Sarcina toxica: riscuri, cauze si metode de tratament

Sarcina toxica, cunoscuta in terminologia medicala drept hiperemesis gravidarum (HG), este o afectiune potential severa caracterizata prin greturi si varsaturi persistente si necontrolabile, ce apar, de obicei, in perioada de inceput a sarcinii. Este foarte important de mentionat, pe de alta parte, ca astfel de stari pot fi normale in sarcina, dar nu ar trebui sa fie exacerbate. Hiperemesis gravidarum, in esenta sa, afecteaza o mica parte din femeile insarcinate si poate duce la o gama variata de complicatii, cum ar fi deshidratare severa, dezechilibre electrolitice, pierderi masive in greutate, cu stari toxice de cetonurie si hipercetonemie (corpi cetonici crescuti in sange).

Ce este sarcina toxica?

Sarcina toxica defineste, de fapt, o forma extrema a greturilor matinale prezente in sarcina. De obicei, cand incepe toxicoza in sarcina variaza, insa se asociaza in special cu primul trimestru. Spre deosebire de greturile si varsaturile obisnuite, sarcina toxica implica varsaturi excesive ce pot ajunge chiar si pana la 10 pe zi, asociate cu deshidratare, malnutritie si dezechilibre la nivel electrolitic. Se crede ca aceasta stare toxica are legatura cu nivelurile crescute de gonadotropina corionica umana (hCG) si estrogen, care sunt mai mari in primele saptamani de sarcina.

Sarcina toxica debuteaza, de obicei, intre saptamanile 4-6 de sarcina, chiar daca nu exista reguli generale. In ceea ce priveste cat dureaza sarcina toxica, simptomele pot sa persiste pana in jurul celei saptamanii 20, desi unele femei insarcinate continua sa prezinte simptome pana la termen. Spre deosebire de greturile obisnuite, sarcina toxica afecteaza semnificativ calitatea vietii unei femei insarcinate, uneori ridicand riscuri si pentru fat. In cazurile foarte severe, se poate ajunge chiar la spitalizare si monitorizare continua, mai ales daca starea toxica pare sa afecteze copilul.

Sarcina toxica – cauze si factori de risc

Nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la sarcina toxica, insa au fost vehiculate mai multe teorii:

• Cauze hormonale

O cauza majora pentru sarcina toxica ar reprezenta-o nivelul crescut de hCG, un hormon cu rol esential in mentinerea sarcinii in primele saptamani. In sarcina toxica se observa niveluri foarte mari ale acestui hormon, probabil din cauza sensibilitatii crescute a receptorilor hormonali sau a unei secretii excesive de hCG. De asemenea, nivelurile de hCG ating maximul in prima parte a sarcinii, ceea ce corespunde cu debutul tipic al simptomelor de hiperemesis gravidarum.

De asemenea, se crede ca estrogenul contribuie la starile de greata si varsaturi in sarcina. Astfel, nivelurile de estradiol cresc la inceputul sarcinii si scad ulterior, reflectand cursul tipic al starii de greata si varsaturi in timpul sarcinii. In plus, greata si varsaturile sunt efecte secundare bine cunoscute ale medicamentelor care contin estrogen.

• Factori genetici si istoricul personal

Un risc crescut de sarcina toxica il au femeile ale caror membri ai familiei au avut, de asemenea, sarcina toxica sau hiperemeza violenta. A mai fost observat faptul ca femeile cu sarcina toxica tind sa prezinte mutatii la nivelul a doua gene, GDF15 si IGFBP7, dar mecanismele de actiune nu sunt pe deplin intelese.

• Sarcina multipla

Sarcina toxica este mai frecventa la femei cu sarcini gemelare sau multiple, la care concentratia de gonadotropina corionica umana (hCG) este, implicit, mai mare decat in sarcinile unice.

• Afectiuni preexistente si alte conditii asociate

Anumite conditii medicale preexistente, cum ar fi boala de reflux gastroeosfagian, gastropareza si tulburarile endocrine (hipertiroidismul subclinic) sunt frecvent asociate cu un risc crescut de sarcina toxica. Din cauza cresterii nivelurilor de estrogen si progesteron, este cunoscut si faptul ca sfincterul esofagian inferior se relaxeaza, ceea ce creste riscul de reflux gastroesofagian. S-a mai observat ca femeile care sufera de greata si varsaturi in afara sarcinii – cum ar fi cele care au rau de miscare (kinetoza) sau migrene –, au risc mai mare de a dezvolta o astfel de sarcina.

• Factori psihosociali

Desi nu exista dovezi clare ca sarcina toxica ar fi determinata (si) de factori psihosociali, stresul si anxietatea pot exacerba severitatea simptomelor. Relatia bidirectionala intre stres si HG arata ca femeile care se confrunta cu greturi severe au o probabilitate mai mare de a experimenta, de asemenea, si tulburari emotionale, uneori chiar depresie postpartum.

