Toxocaroza: ce este, cum se transmite, diagnostic, complicatii

Toxocaroza este o boala parazitara zoonotica (transmisa de la animale la oameni) ce apare in urma infectiei cu larvele speciilor Toxocara canis (parazitul cainilor) si Toxocara cati (parazitul pisicilor). Acesti viermi rotunzi pot ajunge accidental in corpul uman, prin contactul cu fecalele eliminate de animalele infestate sau cu solul contaminat. Gazdele definitive ale acestor viermi includ pisicile, cainii, vulpile, coiotii si lupii, la care larvele se gasesc la nivel intestinal. Odata cu fecalele, gazdele elimina in exterior si oua, iar ouale embrionate raman infectioase chiar ani de zile in afara gazdei definitive. Din acest motiv, toxocaroza este foarte usor de contractat.

Ce este toxocaroza si cum se transmite?

Toxocaroza este infectia cauzata de ingestia accidentala a oualor de Toxocara care, odata ce au ajuns in organism, elibereaza larve. Aceste larve pot migra prin diverse tesuturi si organe, motiv pentru care pot provoca diferite tipuri de complicatii. Boala clinica apare doar in cazul in care parazitul migreaza din tesuturile extraintestinale, deoarece, in foarte multe cazuri, persoana ce ingereaza ouale ajunge sa le elimine prin fecale inainte ca larvele sa eclozeze. Mecanismul prin care are loc infectia implica urmatorii pasi:

1. Dupa ingerare, ouale de Toxocara se deschid in intestinul subtire, eliberand larvele.
2. Acestea penetreaza peretele intestinal si patrund in circulatia sanguina. De aici, larvele pot migra spre diferite organe (ficat, plamani, ochi, creier).
3. Organismul uman este o „gazda intermediara” a parazitului. Cu alte cuvintele, parazitul nu se poate maturiza aici, motiv pentru care larvele raman in stadiul acesta de maturizare.

Toxocaroza este clasificata drept o „larva migrans viscerala sau oculara”, in functie de organul care este implicat. Boala poate afecta, in schimb, diverse sisteme ale corpului, cum ar fi ficatul, plamanii, sistemul nervos central. Infectia nu este contagioasa – transmiterea intre persoane nu este posibila prin contact direct (poate doar prin contact cu fecalele eliminate de o persoana cu toxocaroza). Principala cale de transmitere este de la animale de companie infectate (pisica sau caine) la om, prin urmatoarele moduri:

• ingestia oualor de Toxocara: ouale eliminate prin fecalele cainilor si pisicilor au potential infectios dupa o perioada de maturare in sol (1-2 saptamani), unde pot supravietui chiar ani de zile.Ingerarea accidentala a oualor poate aparea prin consumul de legume sau fructe care nu au fost spalate, contactul cu mainile murdare sau direct cu solul contaminat;
• animalele de companie reprezinta principalul rezervor natural al infectiei, asadar principala sursa de contaminare pentru oameni;
• carnea cruda sau insuficient preparata termic provenita de la animale infectate (iepuri, spre exemplu) poate fi o sursa ocazionala de infectie si toxocaroza.

La nivel global, toxocaroza este foarte frecventa in tarile in curs de dezvoltate. Spre exemplu, in anumite parti ale Nigeriei s-a raportat o seroprevalenta (infectia anterioara) chiar si de 80%. Factorii de risc pentru contractarea infectiei includ saracia, contaminarea solului, varsta frageda si densitatea mare de caini/pisici in proximitate. Larva migrans viscerala apare in mod obisnuit la copii, deoarece se joaca adesea in zonele cu sol contaminat.

Toxocaroza – cauze si factori de risc

Toxocaroza, asa cum s-a mentionat, apare ca urmare a migrarii speciilor de Toxocara canis sau cati de la nivel intestinal spre diferite organe. Toxocara canis infecteaza in principal specii de canide (caini, vulpi, lupi), in timp ce Toxocara cati infecteaza felidele (pisicile). De asemenea, in salbaticie gazdele intermediare (iepuri, pasari) ingereaza chisturile eliminate de caini sau de pisici, care eclozeaza si migreaza spre muschi si organe pentru a se inchista. Ulterior, animalele carnivore ingereaza carne infectata, iar parazitul ramane in intestinul lor. Astfel, are loc infectia la animalele de companie care, ulterior, pot transmite larvele de Toxocara si omului.

Se crede, de asemenea, ca Toxocara cati provoaca o forma de toxocaroza mult mai severa decat Toxocara canis. Copiii sunt mai predispusi la infectia pe cale fecal-orala, deoarece este cu mult mai probabil sa consume oua de Toxocara prin ingerarea solului sau a altor lucruri contaminate. Studiile epidemiologice au demonstrat faptul ca parcurile publice unde exista gropi de nisip, spre exemplu, au o densitate foarte mare de oua de Toxocara punand in pericol copiii care uzual frecventeaza astfel de zone. Familiile cu animale de companie lasate in aer liber si care nu sunt periodic deparazitate prezinta, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta toxocaroza.

