Tendinita patelara: ce este, tratament si exercitii

Tendinita patelara, cunoscuta si sub denumirea de genunchiul saritorului si tendinita rotuliana, este o afectiune degenerativa a tendonului patelar, frecvent intalnita la sportivi si la persoanele active. Aceasta se caracterizeaza prin durere in partea anterioara la nivelul genunchiului si mai ales la nivelul polului inferior al rotulei. Este cauzata de microtraumatisme repetate, care survin in urma activitatii fizice sustinute, si de suprasolicitarea tendonului. Patologia este mai frecvent intalnita in sporturile care implica sarituri repetate (baschet, volei, fotbal si atletism), dar apare si la persoanele care efectueaza miscari repetitive de flexie – extensie a genunchiului.

Ce este tendinita patelara?

In practica medicala, orice afectiune a carei denumire se termina cu sufixul „-ita” indica starea inflamatorie a structurii respective. In cazul de fata, tendinita patelara reprezinta inflamatia asa-zisului tendon patelar, care face legatura anatomica intre rotula (patela) si tuberozitatea tibiala. Acest tendon joaca un rol foarte important in biomecanica genunchiului si membrului inferior, transmitand fortele generate de muschiul cvadriceps (muschi situat pe partea din fata a coapsei) catre tibie, ceea va sustine miscarea de extensie a genunchiului. Anumite tipuri de miscari, mai ales sariturile, solicita foarte mult tendonul patelar, in timp putand duce la degenerarea acestuia.

Tendinita patelara – cauze si factori de risc

Tendinita patelara este cauzata de suprasolicitarea tendonului patelar, prin miscari excesive de extensie a genunchiului. Activitatile sportive care presupun miscari ce suprasolicita constant acest ligament – sarituri, aterizare, accelerare, decelerare, schimbarea directiei de miscare – se asociaza frecvent cu tendinita patelara. Lezarea tendoanelor extensoare ale genunchiului poate sa apara in doua scenarii:

• prin repetarea constanta a acestor tipuri de miscari in cadrul aceluiasi antrenament;
• daca nu exista suficienta pauza de odihna intre doua sesiuni consecutive.

Multi practicieni clinici sustin ca denumirea de „tendinita patelara” este oarecum gresita, pentru ca afectiunea deseori pare a fi mai mult o „tendinoza”, adica persoana se prezinta la consult in general atunci cand deja exista inflamatie cronica. Principalii factori care pot creste riscul de a dezvolta tendinita patelara sunt:

• hiperlaxitatea ligamentara;
• contractura cvadricepsului si ischiogambierilor;
• flexibilitatea redusa a cvadricepsului si ischiogambierilor (intinderea insuficienta);
• anumiti factori biomecanici, cum ar fi piciorul plat, genu valgum;
• pozitionarea rotulei mai sus decat in mod obisnuit;
• volumul si frecventa excesiva a antrenamentelor;
• indicele de masa corporala crescut;
• diferentele intre lungimea membrelor inferioare;
• inaltimea arcului piciorului;
• dezechilibrul dintre muschiul cvadriceps si ischiogambieri;
• performanta si corectitudinea propriu-zisa a sariturii si aterizarii.

In general, tendinita patelara este mai frecventa in randul adolescentilor si tinerilor adulti activi din punct de vedere fizic. Principalul sport asociat cu aceasta afectiune il reprezinta baschetul, dar o incidenta crescuta se observa si in randul atletilor care practica sarituri de specialitate. De asemenea, desi mai rar, mai poate fi diagnosticata la persoanele care practica schi, fotbal, dans sau alergare (in special maratoane si pe distante lungi).

Tendinita patelara – simptome si manifestari

Tendinita patelara se prezinta cu simptome asemanatoare altor patologii ale genunchiului, cum ar fi durerea in momentul adoptarii unor pozitii precum sezand, ghemuit sau durerea in timpul urcarii scarilor. De asemenea, pacientii acuza durere in urma activitatilor care implica miscarea de flexie prelungita a genunchiului. De obicei, in timpul activitatilor de stocare si de eliberare a energiei din tendonul rotulian, durerea se amplifica odata cu cresterea incarcarii articulare.

Durerea brusca a tendonului apare odata cu incarcarea si, de obicei, dispare atunci cand incarcatura este indepartata. In foarte rare cazuri, un pacient cu tendinita patelara resimte durere in repaus. Durerea este resimtita la popul inferior al rotulei, de cele mai multe ori. La examenul clinic, examinarea genunchiului poate evidentia o umflatura localizata deasupra tendonului. De cele mai multe ori, tendonul rotulian este sensibil la palpare si percutie.

Diagnosticul de tendinita patelara

Diagnosticul de tendinita patelara este, in principal, unul clinic, iar examinarea include:

• palparea tendonului patelar, cu sensibilitate la polul inferior al rotulei;
• testul de rezistenta la extensia genunchiului, in cadrul caruia pacientul va resimti durere in momentul contractiei cvadricepsului;
• testul de saritura, in cadrul caruia pacientul resimte durere dupa sarituri repetate.

