Traumatism cranio-cerebral: simptome, urmari, ingrijirea pacientului cu traumatism cranio-cerebral

Prin traumatism cranio-cerebral (TCC) intelegem o afectiune complexa si grava, caracterizata prin leziuni traumatice atat la nivelul craniului (traumatism cranian), cat si la nivelul creierului (traumatism cerebral). Este una dintre principalele cauze de mortalitate si morbiditate in randul populatiei generale, putand afecta atat adultii, cat si copiii. De cele mai multe ori, un traumatism cranio-cerebral apare ca urmare a accidentelor deosebit de violente, cum ar fi cele rutiere, insa si caderile de la inaltimi mari. Principalul rol al craniului este de a asigura protejarea creierului. O lovitura foarte puternica la cap face ca creierul sa se loveasca de structura osoasa a craniului.

Ce este si cum apare un traumatism cranio-cerebral?

Traumatismul cranio-cerebral reprezinta orice tip de leziune traumatica de la nivelul craniului si al creierului, cauzata de o forta externa (foarte puternica) aplicata asupra craniului. Leziunile pot varia de la forme usoare (cum ar fi o contuzie cerebrala minora) pana la forme foarte severe, cu afectare cerebrala extinsa, ireversibila sau chiar deces. Exista mai multe tipuri de traumatism cranio-cerebal:

Traumatism cranio-cerebral inchis

• Apare atunci cand craniul ramane intact, dar creierul este afectat din cauza impactului;
• Se asociaza cel mai adesea cu accidente auto, caderi sau lovituri directe in zona capului;
• Exemplele includ contuziile cerebrale, edemul cerebral, hematoamele intracraniene.

Traumatism cranio-cerebral deschis

• Apare cand craniul este fracturat, iar tesutul cerebral poate fi expus direct parasind cavitatea craniana;
• Acestea sunt frecvente in cazurile de rani provocate de obiecte ascutite sau arme de foc.

In cadrul unui traumatism cranio-cerebral, putem descrie doua tipuri de leziuni:

• Leziuni primare: apar in momentul in care are loc impactul (fracturi craniene, hemoragii);
• Leziuni secundare: se dezvolta ulterior, fiind cauzate de ischemie, edem cerebral, cresterea presiunii intracraniene.

Un traumatism cranio-cerebral survine in urma unei forte mecanice externe, de energie extrem de ridicata, aplicata asupra capului. Aceasta forta duce la miscari bruste, violente ale creierului in interiorul cutiei craniene, care se loveste de structura osoasa inconjuratoare. Astfel, se ajunge la leziuni ale tesutului cerebral, vaselor de sange si nervilor, si la o asa-zisa encefalopatie post-traumatica cu efecte neurologice dintre cele mai dezastruoase.

Traumatism cranio-cerebral – cauze si factori de risc

Principala cauza unui traumatism cranio-cerebral este reprezentata de accidentele rutiere – atat in cazul soferilor, cat si a pasagerilor sau pietonilor. Caderile de la inaltimi mari sau chiar de la inaltimi mici, dar directe pe o suprafata solida (ciment, pietre) reprezinta o alta posibila cauza. Activitatile fizice intense – sporturile de contact (fotbal, box, rugby), saritura cu parasuta – pot creste riscul unui traumatism cranio-cerebral. Loviturile directe la cap (in contextul agresiunii, accidentelor domestice) sau accidentele de la locul de munca (constructii, minerit) se prezinta, in numeroase cazuri, cu traumatism cranio-cerebral.

Traumatism cranio-cerebral – simptome si manifestari

Simptomele unui traumatism cranio-cerebral pot varia semnificativ in functie de severitate, de structurile afectate si de natura traumatismului. Acestea sunt adesea clasificate in functie de cat de grav este traumatismul in usoare, moderate, severe.

Traumatism cranio-cerebral usor

• Cefalee (dureri de cap);
• Ameteli, vertij;
• Greata si varsaturi;
• Pierderea temporara a starii de constienta (de obicei mai putin de 30 de minute);
• Confuzie, dificultati de concentrare;
• Tulburari de vedere (vedere incetosata);
• Somnolenta excesiva;
• Perceperea unui gust neplacut in gura;
• Tinitus (tiuitul urechilor);
• Probleme de echilibru;
• Slabiciunea bratelor, picioarelor.

Traumatism cranio-cerebral moderat

• Pierderea starii de constienta pentru mai mult de 30 de minute, dar mai putin de 24 de ore;
• Amnezie post-traumatica;
• Deficite motorii sau senzoriale (slabiciune musculara, amorteala);
• Afectarea vorbirii, tulburari de limbaj;
• Sensibilitate exagerata la lumina (fotofobie) sau zgomote (fonofobie);
• Confuzie, dezorientare marcanta;
• Simptome neurologice mai severe;
• Scurgerea unui lichid clar din nas (altul decat mucus) sau ureche;
• Probleme cu echilibru.

Traumatism cranio-cerebral sever

• Coma (durata de peste 24 de ore);
• Pupile inegale sau care nu reactioneaza la stimuli luminosi;
• Convulsii;
• Hematoame subdurale sau epidurale identificabile prin investigatii imagistice;
• Rigiditate sau postura anormala (decerebrare, decorticare);
• Tulburari respiratorii;
• Instabilitate hemodinamica.

In caz de traumatism cranio-cerebral usor, simptomele pot persista timp de saptamani. Insa, in formele mai severe, de obicei este vorba despre accidente care trimit persoana la departamentul medical de urgenta.