Simptome toxocaroza

Manifestarile clinice in caz de toxocaroza sunt variabile si depind de mai multi factori, cum ar fi numarul larvelor migratoare, organele afectate si raspunsul imun al gazdei. Persoanele cu un sistem imunitar scazut prezinta simptome mai agresive si forme mai severe ale bolii.

Simptome toxocaroza oculara (larva migrans oculara; OLM)

Boala este cauzata de migrarea larvelor prin segmentul posterior al ochiului. Se considera a fi principala cauza infectioasa a orbirii la copiii din tarile dezvoltate. Se prezinta in mod clasic cu pierderea unilaterala a vederii la un copil, cel mai adesea intre 5-10 ani. Examenul clinic poate demonstra:

• uveita;
• retinita;
• coroidita;
• endoftalmita;
• leucocoria (pupila apare acoperita cu o reflectie alba);
• dezlipirea de retina.

De asemenea, toxocaroza oculara poate duce si la glaucom secundar.

Simptome toxocaroza viscerala (larva migrans viscerala; VLM)

Este cauzata de migrarea larvelor atat prin organe solide, cat si prin organe cavitare de la nivel abdominal si ar trebui avuta in vedere la orice copil care se prezinta la spital cu simptome de:

• febra;
• greata;
• varsaturi;
• dureri abdominale;
• eozinofilie;
• hepatomegalie (ficat marit);
• bronhospasm;
• respiratie suieratoare.

Implicarea plamanilor, pe langa bronhospasm si respiratie suieratoare, mai poate duce la semne tipice de pneumonita alergica, dificultati de respiratie. Implicarea sistemului nervos este relativ rara, dar poate fi severa, iar simptomele variaza de la meningita eozinofila (parazitara), pana la meningoencefalita fulminanta (convulsii, encefalopatie, simptome neuropsihiatrice – cum ar fi dureri persistente de cap).

Toxocaroza asimptomatica

In unele cazuri, infectia este subclinica, fara simptome. Aceasta forma este frecventa in special in randul adultilor.

Diagnosticul de toxocaroza

Protocolul de diagnostic in caz de toxocaroza include:

Anamneza si examenul clinic

• Identificarea factorilor de risc (contact cu animale de companie, in special);
• Simptome clinice caracteristice (hepatomegalie, pneumonita, probleme oculare).

Investigatii de laborator

• Eozinofilia periferica (>500/mm³) este un marker important al infectiei;
• Serologia, cu detectarea anticorpilor anti-Toxocara (standardul de diagnostic). Identificarea IgG anti-Toxocara indica o infectie activa sau recenta.

Teste imagistice

• Ecografie hepatica sau CT pentru identificarea leziunilor viscerale;
• RMN pentru cazurile cu suspiciune de implicare neurologica.

Examenul oftalmologic

Consultul specializat pentru a identifica larvele migratoare sau posibilele leziuni oculare.

Tratament toxocaroza

Schema de tratament pentru toxocaroza este specifica si include, in primul rand, medicamente antiparazitare. Albendazolul este medicamentul de prima linie in tratamentul pentru toxocara:

• Albendazol: doza uzuala pentru adulti si copii este de 10-15 miligrame/kilogram corp/zi (la recomandarile medicului, bineinteles) timp de 5-7 zile;
• Mebendazol: alternativa la abendazol, in cazurile mai usoare. Doza tipica este de 100-200 de miligrame de doua ori pe zi, timp de 3 saptamani.

Corticosteroizii se recomanda in cazuri severe cu reactii inflamatorii majore (pneumonita sau encefalita): prednison 1-2 miligrame/kilogram corp/zi, in functie de severitate. In unele cazuri, se folosesc si antihistaminice pentru a gestiona simptomele alergice. Toxocaroza oculara poate ridica necesitatea interventiei chirurgicale, pentru a preveni pierderea permanenta a vederii.

Toxocaroza – complicatii si riscuri asociate

Prognosticul in caz de toxocaroza este, in general, favorabil, dar infectia cronica are potentiale corelatii atat cu epilepsia, cat si cu intarzierea cognitiva (retardul mental). Unii copii pot ajunge la compromiterea vederii si orbire unilaterala. Alte complicatii raportate inclus miocardita, dar si pneumonia sau purpura Henoch-Schönlein. Hepatomegalia si sindromul neurologic sugestiv (encefalita, convulsii) sau granulomul retinian pseudotumoral reprezinta alte posibile complicatii in caz de toxocaroza, alaturi de fibroza hepatica, glaucomul secundar. Foarte rar, si mai ales in lipsa unui tratament, toxocaroza poate duce chiar la deces.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/sites/books/NBK538524/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC153144/

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1567134819302291

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0065308X20300051

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0065308X20300142

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/B9780444534903000169