Pulpita dentara: cauze, simptome si tratamente eficiente

Pulpita dentara defineste patologia de natura inflamatorie a pulpei dentare, acel tesut conjunctiv moale situat in partea centrala, interioara, a unui dinte. Pulpa dentara reprezinta o retea specific elaborata, constituita din vase de sange, nervi si tesut conjunctiv (in limbaj popular se foloseste termenul de „nerv dentar” pentru a descrie pulpa dentara). Tesutul dentar se comporta mult mai diferit fata de alte tesuturi de natura conjunctiva, fiind unic in sensul ca tesuturile sale moi, cum sunt pulpa si complexul pulpa-dentina, sunt inchise in tesuturi dure mineralizate (smalt, dentina si cement), iar pulpa prezinta o retea neurovasculara bogata care regleaza mediatori inflamatori.

Pulpa dentara este foarte sensibila la factori externi, cum ar fi infectia microbiana (asociata mai ales prezentei cariilor dentare), iritatiilor mecanice si chimice. Deseori, o afectiune dentara are potentialul de a fi secundara chiar unei proceduri dentare profilactice, deoarece acest tesut este foarte sensibil. In domeniul endodontiei, pulpita dentara reprezinta o provocare majora, atat in ceea ce priveste diagnosticul, cat si tratamentul. Deseori, desi simptomele sunt prezente, poate aparea o discrepanta majora intre acestea si starea histopatologica a pulpei dentare. Acesta este si motivul pentru care, in practica medicala, pulpita dentara este supra- sau subdiagnosticata.

Ce este pulpita dentara?

Sufixul „-ita” asociat unei denumiri, in special medicale, defineste starea inflamatorie asociata. De exemplu, dermatita, conjunctivita, nevrita definesc patologii inflamatorii ale dermei, dar si ale conjunctivei si nervilor. Drept urmare, „pulpita dentara” este patologia care indica starea de natura inflamatorie a pulpei dentare. Pulpa dentara se afla in interiorul dintelui si este acoperita de tesut dur mineralizat. Din acest motiv, deseori este relativ dificil de diferentiat prezenta unui proces inflamator la acest nivel, intrucat nu exista un acces direct catre centrul dintelui. Deseori, se examineaza reactia pulpei dentare si a dintilor la anumiti factori care pot initia simptomele.

Pot fi diagnosticate doua tipuri de pulpita dentara, in functie de severitate si de mecanismul ce a dus la initierea procesului inflamator:

• Pulpita dentara reversibila: dupa cum o spune si denumirea, exista potential de vindecare, in contextul inflamatiei usoare spre moderate, iar simptomele sunt limitate si se declanseaza indeosebi in prezenta factorilor de risc (temperatura, zahar), cu durere tranzitorie;
• Pulpita dentara ireversibila: descrie patologia grefata pe prezenta unui proces inflamator cu mult mai sever, cauzat de daune potential ireversibile la nivelul dintilor sau pulpei dentare, cu simptome de durere prelungita, intensa, cu debut spontan, care poate iradia in vecinatate.

Netratata, afectiunea nu doar ca este debilitanta si duce la dureri severe si violente, dar ar putea evolua si spre complicatii nedorite, cum ar fi formarea abcesului dentar, raspandirea infectiei.

Foramen Clorhexidina apa de gura este destinata igienizarii cavitatii bucale. Contine clorhexidina care lupta impotriva microorganismelor din cavitatea bucala responsabile de aparitia cariilor, dar si a altor probleme de sanatate. Are o compozitie speciala pentru gingiile sensibile. Ajuta la prevenirea inflamatiei si a sangerarii gingivale.

Foramen Clorhexidina apa de gura X 250 ml

Vezi detalii

Pulpita dentara – factori de risc si cauze

Pulpita dentara apare cel mai frecvent ca urmare a cariilor dentare care, netratate, au patruns la nivelul smaltului si dentinei. Alte cauze pentru pulpita dentara includ penetrarea bacteriana prin expunerea directa a pulpei dentare, secundara uzarii, abraziunii sau traumei, iritatia chimica la nivelul dintilor (molecule iritante aplicate direct pe pulpa sau prin difuzia lor prin dentina, dupa introducerea materialului de restaurare), daune termice (caldura excesiva produsa de diferitele echipamente stomatologice utilizate). Dentina si pulpa, impreuna, au fost denumite „complexul dentinopulp”, ceea ce subliniaza ca afectarea dentinei poate duce, ulterior, si la afectarea pulpei.

Principalele cauze care duc la inflamarea pulpei dentare si a varfului radacinii sunt urmatorii:

• Cariile dentare: cauzate de bacterii care erodeaza smaltul si, astfel, inainteaza pana la nivel de pulpa dentara, provocand inflamatia acesteia (cariile dentare penetrante);
• Traumatisme si leziuni mecanice la nivelul dintilor, care pot provoca fisuri, rupturi, acestea reprezentand „porti de intrare” pentru bacteriile care provoaca infectii si inflamatie;
• Interventiile stomatologice: pot implica iritatii mecanice si chimice care duc la pierderea si compromiterea continuitatii structurale a dintilor, erodarea si abraziunea acestora, si in timp se poate ajunge si la lezarea pulpei dentare (obturatii profunde, miscarea ortodontica, lipirea anumitor materiale dentare, traumatisme prin ocluzie).

