Pubalgie: cauze, simptome, optiuni de tratament si preventie

Pubalgia, cunoscuta si sub denumirea de osteita pubiana sau hernie sportiva sau Gilmore, este o afectiune dureroasa localizata in regiunea simfizei pubiene si a musculaturii adiacente. Dupa cum si denumirea o spune, diagnosticul de pubalgie este frecvent la sportivii de performanta si in special la cei care practica sporturi ce implica miscari repetate de pivotare, accelerare sau de torsiune, cum ar fi fotbal, rugby, hochei. In ciuda denumirii, nu este vorba propriu-zis despre o hernie, intrucat organele din zona inghinala nu proemina spre exterior (cum s-ar intampla, spre exemplu, in cazul herniei abdominale). Insa, diagnosticul de pubalgie este dificil de gestionat.

Pubalgie – cauze si factori de risc

Prin pubalgie intelegem durerea inghinala cronica care apare in special la sportivi, dar poate sa apara si la persoanele sedentare sau chiar in urma unei sarcini. Aceasta problema complexa de natura musculo-scheletica rezulta adesea din dezechilibre musculare, suprasolicitare si leziuni repetate la nivelul pelvisului. De cele mai multe ori, persoana care se confrunta cu pubalgie are un istoric pozitiv de suprasolicitare a structurilor musculo-tendinoase si a celor ligamentare din regiunea inghinala si pelvina. Miscarile repetate sau bruste asociate cu dezechilibrele muschilor adductori, abdominali si fesieri, pot induce progresiv microleziuni tisulare si, astfel inflamatie.

Principalele cauze care pot duce la pubalgie sunt:

• Suprasolicitarea mecanica secundara activitatii fizice intense care implica schimbari rapide de directie, accelerare, pivotari, rotiri, sarituri;
• Dezechilibrele musculare: tensiunea crescuta in muschii adductori ai coapsei si slabiciunea relativa a muschilor abdominali (sau fesieri) duc la o instabilitate biomecanica in regiunea pelviana, crescand astfel riscul de hernie sportiva;
• Traumele repetate pot surveni in urma tuturor activitatilor fizice intense, insa in special in urma celor care implica schimbari bruste de directie, accelerare, pivotare;
• Inflamatia articulatiei pubiene (osteita pubiana) este deseori considerata si pubalgie, dar, de fapt, reprezinta o posibila cauza pentru pubalgie.

Factorii care cresc riscul ca o persoana sa dezvolte pubalgie sunt urmatorii:

• Practicarea sporturilor de contact sau de intensitate crescuta, cum ar fi fotbal, arte martiale, tenis, hochei, alergare intensa, rugby, schi;
• Biomecanica deficitara: anomalii posturale, picior plat, alinierea inadecvata a bazinului sau lordoza, cresc riscul de pubalgie prin amplificarea stresului biomecanic in zona pubiana. In acest context, putem vorbi si despre scurtarea membrelor inferioare, displazia de sold;
• Lipsa incalzirii si stretching-ului inainte de activitatea fizica;
• Traume directe la nivelul muschilor adductori, abdominali sau fesieri;
• Antrenamentele dezechilibrate (spre exemplu, antrenarea intensa a muschilor coapsei, insa nu si a celor abdominali).

In general, diagnosticul de pubalgie este pus in randul persoanelor care practica sporturi si care fac regulat activitate fizica intensa. Femeile sunt mai rar diagnosticate cu pubalgie, in principal intrucat osul pubian la femei are particularitati anatomice specifice – bazin mai larg cu insertiie tendinoase mai puternice, care reusesc sa distribuie mult mai eficient fortele in timpul miscarii muschilor si activitatii fizice. Osul pubian la barbati are dimensiuni mai mici decat al femeilor.

Pubalgie – simptome si manifestari

Principalul simptom in caz de pubalgie il reprezinta durerea in regiunea pubiana (adica durerea inghinala). Uneori, durerea iradiaza spre coapse, abdomenul inferior sau spre organele genitale. Alte simptome includ:

• Durere in zona inghinala exacerbata de miscari ce implica folosirea muschilor adductori si a muschilor abdominali inferiori (sprinturi, ridicarea picioarelor, schimbarea directiei). Din acest motiv, persoanele cu pubalgie pot avea dificultati in a urca scarile si a merge;
• Zona simfizei pubiene poate deveni sensibila la palpare, ceea ce este un semn caracteristic in caz de hernie sportiva;
• Forta musculara si amplitudinea miscarilor care folosesc activ zona afectata sunt reduse;
• In prima faza, durerea este resimtita la scurt timp dupa inceperea activitatii fizice sau dupa terminarea acesteia, si se amelioreaza prin repaus;
• In cazuri avansate de pubalgie, durerea poate persista chiar si in absenta activitatii fizice.