Urmarile unui traumatism cranio-cerebral

Urmarile unui traumatism cranio-cerebral sunt, de cele mai multe ori, dezastruoase, si mai ales in cazurile moderate spre severe. TCC poate avea consecinte pe termen scurt, mediu sau lung, cu implicatii majore asupra integritatii fizice, cognitive si emotionale a pacientului. Printre cele mai comune urmari ale unui traumatism cranio-cerebral se numara:

• Deficitele motorii: paralizii, dificultati de mers, echilibru, tremur sau alte tipuri de tulburari motorii secundare lezarii centrilor motori corticali in urma unui traumatism cranio-cerebral;
• Tulburari senzoriale: pierderea auzului, diminuarea acestuia, vedere dubla, in unele cazuri ajungandu-se chiar la pierderea totala a vederii;
• Convulsii post-traumatice, care pot aparea imediat dupa un traumatism cranio-cerebral sau in timp, crescand riscul de epilepsie secundara;
• Tulburari de memorie, cum ar fi amnezia retrograda sau anterograda, care sunt frecvente in contextul unui traumatism cranio-cerebral;
• Dificultati de concentrare si procesare a informatiilor;
• In cazul lezarii ariilor limbajului, persoanele pot prezenta dificultati majore atat de vorbire, cat si de a intelege (afazie), dupa un traumatism cranio-cerebral;
• Pacientii devin iritabili, anxiosi, depresivi, prezinta tulburari de comportament;
• Insomnia sau hipersomnia sunt frecvente dupa un traumatism cranio-cerebral;
• Sindromul post-traumatic, care include simptome precum cefalee cronica, vertij, ameteli si sensibilitate exagerata la lumina si zgomote;
• In cazul unui traumatism cranio-cerebral foarte sever, exista posibilitatea de a se ajunge la dizabilitate permanenta si ireversibila, care necesita ingrijire pe termen lung, sau la decesul pacientului.

Traumatismele cranio-cerebrale ar trebui sa fie intotdeauna tratate intr-un cadru spitalicesc fara exceptie (chiar daca se ridica suspiciunea unui traumatism minor). Data fiind natura complexa a unei astfel de afectiuni, precum si riscul de complicatii pe care il ridica, este absolut necesar sa se intervina de urgenta pentru a minimaliza riscul de invaliditate si complicatii asociate.

Sfaturi pentru ingrijirea pacientului cu traumatism cranio-cerebral

Ingrijirea pacientului cu TCC implica o abordare multidisciplinara, care vizeaza stabilizarea si recuperarea starii generale de integritate, prevenirea complicatiilor, reabilitarea pe termen lung a acestuia. Ingrijirea acuta se face in spital, conform ghidurilor actuale de tratament, in functie de tipul diagnosticat de traumatism. Protocolul vizeaza stabilizarea functiilor vitale (tensiunea arteriala, frecventa cardiaca, nivelul de oxigen), gestionarea presiunii intracraniene (de obicei, prin administrare de manitol) sau ventilatia mecanica. Gestionarea eventualelor hemoragii care exista se realizeaza prin interventii chirurgicale de evacuare sau repararea fracturilor craniene.

Ulterior, ingrijirea pacientului are in vedere incercarea de a-i asigura o calitate cat mai buna a vietii, dat fiind potentialul debilitant al unei asemenea afectiuni. Alternativele includ:

Reabilitarea si recuperarea

Kinetoterapia si reeducarea motorie sunt foarte importante pentru ca persoana sa isi recastige, in conformitatea posibilitatilor, integritatea locomotorie. Kinetoterapia ajuta si la imbunatatirea functiei musculare, precum si la educarea echilibrului, a mersului.

Terapia cognitiv-comportamentala si logopedica

De asemenea, terapia cognitiv-comportamentala ajuta la redobandirea functiilor cognitive si in acelasi timp la gestionarea mult mai eficienta a tulburarilor emotionale. Pentru persoanele care au dezvoltat afazie secundara, terapia logopedica ajuta la restabilirea limbajului si comunicarii.

Suportul din partea familiei

Consilierea psihologica pentru pacienti si familiile acestora este parte integranta a unui proces continuu, deseori dificil, de „adaptare” la noile conditii de viata. Uneori, persoana cu un astfel de traumatism ajunge sa fie 100% dependenta de ceilalti, iar din acest motiv mereu are nevoie de un supraveghetor care sa o ajute sa isi indeplineasca sarcinile zile. Insa, in functie de gradul asociat de afectare, persoanele pot prezenta sechele minime dupa un astfel de eveniment.

Programele de reintegrare sociala si profesionala pot ajuta persoanele sa isi recapete mai rapid si mai usor independenta. Membrii familiei ar trebui educati in ceea ce priveste necesitatea de a misca pacientul, chiar daca acesta este imobilizat la pat, pentru a se preveni aparitia escarelor de decubit. Pentru a-i asigura o calitate cat mai buna a vietii, desi pacientul nu se poate misca, se recomanda asigurarea transportului acestuia folosind dispozitive precum scaunul cu rotile.

Masuri de preventie

In cele din urma, intotdeauna se recomanda adoptarea unor simple masuri de protectie, pentru a reduce riscul de traumatism cranio-cerebral: utilizarea echipamentului adecvat (casti, centura de siguranta care trebuie mereu purtata). Reducerea riscului domestic pentru copii si varstnici, cum ar fi instalarea balustradelor, eliminarea covoarelor care pot aluneca. Persoanele ar trebui sa cunoasca riscurile pe care le ridica consumul de alcool si substante ilicite, in special in ceea ce priveste accidentele rutiere.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9833473/

https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/traumatic-brain-injury-tbi

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4919795/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1532378/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5657730/

https://radiopaedia.org/articles/traumatic-brain-injury

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9681696/

https://www.thelancet.com/journals/laneur/article/PIIS1474-4422(22)00309-X/fulltext