Radiodermita – cand radiatiile afecteaza pielea

Dermatita indusa de radiatii, cunoscuta in termeni medicali ca radiodermita, este unul dintre cele mai frecvente efecte secundare ale radioterapiei, afectand in diferite grade peste 90% dintre pacientii astfel tratati. Efectele adverse cutanate ale radioterapiei pot fi impartite in reactii precoce/acute, care apar in decurs de 90 de zile de la initierea tratamentului, si efecte tardive, care devin adesea evidente la cateva luni sau chiar ani de la incheierea tratamentului cu radiatii.

Iata mai multe informatii despre radiodermatita si despre modalitatile in care o puteti gestiona.

Radiodermita – generalitati

Cel mai frecvent, radiodermita, sau dermatita indusa de radiatii, este cauzata de radioterapia folosita in tratamentul afectiunilor maligne. De asemenea, in cazuri rare poate aparea ca urmare a expunerii la radiatii in timpul procedurilor interventionale, cum ar fi angiografia coronariana, procedurile de embolizare si inserarea cateterelor permanente.

Radioterapia implica expunerea la radiatii care vizeaza celulele canceroase. Radioterapia in sine nu este dureroasa, dar poate sensibiliza pielea din zonele expuse la tratament, deoarece radiatiile trec prin piele pentru a-si atinge tinta.

Radioterapia reprezinta o componenta esentiala a tratamentului cancerului, aproape 50% dintre pacientii oncologici fiind la un moment dat tratati cu radioterapie. Dintre acestia, pana la 95% dezvolta in cele din urma radiodermita, pe parcursul tratamentului sau dupa finalizarea acestuia, cu consecinte majore asupra calitatii vietii si asupra rezultatelor tratamentului.

Severitatea cazurilor de radiodermita variaza in functie de o serie de factori despre care vom discuta mai pe larg in cele ce urmeaza. In principiu, radiodermita se poate manifesta sub forma de eritem acut si descuamare sau poate avea efecte cronice, prin atrofia pielii, telangiectazii si fibroza. Din fericire, majoritatea simptomelor de radiodermita sunt usoare si tratabile. Se estimeaza ca aproximativ 20-36% dintre pacientii tratati cu radioterapie pot dezvolta insa reactii acute moderate pana la severe, care le afecteaza viata de zi cu zi si din cauza carora acestia pot evita sa mai continue sedintele de radioterapie.

Daca se iau precautii suplimentare pentru ingrijirea pielea pe parcursul radioterapiei si dupa incheierea acestui tratament, atunci zonele expuse la radiatii pot fi protejate si se va grabi vindecarea.

Tipuri de radiodermita

Radiodermita se manifesta in general la cateva zile sau saptamani dupa inceperea sedintelor de radioterapie. Debutul simptomelor variaza in functie de intensitatea dozei de radiatii si de gradul de sensibilitate a tesutului tratat. Simptomele se limiteaza la zonele de piele care au fost iradiate, modificarile cutanate fiind bine delimitate.

Dermatita indusa de radiatii poate fi clasificata in acuta sau cronica, la acestea putandu-se adauga insa si forma tardiva, care este mai rar intalnita.

1. Radiodermita acuta

Radiodermita acuta apare in decurs de 90 de zile de la expunerea la radiatii. Pacientul poate prezenta modificari ale aspectului pielii, variind de la eritem slab (inrosire) si descuamare si pana la necroza cutanata (moartea celulelor pielii) si ulceratie, in functie de severitatea reactiei.

S-au elaborat 4 criterii pentru clasificarea dermatitei acute induse de radiatii:

1. Gradul I – eritem usor sau descuamare;
2. Gradul II – eritem moderat pana la grav sau descuamare umeda, neregulata, limitata la pliurile pielii, si umflare moderata a zonei tratate;
3. Gradul III – descuamare confluenta, umeda, cu diametrul mai mare de 1,5 cm, care nu se limiteaza la pliurile pielii, si posibil umflare severa a tesuturilor expuse la radiatii;
4. Gradul IV – necroza pielii sau ulceratia dermei, in stratul mijlociu al pielii.

2. Radiodermita cronica

Radiodermita cronica poate aparea in termen de 15 zile sau chiar la cel putin 10 ani de la inceperea radioterapiei. Este o prelungire a procesului acut si implica alte modificari inflamatorii ale pielii.