Diagnosticul de pubalgie poate avea doua evolutii clinice, si anume faza acuta, cand durerea se manifesta doar in asociere cu efortul fizic intens si este intermitenta, respectiv faza cronica. In acest context, durerea este constanta, cu episoade de exacerbare, deseori resimtita foarte intens in timpul noptii. In unele cazuri, simptomele de pubalgie se intensifica in momentul in care se tuseste sau se stranuta, deoarece aceste acte reflexe implica, printre altele, muschii abdominali.

Tratament pubalgie

Tratamentul pentru pubalgie necesita, inainte de toate, abordarea masurilor conservatoare, din nevoia de a ameliora simptomele asociate. Ulterior, se opteaza pentru tratament medicamentos, kinetoterapie si fizioterapie si, in cazuri severe de hernie sportiva, interventii chirurgicale.

Tratament conservator

• Repaus muscular si incercarea de a mobiliza activ cat mai putin zona respectiva. Activitatile care declanseaza durerea ar trebui complet sistate (de obicei, in jur de 10-12 zile in functie de gravitate)
• De asemenea, se recomanda evitarea miscarilor care implica suprasolicitarea adductorilor.

Medicamente antiinflamatoare si analgezica

• Antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac sub forma de gel), care sunt deosebit de eficiente in reducerea inflamatiei si ameliorarea durerii asociate;
• In cazuri severe, se poate opta pentru injectii cu corticosteroizi in zona afectata, indeosebi atunci cand durerea persista si este foarte severa chiar si in stare de repaus.

Kinetoterapie

• Exercitii de intinere (stretching-ul muschilor adductori, abdominali, ai soldului) sub stricta supraveghere a unui kinetoterapeut si doar la indicatiile acestuia pentru a se evita solicitarea excesiva a musculaturii;
• Exercitii de consolidare a musculaturii deficitare, mai ales a abdomenului inferior. In multe cazuri de pubalgie, se observa ca si musculatura fesiera este deficitara;
• Mobilizarea articulatiei pubiene si tehnici de masaj pentru relaxarea muschilor tensionati;
• Sedintele personalizate de kinetoterapie imbunatatesc biomecanica si stabilitatea bazinului.

Alternative minimum invazive

• Injectiile cu PRP (plasma bogata in trombocite) stimuleaza regenerarea tesutului afectat;
• Terapia cu unde de soc extracorporeale sustine ameliorarea si vindecarea tesutului afectat.

Tratament chirurgical

Este rezervat doar acelor cazuri de pubalgie refractare la tratament conservator, cu durere foarte severa si constanta:

• Corectarea defectelor musculare sau tendinoase;
• Debridarea articulatiei pubiene;
• Stabilizarea mecanica, in cazuri severe de instabilitate pelviana.

In general, tratamentul este favorabil cand se opteaza pentru antiinflamatoare pentru pubalgie, in combinatie cu exercitiile de kinetoterapie. Este foarte important ca persoana afectata, pe cat posibil, sa evite suprasolicitarea musculaturii pelvine si sa nu se angajeze in activitati sportive pe intreaga durata a tratamentului si recuperarii.

Pubalgie – sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de a dezvolta hernie sportiva, se recomanda urmatoarele:

• Incalzirea adecvata a intregii musculaturi inainte de orice tip de activitate sportiva, dar mai ales inaintea celor deosebit de intense;
• Stretching-ul regulat al muschilor adductori ai coapsei, ai muschilor abdominali si soldului;
• Consolidarea musculaturii prin exercitii de intarire a musculaturii centrale (core), insa si a muschilor fesieri si ai coapsei, prin antrenamente regulate atent dozate;
• Sportivii ar trebui sa fie instruiti cu privire la tehnica corecta pe care ar trebui sa o aiba cand efectueaza miscari ce implica schimbari de directie, pivotare, accelerare, sprint;
• Este foarte important sa se acorde atentie deosebita perioadei de recuperare dupa activitatea sportiva;
• Masajul si hidroterapia accelereaza si sustin recuperarea dupa eforturile fizice intense;
• Este foarte important ca orice leziune musculara si/sau tendinoasa, chiar daca pare a fi una minora, sa fie corespunzator gestionata pentru a preveni progresia spre afectarea cronica.

Surse:

https://www.arthroscopyjournal.org/article/S0749-8063(20)30755-6/fulltext

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3931344/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4223287/

https://www.physio-pedia.com/Pubalgia

https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases--conditions/sports-hernia-athletic-pubalgia/

https://www.topdoctors.co.uk/medical-dictionary/pubalgia