Toate aceste procese pot initia o cascada inflamatorie care, la randul ei, progreseaza spre durere, resorbtie radiculara si remodelarea tesutului, ca urmare a micromediului inflamator. Mai multi factori au fost asociati cu riscul de a dezvolta pulpita dentara, si anume:

• Consumul de alimente bogate in zahar, sucuri acidulate;
• Igiena orala precara, principalul factor de risc al aparitiei cariilor dentare;
• Traumatismele la nivelul dintilor sunt mai frecvente la cei care practica anumite sporturi si activitati ce ridica risc mai mare de impact la nivelul maxilarului si mandibulei;
• Anumite afectiuni subiacente, cum ar fi bruxismul, diabetul, parodontoza;
• Varsta inaintata, ca urmare a faptului ca, desi pulpita dentara poate aparea la orice varsta si indiferent de sex, persoanele cu varsta inaintata apeleaza mai des la restaurari dentare care, de asemenea, pot provoca traumatisme dentare si, ulterior, pulpita dentara;
• Slabirea smaltului dentar si dentinei, fie pe fond patologic, fie pe fond genetic.

Raspunsul inflamator in caz de pulpita dentara poate include aparitia edemului, aflux de celule limfocite, plasmatice si macrofage. Datorita faptului ca pulpa dentara este complet izolata, este obisnuit ca raspunsul inflamator sa creasca presiunea la nivelul pulpei si, in unele cazuri, poate duce la colapsul microcirculatiei venoase.

Pulpita dentara – simptome si manifestari

Simptomele asociate cu pulpita dentara sunt contextualizate in functie de nivelul inflamator si, in esenta, de stadiul afectiunii. Tabloul simptomatologic cuprinde, fara insa a se limita la, cateva simptome esentiale:

• Durere dentara: simptom omniprezent in pulpita dentara, care poate fi intermitenta sau care poate persista, in special in forma ireversibila, deseori exacerbata de factori de mediu;
• Sensibilitate dentara: reprezinta un alt simptom care se prezinta cu durere declansata si/sau agravata de factori de mediu (schimbari de temperatura, substante chimice, aport de zahar, substante acide, aplicarea de presiune externa, masticatie);
• Durere care iradiaza: in pulpita dentara ireversibila durerea este indeajuns de severa si poate iradia spre alte zone ale fetei (maxilar, urechi, tample);
• In pulpita dentara ireversibila, durerea poate fi exacerbata chiar si de modificari posturale, cum ar fi aplecarea spre anterior, in pozitie de decubit;
• Afectarea calitatii somnului, indeosebi in forma ireversibila.

In pulpita dentara reversibila, simptomele sunt de obicei initiate in urma aplicarii stimulului de natura mecanica, termica sau chimica. Forma ireversibila se caracterizeaza printr-o durere care se manifesta relativ constant si care apare cu sau fara stimulare.

Pulpita dentara – tratamente eficiente

Simptomele pot fi usor ameliorate prin administrarea de antiinflamatoare si analgezice, desi se observa un raspuns redus in pulpita dentara ireversibila. Tratamentul poate fi individualizat, in esenta, in functie de tipul pulpitei dentare:

Tratament pulpita dentara reversibila

• Restaurarea dentara, cu indepartarea portiunii in care exista carie si obturatie dentara, fiind o alternativa eficienta in cazul formei reversibile.

Tratament pulpita ireversibila

• Tratamentul de canal (tratamentul endodontic), care implica indepartarea pulpei afectate si, ulterior, crearea de conditii sterile si inchiderea ermetica a dintelui;
• Extractia dintelui: in cazul in care tratamentul de canal nu poate fi efectuat deoarece exista un deficit de tesut (nu poate fi efectuata restaurarea dentara).

Acestea reprezinta principalele forme de tratament in caz de pulpita dentara.

Pulpita dentara – complicatii si riscuri

Pulpita nu este o afectiune autolimitata si, drept urmare, necesita tratament precoce. Exista mai multe riscuri si complicatii care pot aparea in caz de pulpita netratata, si anume:

• Coalpsul microcirculatiei venoase la nivelul pulpei, ceea ce duce la hipoxie, anoxie la nivel local, iar ulterior la necroza pulpara localizata sau generalizata si pierderea dintelui;
• Abcesul dentar, pulpita dentara putand evolua spre acumularea de puroi la nivelul radacinii dintelui;
• Celulita (raspandirea infectiei in tesuturile moi invecinate);
• Pierderea dintelui, deoarece inflamatia poate evolua spre structurile care sustin dintele;
• Perturbarea somnului si complicatii ulterioare asociate;
• Raspandirea infectiei, ducand la complicatii sistemice, indeosebi pe fond imunodepresiv;
• Gingivita;
• Dureri cronice secundare extinderii procesului inflamator;
• Raspandirea infectiei la nivelul osului maxilar (osteomielita);
• Afectarea functiei masticatorii.

Surse:

https://www.sciencedirect.com/topics/immunology-and-microbiology/pulpitis

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10155101/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10507313/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9321233/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9006151/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10565994/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4736221/