Tetraplegie: cauze, simptome specifice, recomandari

Prin tetraplegie intelegem o afectiune neurologica severa caracterizata prin paralizia completa sau partiala a celor patru membre, uneori insotita de slabiciune musculara la nivelul muschilor gatului, umerilor si trunchiului, precum si de parestezii (amorteala, furnicaturi). Uneori se mai numeste si „cvadriplegie” sau „paralizie de la gat in jos”. Data fiind natura afectiunii, exista un impact major asupra functiilor motorii, senzitive si, in unele cazuri, chiar autonome (respiratia, controlul vezicii urinare), multe persoane devenind dependente de ajutor extern, imobilizate la pat, in scaun cu rotile. Principala cauza pentru tetraplegie o reprezinta traumatismele cervicale.

Ce este tetraplegia?

Afectarea severa a maduvei spinarii, mai ales in regiunea cervicala, duce la tetraplegie (numita si cvadriplegie). Pe de alta parte, severitatea compromiterii functiei motorii si senzitive depinde in mare parte de nivelul exact al leziunii (de la vertebra C1 la vertebra C8) si de gradul asociat de afectare (tetraplegie completa sau incompleta). In caz de tetraplegie completa, de exemplu, se ajunge la pierderea totala a functiilor senzoriale si motorii, iar in tetraplegie incompleta pot fi crutate anumite functii. Maduva spinarii este o structura deosebit de importanta a sistemului nervos central, cu rol in transmiterea semnalelor intre creier si corp. Leziunile cervicale duc la:

• Intreruperea semnalelor motorii descendente, ceea ce duce la paralizia membrelor;
• Blocarea semnalelor senzoriale ascendente, ducand la pierderea sensibilitatii (de orice tip), insa sub nivelul leziunii;
• Disfunctie autonoma, care poate afecta reglarea tensiunii arteriale, functia intestinala si cea urinara (ducand la incontinenta), precum si activitatea diafragmei (muschi implicat in actul respirator; in special in cazul leziunilor la nivel C1-C3).

Termenul de „tetraplegie” este preferat in detrimentul termenului de „cvadriplegie”. Pacientul cu tetraplegie se prezinta cu diminuarea sau pierderea completa a functiilor motorii, senzoriale si/sau autonome in segmentele cervicale afectate ale maduvei spinarii. Deseori, persoanele care au tetraplegie prezinta afectarea membrelor superioare si inferioare, a trunchiului, precum si a organelor pelvine. In leziunile cervicale inalte, localizate la nivelul C1-C3, va exista si afectarea functiei respiratorii. „Tetrapareza” si „paraplegia” descriu leziuni incomplete, insa folosirea lor este descurajata. Prin „hemiplegie” se intelege paralizia completa pe o singura parte a corpului.

Tetraplegie – cauze si factori de risc

Leziunile maduvei spinarii, principala cauza care duce la tetraplegie, apar in special ca urmare a accidentelor de circulatie. Traumele vertebro-medulare se datoreaza fortelor de impact extrem de mari care provoaca fracturi, dislocari sau compresii ale coloanei cervicale. Pe de alta parte, o alta cauza pentru tetraplegie, tot de natura traumatica, o reprezinta caderile de la inaltime sau accidentele sportive (rugby, fotbal american), sariturile in ape putin adanci. In cazuri mai rare, persoanele dezvolta tetraplegie ca urmare a afectiunilor degenerative ale coloanei cervicale, de exemplu stenoza canalului cervical si hernia cervicala de disc, care comprima maduva spinarii.

Alte posibile cauze ale tetraplegiei sunt urmatoarele:

• Leziunile neoplazice (tumori primare sau metastatice ale coloanei cervicale);
• Afectiuni inflamatorii sau autoimune (mielita transversa, scleroza multipla si neuromielita optica, sindromul Guillain-Barré);
• Ischemia spinala (infarctul medular secundar hipotensiunii severe, ocluziei arteriale);
• Infectii (abces epidural, meningita, tuberculoza spinala);
• Leziuni prin violenta (traumatisme contondente, impuscare, injunghiere);
• Cauze congenitale: spina bifida, atrofie musculara spinala, paralizie cerebrala.

Totusi, cea mai frecventa cauza pentru tetraplegie o reprezinta traumatizarea acuta din accidentul rutier. Cauzele insidioase – boli maligne, infectii, ischemie spinala – sunt mult mai rare. Astfel de leziuni ale maduvei spinarii pot duce la invaliditate permanenta si, uneori, au potential chiar letal. Leziunile inalte (C1-C3) afecteaza adesea functia cardiorespiratorie si, prin urmare, ridica necesitatea interventiei medicale de urgenta.

Clinic, pot fi diferentiate doua tipuri principale de tetraplegie:

Tetraplegie completa

• Pierderea totala a functiilor motorii (tetraplegie flasca) si senzitive sub nivelul leziunii;
• Asociata cu un prognostic functional rezervat.

Tetraplegie incompleta

• Se pastreaza partial functiile motorii si senzitive.
• Exemplele includ: sindromul central al maduvei spinarii (paralizie mai accentuata la nivelul membrelor superioare), sindromul de hemisectiune medulara (Brown-Séquard; cu paralizie unilaterala si pierderea contralaterala a sensibilitatii), sindromul conus medullaris.

Severitatea depinde foarte mult de regiunea cervicala in care s-a produs leziunea, respectiv de gradul de extindere a acesteia.