Investigatiile imagistice nu sunt neaparat necesare, dar pot scoate in evidenta diferite modificari patologice: ecografia musculoscheletala evidentiaza ingrosarea tendonului, microleziuni si, de asemenea, hipervascularizatie, iar RMN-ul pentru genunchi este indicat mai ales in formele cu evolutie cronica a bolii, pentru a evalua leziunile degenerative si, eventual, edemul osos.

Diagnosticul de tendinita patelara poate fi clasificat si in functie de durata simptomelor, aceasta clasificare fiind foarte utila in elaborarea tratamentului:

• acuta: simptomele sunt prezente de mai putin de 6 saptamani;
• subacuta: simptomele sunt prezente de 6-12 saptamani;
• cronica: simptomele sunt prezente de mai mult de 3 luni.

Tratament tendinita patelara

Tratamentul se adapteaza in functie de severitatea afectiunii si, de obicei, include masuri de tip conservator. Majoritatea cazurilor tind sa se rezolve de la sine prin evitarea factorilor de risc si adoptarea masurilor conservatoare. In cazuri severe, pe de alta parte, pot fi necesare interventii de natura chirurgicala.

Tratament conservator

• odihna, limitarea activitatilor solicitante;
• aplicarea compreselor cu gheata;
• administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, insa doar pe termen scurt.

Kinetoterapie si fizioterapie

• kinetoterapia este foarte importanta in gestionarea eficienta a afectiunii si tratarea acesteia;
• sedintele de kinetoterapie au drept scop intarirea musculaturii cvadricepsului, ceea ce duce la imbunatatirea generala a biomecanicii articulare;
• fizioterapia grabeste vindecarea si, de asemenea, amelioreaza simptomele asociate.

Alte alternative de tratament

• terapia cu unde de soc, care stimuleaza regenerarea tesutului tendinos;
• injectii cu plasma bogata in trombocite (PRP), care accelereaza vindecarea.

Tratament chirurgical

• este indicat doar in cazurile severe, daca tratamentele conservatoare au esuat;
• principala procedura este tenotomia patelara minimum invaziva, care implica indepartarea tesutului degenerat.

Majoritatea cazurilor de tendinita patelara se rezolva cu management conservator, asadar nu va fi nevoie de interventii chirurgicale. Durerea usoara pana la moderata poate persista timp de 15 ani la sportivii adulti cu tendinita patelara, insa studiile observationale sugereaza ca, desi exista, aceasta nu limiteaza nivelul de activitate fizica.

Exercitii pentru tendinita patelara

Exista mai multe tipuri de exercitii care se recomanda in caz de tendinita patelara. De preferat, totusi, este ca acestea sa fie executate doar sub supravegherea unui kinetoterapeut, pentru a nu se suprasolicita si mai mult tendonul rotulian.

Exercitii de stretching

• intinderea cvadricepsului;
• intinderea ischiogambierilor.

Exercitii de intarire musculara

• exercitii excentrice pentru cvadriceps (genuflexiuni lente pe un plan inclinat);
• exercitii izometrice (mentinerea pozitiei de genuflexiune).

Exercitii de proprioceptie

• exercitii pe bosu (platforma in forma de cupola) sau pe placa de echilibru.

De altfel, este recomandat sa se evite incarcarea masiva a articulatiei genunchiului, preferandu-se exercitii usoare, progresive.

Tendinita patelara – posibile complicatii

Tendinita patelara se trateaza, de cele mai multe ori, cu succes, desi tratamentul este de lunga durata si deseori frustrant. Principala complicatie spre care tendinita patelara poate evolua este tendinopatia cronica, cu modificari degenerative ireversibile ale tendonului. Daca persoana cu tendinita patelara se expune constant la factori de risc (suprasolicita in continuare tendonul), se poate ajunge chiar la ruptura acestuia, care este mult mai dificil de tratat, suportat si gestionat. Durerea poate duce, de asemenea, la limitarea activitatilor fizice, insa persoanele raman in mod obisnuit aproape la fel de functionale si capabile ca inainte de diagnosticul de tendinita patelara.

Tendinita patelara – sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de a dezvolta tendinita patelara, se recomanda urmatoarele:

• efectuarea exercitiilor de stretching inainte de orice antrenament;
• incalzirea musculaturii, mai ales a celei care urmeaza a fi antrenate;
• adoptarea tehnicilor adecvate de executare a miscarilor aferente sportului practicat;
• adoptarea unui program armonios de exercitii fizice, avand in vedere faptul ca pauzele sunt cel putin la fel de importante ca antrenamentele in sine;
• antrenarea echilibrata a muschilor ischiogambieri si cvadriceps, practicarea exercitiilor de tip excentric pentru intarirea musculaturii coapselor.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532969/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10541843/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8634001/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4547110/