Modificarile cronice induse de radiatii sunt caracterizate prin:

• disparitia structurilor foliculare (pori);
• cresterea colagenului si deteriorarea fibrelor elastice din derm;
• fragilizarea pielii de suprafata (epidermei);
• telangiectazii (vase de sange proeminente).

Dupa expunerea repetata la radioterapie pot aparea si cancere de piele secundare, cel mai frecvent astfel de cancer fiind carcinomul bazocelular.

3. Radiodermita tardiva

Aceasta forma de radiodermita este rara si apare dupa administrarea unui agent de chimioterapie (de exemplu, metotrexat sau etoposid) in locurile de pe corp care au fost anterior tratate cu radioterapie. Reactia poate aparea la saptamani sau chiar ani de la expunerea la radiatii, iar simptomele variaza de la eritem similar arsurilor solare si pana la necroza, ulceratie si sangerare.

Assista Crema cu uree 15% x 50 ml este un produs hidratant si emolient. Se recomanda pentru pielea uscata si/sau crapata. Aduce un aport suplimentar de vitamine, precum pantenolul (vitamina B5) si complexul vitaminic lipozomal (ce contine vitaminele: A, E, F si C), care imbunatatesc aspectul pielii si o tonifica.

Assista Crema cu Uree 15% X 50 ml

Vezi detalii

Radiodermita – semne si simptome

In general, radiodermita se manifesta prin urmatoarele simptome:

• inrosirea pielii de culoare deschisa sau intunecarea aspectului pielii in cazul fototipurilor mai inchise;
• mancarime cutanata;
• piele uscata si exfoliata;
• umflare sau aparitia unor vezicule in zona tratata;
• rani deschise (ulcere) care se pot forma in zonele in care pielea este transpirata sau umeda, cum ar fi la axile sau sub sani.

In ce priveste gradul de severitate, radiodermita se dezvolta in 4 etape, care implica:

1. modificarea culorii pielii;
2. descuamare;
3. umflare;
4. moartea celulelor cutanate.

Simptomele de radiodermita se observa cumva imediat?

Daca tratamentul se aplica aproape de suprafata pielii, in prima faza, zona respectiva poate prezenta mancarime si uscaciune. Multi pacienti nu observa insa simptomele decat dupa cateva saptamani (sau dupa aproximativ un sfert din sedintele de radioterapie efectuate), deoarece efectele radiatiilor se cumuleaza, intensificandu-se dupa fiecare expunere.

Unii pacienti dezvolta radiodermita abia dupa ultima sedinta de radioterapie, intrucat efectele radiatiilor raman in corp si continua sa distruga celulele canceroase timp de mai multe saptamani dupa finalizarea tratamentului.

Radiodermita – cauze

Radioterapia implica utilizarea unor unde de inalta energie, cum ar fi razele X sau razele gamma, pentru a distruge sau deteriora celulele canceroase. Aceste raze provoaca mici rupturi in ADN-ul celulelor, impiedicandu-le sa creasca si sa se divida.

In timpul tratamentului, sunt in mod inevitabil expuse la radiatii si celulele normale, aflate in preajma celor canceroase, iar deteriorarile astfel induse provoaca radiodermita.

Dupa finalizarea sedintelor de radioterapie, in majoritatea cazurilor celulele isi revin la normal.

Radiodermita – factori de risc

Probabilitatea de a dezvolta radiodermita si severitatea simptomelor acesteia depind de o varietate de factori, si anume:

• distanta dintre piele si sursa radiatiilor;
• intensitatea radiatiei utilizate;
• doza de radiatii si schema de fractionare a tratamentului;
• dimensiunea suprafetei pielii expuse la radiatii;
• prezenta sau absenta tratamentului concomitent cu chimioterapie radiosensibilizanta.

Acestea fiind spuse, este mai probabil ca simptomele de radiodermita sa apara la pacientii care au anumiti factori de risc, cum ar fi:

• alimentatia necorespunzatoare;
• o afectiune cutanata preexistenta;
• aplicarea pe piele a unor creme chiar inainte de tratament;
• aplicarea radioterapiei in zona pliurilor suprapuse ale pielii;
• obezitatea;
• prelungirea procedurilor de radioterapie si expunerea repetata la radiatii;
• dozele totale de radiatii mai mari de 55 Gy sau dozele individuale mai mari de 3-4 Gy;
• terapia concomitenta cu cetuximab, la pacientii care urmeaza tratament cu radioterapie pentru afectiuni maligne ale capului sau gatului.

