Steatoree - cauze, manifestari, diagnostic, tratament, riscuri

Prin steatoree se intelege excretia excesiva de grasimi in scaunul eliminat. Mai mult decat a fi o afectiune in sine, fenomenul de steatoree se asociaza unor afectiuni subiacente, cum ar fi boli hepatice, insuficienta pancreatica exocrina, boala celiaca, sindromul de sprue tropical. In egala masura, poate fi si semnul infectiilor intestinale de natura parazitara. Mecanismele care stau la baza steatoreei implica, in prima instanta, absorbtia deficitara a grasimilor din dieta. Afectiunile care intereseaza intestinul subtire, in special cele inflamatorii, pot duce la steatoree. Persoanele cu steatoree vor elimina, in mod obisnuit, un scaun uleios portocaliu, cu miros respingator.

Eliminarea de grasime in scaun se datoreaza digestiei deficitare a acestor macronutrienti, ceea ce indica de obicei o disfunctie la nivelul organelor care secreta enzime cu rol in digestia acestor macronutrienti. Spre exemplu, in conditii normale grasimile sunt descompuse la nivel intestinal sub actiunea enzimelor pancreatice si a bilei, iar apoi sunt absorbite in fluxul sanguin. Enzimele pancreatice, cum ar fi lipaza pancreatica, joaca un rol important in acest proces, iar bila (sarurile biliare) are rolul de a emulsiona grasimile, facilitand digestia si absorbtia lor. Prin urmare, orice patologie care afecteaza acest proces, va duce ulterior la digestie deficitara si astfel  la steatoree.

Steatoree - cauze si factori de risc

Exista numeroase cauze care pot duce la steatoree insa, in linii mari, se impart in trei categorii: conditii care duc la insuficienta pancreatica exocrina, deficit de acizi biliari (bila) sau afectiuni ale intestinului subtire. Cauze mult mai rare care duc la steatoree sunt boala grefa-contra-gazda, sindromul Zollinger-Ellison. Iata care sunt principalele cauze ale aparitiei de grasimi in scaun:

Insuficienta pancreatica exocrina

Pancreasul joaca un rol esential in digestia grasimilor prin secretia de enzime digestive, precum lipaza pancreatica. In insuficienta pancreatica exocrina productia acestor enzime este redusa si, in cazuri severe, chiar absenta, ceea ce duce la digestia incompleta a grasimilor, cu eliminarea lor in scaun (steatoree). Insuficienta pancreatica exocrina poate fi secundara unor afectiuni cum ar fi pancreatita cronica, fibroza chistica sau cancerul pancreatic.

Boli hepatice si tulburari biliare

Ficatul produce saruri biliare esentiale pentru emulsionarea si absorbtia grasimilor. Afectiunile hepatice, cum ar fi ciroza sau hepatita, pot reduce sinteza bilei. Obstructionarea cailor biliare, care apare in caz de litiaza biliara si colangita sclerozanta, impiedica eliberarea sarurilor biliare in intestin, ceea ce va afecta descompunerea grasimilor si va duce la steatoree.

Boala celiaca (intoleranta la gluten)

Boala celiaca este o afectiune autoimuna in care ingestia de gluten, proteina din grau, va duce la deteriorarea vilozitatilor intestinale, structuri responsabile pentru absorbtia nutrientilor. Prin urmare, se poate ajunge la malabsorbtie, inclusiv a grasimilor, ceea ce duce la steatoree.

Sindromul de intestin scurt (SIS)

Sindromul de intestin scurt apare dupa rezectia chirurgicala extinsa a intestinului subtire, uzual ca parte a tratamentului anumitor boli, ceea ce limiteaza semnificativ suprafata intestinului de-a lungul careia are loc absorbtia nutrientilor. Acest lucru afecteaza si absorbtia grasimilor, ceea ce conduce la steatoree.

Infectii si parazitoze intestinale

De obicei, infectiile si parazitozele afecteaza partea proximala a intestinului. In acest sens, este vorba despre giardioza, sprue tropicala, boala Whipple (infectia cu Tropheryma whippeli), insa si suprapopularea bacteriana a intestinului subtire, enteropatia HIV, limfomul sau amiloidoza.

Administrarea anumitor medicamente

Anumite medicamente, cum ar fi orlistatul, pot duce la steatoree drept efect secundar. Orlistatul este un medicament folosit pentru tratarea obezitatii, deoarece inhiba absorbtia grasimilor. Mai mult decat atat, unele antibiotice si medicamente antiretrovirale pot afecta functia intestinala si pot duce la eliminarea de grasimi in scaun.

Steatoree - simptome si manifestari clinice

Dupa cum deja s-a mentionat, fenomenul de steatoree reprezinta mai degraba un simptom, deci nu o afectiune in sine. Totusi, exista cateva criterii care pot ajuta la diferentierea unui scaun in care exista o cantitate ridicata de grasimi, spre deosebire de un scaun normal:

• Scaunul eliminat este voluminos, palid, uleios si urat mirositor. Grasimea poate fi vizibila, de asemenea, chiar sub forma de picaturi de ulei sau pot da scaunului un aspect stralucitor;
• Scaunul are tendinta de a pluti in vasul de toaleta si este dificil de spalat.

