitanta tinde sa afecteze persoanele care au oricare dintre urmatoarele afectiuni de sanatate mintala:

• tulburare depresiva majora;
• tulburare depresiva persistenta;
• tulburare de anxietate sociala;
• tulburare obsesiv-compulsiva;
• tulburare de panica;
• anorexie nervoasa;
• tulburare de alimentatie excesiva.

Tulburarea de personalitate evitanta – simptome

Acesti pacienti simt nevoia de a fi apreciati, dar presupun mereu ca cei din jur vor fi critici si dezaprobatori, asa ca inainte de a se alatura unui grup si de a forma o relatie stransa, persoanelor cu tulburare de personalitate evitanta trebuie sa li se arate in mod repetat ca sunt sprijinite si acceptate.

Pacientii cu tulburare de personalitate evitanta tanjesc dupa interactiunea sociala, dar se tem sa-si puna bunastarea in mainile altora. Intrucat isi limiteaza interactiunile sociale, sunt relativ izolati si nu au cu cine sa discute cand au nevoie de sprijin.

Sunt foarte sensibili la orice atitudine dezaprobatoare sau batjocoritoare, deoarece se gandesc constant ca vor fi criticati sau respinsi. De aceea sunt vigilenti la orice reactie negativa fata de persoana lor si tind sa le faca altora pe plac pentru a evita conflictele sau pot interpreta situatiile neutre drept negative. Din cauza atitudinii tensionate si anxioase, pot starni batjocura sau tachinare, ceea ce tinde sa le confirme indoielile de sine.

Stima de sine scazuta, sentimentul de inadecvare si lipsa asertivitatii ii inhiba pe acesti pacienti in interactiunile sociale, in special in situatiile noi, deoarece persoanele cu tulburare de personalitate evitanta se considera inepte din punct de vedere social, neatragatoare si inferioare celorlalti. Persoanele cu tulburare de personalitate evitanta sunt de obicei tacute si timide, nu stiu cum sa initieze discutiile si evita sa se faca remarcate de teama ca ar putea spune ceva gresit. Sunt reticente in a vorbi despre ele insele pentru a nu fi batjocorite sau umilite si se tem ca ar putea rosi de jena sau plange daca sunt criticate.

Din motive similare, pacientii cu tulburare de personalitate evitanta sunt reticenti in a-si asuma riscuri sau cand trebuie sa participe la activitati noi, din cauza nevoii lor de a se simti in siguranta putand prefera un stil de viata limitat.

Tulburarea de personalitate evitanta – diagnostic

Pentru stabilirea diagnosticului de tulburare de personalitate evitanta, trebuie ca simptomele sa apara nu mai tarziu de varsta adulta si ca persoana sa prezente cel putin 4 din aceste 7 caracteristici:

1. sa evite activitatile de lucru care implica contactul cu ceilalti (din cauza fricii de critica, dezaprobare sau respingere);
2. sa fie dispusa sa interactioneze cu alti oameni doar daca este sigura ca acestia o plac;
3. sa aiba o atitudine retinuta, de teama ca va fi ridiculizata sau umilita;
4. sa se gandeasca frecvent ca ii este teama ca ar putea fi criticata sau respinsa in interactiunile sociale;
5. sa fie rezervata sau sa evite complet interactiunile sociale pentru ca se simte inadecvat;
6. sa creada ca este inferioara celorlalti, neatragatoare sau inepta;
7. sa aiba tendinta de a evita sa participe la activitati noi sau sa-si asume riscuri, din dorinta de a evita situatiile jenante.

Pentru diagnosticul de excludere, tulburarea de personalitate evitanta trebuie diferentiata mai ales de urmatoarele  afectiuni:

• tulburarea de anxietate sociala (fobia sociala) – diferentele dintre fobia sociala si tulburarea de personalitate evitanta sunt subtile. Tulburarea de anxietate sociala apare cand pacientul are o teama intensa si persistenta de a fi judecat si urmarit de altii, ceea ce il determina sa evite interactiunile sociale. Si persoanele cu tulburarea de personalitate evitanta evita relatiile sociale, dar acest lucru are legatura mai mult cu stima lor de sine scazuta decat cu anxietatea. Cercetatorii au crezut candva ca tulburarea de anxietate sociala este o forma severa de fobie sociala, dar studiile arata ca aproximativ 2/3 dintre persoanele cu tulburare de anxietate sociala nu intrunesc criteriile standard de diagnostic pentru fobia sociala, conform DSM-5. Este insa posibil ca cele doua tulburari sa coexiste, in astfel de cazuri simptomele fiind mai severe decat la pacientii care au doar una dintre tulburari.

• tulburarea de personalitate schizoida – desi ambele tulburari se caracterizeaza prin izolare sociala, pacientii cu tulburare de personalitate schizoida devin izolati pentru ca nu-i intereseaza cei din jur, pe cand cei cu tulburare de personalitate evitanta ajung asa deoarece sunt hipersensibili la o posibila respingere sau critica din partea celorlalti.

Tulburarea de personalitate evitanta – tratament

Tratarea tulburarilor de personalitate este dificila, deoarece persoanele cu aceste afectiuni au tipare de gandire si comportament adanc inradacinate, care persista de multi ani. Totusi, persoanele cu tulburare de personalitate evitanta tind sa aiba nevoie de tratament si sa-l solicite, deoarece afectiunea le provoaca o suferinta semnificativa. Majoritatea acestor pacienti isi doresc sa dezvolte relatii, iar aceasta dorinta poate fi un factor suficient de motivant incat pacientii sa respecte planul de tratament.

Psihoterapia reprezinta principala forma de tratament pentru tulburarile de personalitate si are scopul de a ajuta pacientii sa identifice motivatiile si temerile asociate cu gandurile si comportamentul lor, invatandu-i totodata sa interactioneze mai pozitiv cu ceilalti.

Pentru persoanele cu tulburare de personalitate evitanta se recomanda in general doua tipuri specifice de psihoterapie:

1. terapia psihodinamica – se concentreaza asupra cauzei psihologice a suferintei emotionale. Prin autoreflectie, pacientul isi analizeaza relatiile problematice si tiparele de comportament, pentru a se intelege mai bine pe sine insusi si poate invata tehnici prin care sa-si schimbe modul in care interactioneaza cu ceilalti si cu mediul.
2. terapia cognitiv-comportamentala – are scopul de a ajuta pacientul sa-si recunoasca si sa-si schimbe tiparele de gandire autodistructive care contribuie la anxietatea si dificultatile emotionale si sociale cu care se confrunta. Se poate concentra in special pe dezvoltarea abilitatilor sociale.

Alte optiuni psihoterapeutice utile pentru cei cu tulburare de personalitate evitanta sunt:

• terapia schematica;
• terapia interpersonala.

Nu exista medicamente care sa vindece tulburarile de personalitate, dar pentru depresia si anxietatea pe care le pot avea persoanele cu tulburare de personalitate evitanta se pot recomanda antidepresive si anxiolitice. Pentru rezultate optime insa, medicatia trebuie combinata cu psihoterapia.

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9761-avoidant-personality-disorder

https://www.msdmanuals.com/professional/psychiatric-disorders/personality-disorders/avoidant-personality-disorder-avpd

https://www.healthdirect.gov.au/avoidant-personality-disorder