Anumite boli si sindroame cresc, de asemenea, riscul de radiodermita. Printre acestea se numara urmatoarele:

• boli ale tesutului conjunctiv (lupus eritematos sistemic, scleroza sistemica sau boala mixta a tesutului conjunctiv);
• tulburari genetice care afecteaza ADN-ul epidermic, cum ar fi sindromul nevului bazocelular;
• sindroame de rupere a cromozomilor, cum ar fi anemia Fanconi si sindromul Bloom;
• ataxie-telangiectazie;
• anumite boli infectioase, in special virusul imunodeficientei umane (HIV);
• diabet zaharat;
• leziuni celulare aparute din cauza administrarii unui medicament radiosensibilizant (de exemplu, paclitaxel sau docetaxel).

Astfel, cazurile de radiodermita semnificativa se observa cel mai frecvent la pacientii care urmeaza tratament pentru sarcom si cancer de piele, san, cap, gat, vulva sau anus, situatii in care pielea nu prea poate fi ferita de dozele mai mari de radiatii.

Radiodermita – remedii

Printr-o abordare corecta, acest efect secundar poate fi redus sau eliminat.

Daca pielea este uscata, rosie, aspra si se exfoliaza, crapa sau sangereaza, se recomanda:

• adaugarea unui ulei mineral sau unui ulei pentru bebelusi in apa de baie sau aplicarea uleiului pe pielea umeda, dupa dus;
• spalarea cu apa rece sau calduta;
• evitarea oricarei frictionarii pielii in timpul spalarii;
• folosirea de doua ori pe zi a unei creme hidratante fara parfum, alcool sau lanolina;
• evitarea produselor dupa barbierit care contin alcool;
• utilizarea unui aparat de ras electric;
• consumul lichidelor.

In caz de prurit (mancarime), se pot incerca urmatoarele metode de calmare a pielii:

• aplicarea unei lotiuni pe baza de calamina sau hamamelis;
• baie in apa calda;
• aplicarea pe piele a unei pungi cu gheata, infasurate intr-un prosop umed;
• adaugarea bicarbonatului de sodiu sau a unui ulei de baie in apa folosita la imbaiere;
• folosirea unui sapun bland, fara parfum;
• utilizarea bicarbonatului de sodiu in loc de deodorant;
• evitarea produselor cosmetice pe baza de alcool;
• consumul lichidelor;
• odihna suficienta.

Este deosebit de important ca pacientii care sufera de radiodermita sa evite scarpinatul, care poate cauza leziuni si cicatrici.

Alte sfaturi de avut in vedere presupun:

• scurtarea si curatarea unghiilor, pentru a preveni lezarea pielii si posibilele infectii;
• purtarea unor manusi curate, din material textil;
• tamponarea pielii in locul frictionarii;
• purtarea hainelor lejere, din tesaturi moi.

In general, se recomanda combinarea tratamentului topic cu cel oral. Cand simptomele sunt mai severe, optiunile de tratament farmaceutic includ:

• Crema cu corticosteroizi

De exemplu, in cazul persoanelor care urmeaza tratament cu radioterapie pentru cancerul de san, oncologul poate prescrie o crema cu steroizi pentru a reduce riscul de a dezvolta radiodermita.

• Antibiotice

Antibioticele orale si topice au demonstrat eficacitate in tratarea arsurilor induse de radioterapie.

• Amifostina

Amifostina este un medicament care elimina radicalii liberi si reduce toxicitatea radiatiilor. Unele cercetari sugereaza insa ca aceasta poate fi absorbita de celulele tumorale, putandu-le proteja de radioterapie.

Administratia Americana pentru Alimente si Medicamente a aprobat forma injectabila a amifostinei, care este disponibila numai pe baza de reteta.

Surse:

https://www.healthline.com/health/radiation-dermatitis#what-it-is

https://dermnetnz.org/topics/radiation-dermatitis

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21995-radiation-burns

https://www.medicalnewstoday.com/articles/323155

https://www.cancernetwork.com/view/radiation-dermatitis-recognition-prevention-and-management