Tetraplegie – simptome si manifestari

Persoanele cu tetraplegie prezinta, in principal, afectarea functiei motorii a extremitatilor, adica imposibilitatea de a le controla voluntar. Simptomele includ:

• Paralizie motorie, cu pierderea miscarii membrelor superioare si inferioare. Severitatea, asa cum s-a mentionat, depinde de nivelul si gradul leziunii (forma completa sau incompleta);
• Pierderea sensibilitatii, persoana nu percepe stimuli tactici, termici sau durerosi sub nivelul leziunii cervicale. In unele cazuri, apar si parestezii (furnicaturi, amorteala);
• Disfunctii autonome, sub forma problemelor respiratorii (in leziuni inalte C1-C4), precum si incontinenta urinara si fecala, dificultati de reglare a tensiunii arteriale sau a temperaturii corpului;
• Spasticitate (tetraplegie spastica) sau hipotonie, in forma incompleta a afectiunii.

In leziunile inalte, se poate ajunge la tetraplegie cu afectarea deglutitiei si vorbirii, complicatii precum disreflexia autonoma. In cazul disreflexiei autonome, anumiti stimuli in aparenta lipsiti de semnificatie pot determina un raspuns simpatic exagerat, de exemplu cresterea semnificativa a tensiunii arteriale.

Tratament tetraplegie

Alternativele de tratament in caz de tetraplegie depind foarte mult de cauza de baza, iar acelasi lucru este valabil si in cazul prognosticului asociat. De exemplu, o persoana cu scleroza laterala amiotrofica va ajunge, inevitabil, la tetraplegie. Insa, daca vorbim despre un accident rutier, cu cat tratamentul chirurgical este initiat mai rapid, cu atat prognosticul asociat este mai favorabil. Astfel, managementul de urgenta include:

Stabilizarea pacientului

• Imobilizarea gatului cu guler cervical pentru a preveni agravarea leziunii;
• Suport ventilator in cazul afectarii diafragmei (leziuni C1-C4).

Evaluarea initiala

• Evaluarea de urgenta prin investigatii imagistice (RMN sau CT), pentru a se identifica cat mai rapid leziunile structurale ale maduvei.

Interventia chirurgicala

• Individualizata in functie de tipul si severitatea leziunilor. Au drept obiective decompresia maduvei spinarii sau stabilizarea fracturilor vertebrale;
• Interventia precoce poate preveni deteriorarea suplimentara a maduvei si uneori chiar ajuta la redobandirea controlului asupra zonelor afectate.

Tehnologii avansate si perspective terapeutice

Pe de alta parte, exista si alternative (desi cu eficacitate variabila) care vizeaza tratarea, in sine, a disfunctiilor dobandite in urma traumatismului spinal. Cateva dintre cele mai cunoscute sunt:

• Terapia cu celule stem (potential de regenerare a tesutului neural afectat);
• Neuroprotezare (implanturi neurale si stimulare electrica functionala);
• Exoschelete robotizate (permit pacientilor cu tetraplegie incompleta sa recastige, progresiv, mobilitatea deficitara).

De cele mai multe ori, pacientul tetraplegic ajunge sa devina dependent de alte persoane, asadar nu se poate ingriji singur. Nevoia de asistenta in activitatile zilnice obisnuite (asigurarea igienei, alimentatiei, tratamentului, mobilizarea activa) este evidenta la persoanele tetraplegice.

Tetraplegie – recuperare si recomandari

Fara niciun dubiu, tetraplegia reprezinta o afectiune cu un prognostic rezervat. Din pacate, cele mai multe persoane ajung sa dezvolte un anumit grad de imobilitate, completa sau partiala, insa in majoritatea cazurilor vor avea nevoie de ingrijire. Persoanelor cu aceasta afectiune, pentru a isi imbunatati calitatea vietii, li se recomanda:

• Kinetoterapie specifica pentru imbunatatirea mobilitatii reziduale (recuperarea la potential maximal se observa in 6-12 luni, dar imbunatatiri subtile se pot observa si in urmatorii ani);
• Scaune rulante electrice, dispozitive de sustinere a miscarii;
• Terapie ocupationala;
• Mobilizarea pasiva a persoanelor imobile, pentru a preveni complicatii secundare (escarele de decubit, infectiile urinare, contracturile);
• Educatie si suport psihologic: pacientul ar trebui informat privitor la natura afectiunii, insa si faptul ca prognosticul recuperarii este rezervat;
• Psihoterapie, intrucat majoritatea persoanelor afectate dezvolta depresie, anxietate severa;
• Ingrijitorul ar trebui sa schimbe frecvent pozitia pacientului, pentru a preveni escarele;
• Participarea la programe de sport si activitati de includere (inot, baschet in scaun rulant sau alte alternative) pentru imbunatatirea calitatii vietii;
• Sprijinirea reintegrarii persoanei in activitatile sociale si profesionale.

Aceasta afectiune complexa necesita o abordare multidisciplinara pentru a obtine o optimizare cat mai buna a tratamentului si recuperarii. Chiar daca provocarile sunt considerabile, medicina moderna vine la pachet cu progresele tehnologice si terapeutice promitatoare.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560721/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6439316/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6037326/

https://radiopaedia.org/articles/spinal-cord-injury

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/tetraplegia

https://stiwell.medel.com/neurology/tetraplegia

https://www.physio-pedia.com/Tetraplegia