Sarcina toxica – metode de tratament

Tratamentul in caz de sarcina toxica vizeaza ameliorarea simptomelor, adica a varsaturilor si a greturilor necontrolate si persistente. Initial, ar trebui sa se inceapa cu interventii alimentare si non-farmacologice, iar ulterior se poate trece spre medicamente cum ar fi antihistaminicele sau antagonisti ai dopaminei.

Tratament farmacologic

• Antiemetice pentru a reduce simptomele de greata asociate cu sarcina toxica. Ondansetron, de exemplu, este frecvent utilizat, deoarece inhiba receptorii serotoninei, reducand greturile si varsaturile. Totusi, utilizarea trebuie monitorizata atent in sarcina, facandu-se doar atunci cand medicul o recomanda.
• Vitamina B6 si doxilamina: combinarea piridoxinei (vitamina B6) cu doxilamina este larg acceptata ca metoda standard de reducere a simptomelor asociate cu sarcina toxica. Are un profil bun de siguranta si este adesea recomandata ca tratament initial.
• Corticosteroizii: in cazuri severe, care nu raspund la antiemetice sau alte terapii, s-ar putea opta pentru corticosteroizi (precum metilprednisolonul). Totusi, acestia se administreaza pe termen scurt si in doze minime eficiente.

Corectarea dezechilibrelor electrolitice si deshidratarii

Una dintre complicatiile majore in sarcina toxica este deshidratarea severa secundara greturilor si varsaturilor, precum si dezechilibrul electrolitic. Rehidratarea intravenoasa cu solutii saline, precum si adaugarea de electroliti in diferite tipuri de bauturi, cum ar fi cele sportive, prezinta eficienta in a corecta aceste dezechilibre.

Nutritia si suportul caloric

Cand vine vorba de alimente in sarcina toxica, multe femei insarcinate nu pot tolera alimentele solide, iar greutatea corporala poate scadea rapid. Se opteaza in special pentru alimentele care pot fi usor digerate, smoothie-uri, suplimentarea cu vitamine si minerale pentru a evita posibile carente ce ar putea aparea. Suplimentele cu ghimbir, de asemenea, pot fi foarte eficiente in ceea ce priveste ameliorarea simptomelor.

Tratamentul cazurilor severe

Cazurile refractare severe de sarcina toxica, care nu raspund la alte forme de tratament, ar putea fi tratate cu clorpromazina intravenoasa sau intramusculara (25-50 miligrame) sau pot fi tratate cu metilprednisolon la fiecare 8 ore, pe cale orala sau intravenoasa.

Sarcina toxica – complicatii si riscuri asociate

Sarcina toxica, de asemenea, se poate prezenta cu diferite tipuri de complicatii. Din nou, foarte important de mentionat este de facut distinctia intre aceasta stare patologica si greturile normale asociate sarcinii. In hiperemesis gravidarum, aceste stari sunt mult mai violente si mai frecvente decat in cazul greturilor matinale normale, si persista pentru o perioada mai lunga de timp.

• Complicatii materne

In cazurile severe de sarcina toxica, complicatiile includ deficit vitaminic, deshidratare, precum si malnutritie, daca nu sunt tratate corespunzator. Encefalopatia Wernicke, cauzata de deficitul de vitamina B1, poate duce la deces si invaliditate daca este lasata netratata. In plus, au existat raportari de cazuri care au dus la leziuni secundare varsaturilor puternice si frecvente – ruptura esofagiana, pneumotorax. Anomaliile electrolitice, cum ar fi hipokaliemia, se pot prezenta, de asemenea, cu complicatii. Persoanele cu hiperemeza au un risc mai mare de anxietate, depresie in timpul sarcinii, dar si de depresie postpartum.

• Complicatii fetale

Studiile raporteaza informatii contradictorii cu privire la incidenta greutatii mici la nastere si a sugarilor nascuti prematuri in situatia in care mama sufera de hiperemesis gravidarum. Totusi, studiile nu arata o asociere intre hiperemeza si mortalitatea perinatala sau neonatala. Mai mult decat atat, frecventa anomaliilor congenitale nu este mai crescuta la nou-nascutii proveniti din mame care s-au confruntat cu aceasta patologie. Drept urmare, hiperemesis gravidarum nu pare sa prezinte riscuri semnificative pentru fat.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532917/

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/hyperemesis-gravidarum

https://www.vinmec.com/eng/article/signs-of-pregnancy-toxicity-in-the-first-3-months-of-pregnancy-en

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11019608/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10755124/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8785858/