Tinea cruris – ce este si ce tratamente functioneaza

Tinea cruris este o afectiune dermatologica specifica zonei inghinale, cunoscuta mai bine sub denumirea de „mancarime a jucatorului”, intrucat are o prevalenta mai ridicata in randul persoanelor active, care fac mult efort, fiind favorizata de transpiratie. Desi gradul de risc este unul scazut, tinea cruris cauzeaza un disconfort sporit din cauza mancarimii intense, care este principalul simptom ce ii determina pe pacienti sa se adreseze medicului dermatolog. De asemenea, tinea cruris determina si aparitia unor reactii cutanate cu aspect specific, ce constituie un alt indiciu important in stabilirea unui diagnostic si a tratamentului aferent.

Pe larg despre caracteristicile acestei boli si despre metodele de tratament si prevenire a tinea cruris vom vorbi pe larg in cuprinsul materialului de mai jos.

Ce este tinea cruris

In termeni medicali, tinea cruris mai este denumita „micoza inghinala” sau „eczema marginata” – termeni care fac referire la doua caracteristici definitorii. Putem spune asadar ca tinea cruris este o afectiune dermatologica, avand la baza o infectie micotica ce se manifesta in zona inghinala, prin aparitia de eczeme si mancarime puternica.

Aceasta infectie este cauzata de ciuperci parazite din categoria dermatofitilor, adica microorganisme care se hranesc cu cheratina (o proteina prezenta la nivelul pielii, parului si unghiilor). Dezvoltarea acestor dermatofiti este favorizata de transpiratia abundenta, care creeaza un mediu favorabil inmultirii lor si aparitiei infectiilor fungice.

Tinea cruris este o infectie specifica zonei inghinale, insa aceeasi dermatofiti pot cauza probleme similare si in alte zone ale corpului, precum trunchiul si membrele, picioarele, scalpul si unghiile.

Cum apare tinea cruris si care sunt factorii favorizanti

Dupa cum am mentionat, tinea cruris este o forma de micoza a carei cauza principala este o infectie fungica. Agentii patogeni care declanseaza aceasta infectie sunt ciuperci dermatofite care se hranesc cu o proteina prezenta in structura pielii, parului si unghiilor, numita cheratina. Tinea cruris se transmite prin contact cu persoane infectate sau suprafete contaminate si totodata se poate transmite dintr-o zona infectata a corpului in zona inghinala, prin autoinfectare. Folosirea la comun a prosoapelor, lenjeriei de pat, articolelor vestimentare si produselor de ingrijire personala este cea mai comuna cale de transmitere a tinea cruris de la o persoana la alta. De asemenea, persoanele care sufera de o forma de micoza intr-o anumita zona a corpului pot extinde infectia in zona inghinala, prin intermediul prosoapelor de baie sau al mainilor.

Transpiratia abundenta este un factor favorizant pentru aparitia tinea cruris, intrucat creeaza un mediu propice dezvoltarii dermatofitilor. Din acest motiv, infectia apare preponderent la sportivi si persoanele active, care depun mult efort. Mai trebuie spus ca barbatii sunt cei mai predispusi, atat prin prisma faptului ca sunt mai activi, cat si din cauza particularitatilor anatomice. De aceea, prevalenta tinea cruris este de trei ori mai mare in randul barbatilor comparativ cu prevalenta in randul femeilor.

In acelasi timp, persoanele cu obezitate prezinta un risc crescut de a dezvolta tinea cruris intrucat pliurile pielii creeaza un mediu favorabil pentru dezvoltarea dermatofitilor, la fel si persoanele cu imunitatea scazuta, in cazul carora dezvoltarea fungilor este favorizata de incapacitatea organismului de a se proteja eficient. Totodata, frecventarea piscinelor publice, a salilor de sport si folosirea dusurilor sau vestiarelor comune pot contribui la transmiterea tinea cruris daca nu se respecta cu strictete regulile de igiena.

Nu in ultimul rand, purtarea unor haine si articole de lenjerie stramte sau din materiale care nu permit pielii sa respire favorizeaza aparitia micozei inghinale.

Ce simptome au pacientii cu tinea cruris

Mancarimea intensa in zona inghinala este simptomul definitoriu pentru tinea cruris si totodata principalul motiv ce ii determina pe cei care au o astfel de problema sa se adreseze unui medic dermatolog. Uneori, mancarimea poate fi insotita si de usturime sau senzatie de arsura. Scarpinatul intens poate cauza leziuni ale pielii afectate deja de infectie, iar in astfel de situatii apare si durerea. 