Persoanele cu steatoree nediagnosticata, pe termen lung, pot prezenta si simptome nespecifice, cum ar fi diareea, disconfortul abdominal, balonarea. Pe termen lung, malabsorbtia lipidelor ar putea duce la pierdere neintentionata in greutate si deficiente nutritionale, inclusiv vitaminice. Persoanele cu steatoree se prezinta cu deficit de vitamine liposolubile (A, D, E, K) si simptome asociate. Bineinteles, pot exista si simptome asociate cu celelalte cauze ale steatoreei. Intrucat vorbim despre malabsorbtia grasimilor, care sunt macronutrienti esentiali pentru ca organismul sa functioneze normal, pe termen lung pot aparea complicatii extinse la nivelul multor organe.

Diagnosticul de steatoree

Diagnosticul de steatoree este pus, in principal, prin analiza cantitativa a grasimilor din scaun. In vederea analizarii probei de scaun, persoana colecteaza probe de-a lungul a 72 de ore (chiar daca, in mod obisnuit, se prefera prima proba de scaun din ziua analizei), urmand ca recipientul sa fie inmanat laboratorului. Proba este analizata pentru a determina continutul de grasime. Un continut de grasime in scaun de peste 7 grame pe zi este un indicativ pentru steatoree. Un astfel de test este eficient pentru a pune diagnosticul de steatoree, dar pentru certitudine se pot indica si alte teste, cum ar fi masurarea nivelurilor de vitamine liposolubile. Alte investigatii pot fi:

• Investigatii imagistice: ecografie, CT si RMN, pentru a evalua structura pancreasului si pe cea a ficatului si cailor biliare, in vederea identificarii posibilelor cauze medicale care, asa cum s-a mentionat, pot duce la steatoree;
• Endoscopia cu videocapsula si biopsia intestinala: se folosesc pentru explorarea intestinului subtire si prelevarea unei probe de biopsie din mucoasa intestinala, in vederea diagnosticarii intolerantei la gluten (boala celiaca).

De cele mai multe ori, diagnosticul este confirmat prin analiza cantitativa a grasimilor prezente in scaunul eliminat.

Tratament steatoree

Alternativele de tratament in caz de steatoree se individualizeaza, bineinteles, pe identificarea cauzei subiacente si abordarea terapeutica a acesteia. In cadrul anumitor afectiuni, tratamentul poate fi:

• Pancreatita cronica: administrarea de enzime pancreatice exogene care pot suplini eficient productia endogena deficitara;
• Boala celiaca: eliminarea totala a glutenului din dieta, urmata de refacerea mucoasei, acest lucru imbunatatind si absorbtia grasimilor;
• Tulburarile biliare: administrarea de saruri biliare exogene se recomanda pentru persoanele cu steatoree cauzata de disfunctii hepatice sau obstructii biliare.

Regimul alimentar pentru steatoree este recomandat, deoarece adoptarea unei diete cu continut redus in grasimi este esentiala pentru a reduce simptomele asociate malabsorbtiei. Intr-un astfel de context, suplimentarea cu trigliceride cu lant mediu (MTC - acid caproic, caprilic, capric si lauric) poate fi benefica, deoarece nu necesita actiunea bilei sau enzimelor pancreatice pentru a fi absorbite, furnizand energia necesara fara a duce la steatoree.

Persoanele cu steatoree ar trebui sa aiba un aport ridicat de vitamine liposolubile (A, D, E, K), intrucat acestea se absorb deficitar. In functie de gravitatea malabsorbtiei, exista mai multe cai  de administrare; in cazurile severe, pot fi administrate chiar prin injectii.

Steatoree - riscuri asociate

Diferitele cauze ale steatoreei pot duce, implicit, la diferite complicatii. Cateva dintre cele mai comune sunt urmatoarele:

• Scaderea in greutate si alte consecinte ale malnutritiei, cum ar fi o susceptibilitate usor mai crescuta la infectii. Copiii cu steatoree prelungita si netratata pot prezenta deficit de crestere si dezvoltare neurologica;
• Deficit de vitamine liposolubile (A, D, E si K);
• Anemie feripriva, deficit de zinc;
• Afectiuni osoase care cresc riscul de osteopenie, osteoporoza, fracturi;
• Dermatita herpetiforma, limfom non-Hodgkin;
• Anemie megaloblastica datorata deficitului de vitamina B12 (cobalamina);
• Pseudochist pancreatic, ascita, tromboza venei splenice, diabet zaharat, cancer pancreatic;
• Ciroza, boala hepatica in stadiu terminal, afectiuni maligne (colangiocarcinomul, cancerul de colon).

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK541055/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1849304/pdf/canmedaj00951-0018.pdf

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK553106/

https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/24049-steatorrhea-fatty-stool

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/steatorrhea

https://www.verywellhealth.com/steatorrhea-fatty-stool-5225597

https://www.medicalnewstoday.com/articles/320361