Tinea cruris afecteaza zona inghinala, putandu-se extinde si in regiunile adiacente. Punctul de pornire il constituie de obicei pliurile inghinale, de unde infectia avanseaza catre zona perineului, partea inferioara a feselor si pe interiorul coapselor. In cazurile mai severe, micoza poate avansa si pana in zona inferioara a abdomenului.

Zonele afectate au aspect eritematos, cu margini bine delimitate, motiv pentru care o denumire alternativa pentru tinea cruris este „eczema marginata”. Pe masura ce infectia avanseaza, marginile regiunii afectate se extind circular, formand placi rotunde sau semicirculare. Marginile sunt pronuntate si usor iesite in relief, in timp ce la interior pielea devine mai palida. De asemenea, din cauza scarpinatului compulsiv, zona afectata poate prezenta fisuri ale pielii sau excoriatii sangerande, care pot fi dureroase sau cel putin accentueaza disconfortul.

Cum se diagnosticheaza tinea cruris

Diagnosticarea acestei afectiuni este de competenta medicului dermatolog, la care pacientii ajung de cele mai multe ori din cauza mancarimilor persistente. Consultatia incepe cu o anamneza – etapa in cursul careia medicul discuta cu pacientul pentru a se informa in privinta simptomelor si momentului la care acestea au debutat, istoricului medical al pacientului si asupra stilului de viata, detalii ce ofera indicii importante in privinta bolii.

Anamneza este urmata de examinarea fizica, in cadrul careia medicul dermatolog face o inspectie vizuala a zonei afectate, palpand totodata pielea pentru a-i examina textura si gradul de inflamatie. Totodata, medicul poate examina si alte zone ale corpului, predispuse micozelor cauzate de ciupercile dermatofite, atat pentru a determina sursa unei posibile autoinfectari, cat ai pentru a prescrie un tratament impotriva acestei infectii.

In majoritatea cazurilor, examenul clinic este suficient pentru a diagnostica tinea cruris, insa uneori poate fi nevoie si de teste de laborator, pentru a determina cu exactitate specia fungica ce sta la originea infectiei. In acest scop, medicul preleveaza scuame din zona afectata, care apoi sunt examinate la microscop.

Care este tratamentul adecvat pentru tinea cruris

Fiind vorba de o micoza, prima optiune de tratament in cazul pacientilor cu tinea cruris consta in administrarea de antifungice topice, adica preparate farmaceutice care se aplica direct pe piele pentru a distruge fungii care au cauzat infectia. Este vorba de creme, geluri sau unguente ce contin substante active din categoria azolilor sau aliaminelor, care actioneaza impotriva fungilor inhiband productia unor substante care constituie componente importante ale membranei lor celulare.

Preparatele respective se aplica de doua ori pe zi in zona afectata si in jurul acesteia, timp de 2-4 saptamani, in functie de severitatea infectiei si de recomandarile specialistului.

In cazurile severe sau care nu raspund la tratamentul topic, se pot administra antifungice orale pentru o perioada de 1-2 saptamani. Asadar, tratamentul topic este de mai lunga durata, dar cu un risc mai redus de efecte secundare sau interactiune cu alte medicamente, in timp ce tratamentul oral este mai scurt, dar necesita o serie de precautii mai ales in cazul pacientilor care urmeaza in paralel un alt tratament medicamentos.

Chiar daca simptomele se amelioreaza dupa primele zile de la inceperea administrarii, tratamentul trebuie urmat pana la final, pentru a distruge complet fungii si a evita astfel recidiva.

De asemenea, pentru ameliorarea mancarimii pot fi aplicate comprese reci pe zonele infectate sau pudre care sa mentina zona uscata.

Foarte rar tinea cruris genereaza complicatii, iar atunci cand se intampla, acestea constau de obicei in dezvoltarea unor infectii bacteriene secundare, care apar ca urmare a lezarii pielii pe fondul scarpinatului excesiv. Mult mai rar se intampla ca infectia fungica sa avanseze in profunzimea pielii, cauzand o afectiune numita „granulom Majocchi”.

In schimb, este important sa tineti cont de faptul ca tinea cruris poate reaparea chiar si in primul an dupa finalizarea tratamentului, avand o rata de recurenta in aceasta perioada cuprinsa intre 20 si 50%. In afara de tratamentul incomplet despre care am amintit deja, alti factori care pot favoriza recurenta bolii sunt igiena precara, micozele din alte zone ale corpului lasate netratate, precum si persistenta celorlalti factori de risc mentionati anterior.