Pleurezia sau apa la plamani: ce este, simptome si tratament

Pleurezia, cunoscuta indeosebi sub denumirea populara de apa la plamani, consta intr-o inflamatie a straturilor de tesut care acopera plamanii (pleura).

Principalul simptom de apa la plamani este o durere ascutita in piept, pe care pacientul o resimte cand respira profund. Uneori, durerea se simte si la nivelul umarului. Acest disconfort se poate agrava cand pacientul tuseste, stranuta sau face anumite miscari si tinde sa se atenueze prin respiratie superficiala. Apa la plamani se manifesta si prin dificultati respiratorii si tuse uscata.

Persoanele care observa astfel de simptome sunt sfatuite sa solicite imediat asistenta medicala daca durerea in piept este severa, mai ales daca se confrunta si cu alte simptome, cum ar fi hemoptizie (tuse cu sange), stari de greata sau transpiratie excesiva.

Pleurezie (apa la plamani) – informatii generale

Plamanii sunt separati de peretele toracic prin pleura, care consta in doua straturi subtiri de tesut. Cand pleura se inflameaza, apare fenomenul numit apa la plamani, cunoscut in termeni stiintifici ca pleurezie sau pleurita. Indiferent ce denumire alegem sa retinem sau sa folosim, un lucru este cert – aceasta afectiune provoaca durere toracica ascutita (durere pleuritica), ce se agraveaza cand pacientul respira.

Unul dintre straturile de tesut pleural inconjoara partea exterioara a plamanilor, iar celalalt strat pleural captuseste peretele toracic interior. Intre cele doua straturi exista un mic spatiu, si anume spatiul pleural, care contine in mod normal o cantitate foarte mica de lichid. Straturile pleurei aluneca fin una pe langa cealalta, permitand plamanilor sa se extinda si sa se contracte in timpul respiratiei.

La persoanele care dezvolta apa la plamani, aceste tesuturi se dilata si se inflameaza. Ca urmare, cele doua straturi ale captuselii pleurale ajung sa se frece unul de celalalt, ceea ce provoaca durere pe parcursul inspiratiei si expiratiei. Disconfortul specific pleureziei scade sau inceteaza cand pacientul isi tine respiratia sau incearca sa inspire si sa expire cu grija.

Tratamentul pentru apa la plamani se axeaza pe managementul durerii si combaterea factorilor care au declansat afectiunea.

Apa la plamani – cauze si factori de risc

Infectiile sunt principalele cauze ale pleureziei. Orice tip de infectie are potentialul de a se raspandi pana la pleura, dar infectiile virale sunt cele care declanseaza majoritatea cazurilor de apa la plamani. Printre virusurile care cauzeaza aceasta afectiune se numara:

• virusul gripal;
• virusul Epstein-Barr – care provoaca febra glandulara;
• citomegalovirusul (CMV) – un virus intalnit la majoritatea populatiei si care de obicei nu provoaca simptome vizibile;
• virusul parainfluenza.

Uneori, apa la plamani este provocata de infectii bacteriene, cum ar fi cazul pacientilor care contracteaza:

• bacterii streptococice – adesea asociate cu pneumonie, infectii ale gatului si unele tipuri de infectii ale pielii, cum ar fi impetigo;
• bacterii stafilococice – asociate deseori cu infectii cutanate, intoxicatii alimentare si, mai grav, cu infectie microbiana generala a sangelui (sepsis).

Apa la plamani poate fi declansata si de alti factori, chiar daca acestia sunt mai rar intalniti, si anume:

• traumatisme – in cazul fracturarii coastelor sau aparitiei vanatailor pe piept, pleura se poate inflama;
• embolie pulmonara – un cheag de sange care se formeaza in interiorul plamanilor;
• anemie falciforma – o tulburare a sangelui, care afecteaza de obicei persoanele de origine africana sau caraibiana;
• chimioterapie si radioterapie;
• HIV/SIDA;
• cancer pulmonar;
• mezoteliom – un tip de cancer cauzat de inhalarea azbestului;
• tuberculoza;
• anumite medicamente, cum ar fi hidralazina, izoniazida si procainamida.

Afectiunile autoimune, cum ar fi artrita reumatoida si lupusul, sunt alte posibile cauze pentru care pacientii pot dezvolta apa la plamani. In astfel de situatii, sistemul imunitar perturbat incepe sa atace tesuturile sanatoase.

De-a lungul timpului, s-a constatat ca apa la plamani poate aparea la orice varsta, dar cei mai expusi sunt cei de peste 65 de ani, deoarece au mai multe riscuri de a dezvolta o infectie pulmonara.

Apa la plamani – simptome  si manifestari

Principalul simptom de apa la plamani este durerea toracica ascutita, care se accentueaza cand pacientul respira profund sau tuseste si uneori disconfortul se extinde spre umar sau spate. Pacientii cu pleurezie ajung in general sa respire superficial, pentru a evita durerea. Acestia se mai pot confrunta si cu:

• dificultati respiratorii;
• tuse;
• febra;
• epuizare.

Diagnosticul de apa la plamani

Pe langa discutia despre istoricul medical si o examinare cu stetoscopul, pentru a se stabili diagnosticul de apa la plamani, medicul poate recomanda urmatoarele investigatii:

• analize de sange – pentru a depista o posibila infectie. Unele analize pot detecta o tulburare autoimuna, cum ar fi artrita reumatoida sau lupusul, a caror prim simptom ar fi pleurezia;
• radiografie toracica – poate arata daca plamanii sunt complet dilatati sau daca exista aer ori lichid intre plamani si coaste;
• tomografie computerizata (CT) – prin care se obtin imagini in sectiune transversala, care pot arata in ce stare se afla pleura si daca exista cumva si alte cauze ale durerii, cum ar fi un cheag de sange in plaman;
• ecografie – poate depista un revarsat pleural (cunoscut si sub numele de efuziune pleurala);
• electrocardiograma (ECG sau EKG) – pentru excluderea anumitor probleme cardiace care ar putea provoca durere toracica;
• biopsie a pleurei – se recomanda in anumite cazuri de apa la plamani, pentru a analiza mai bine tesutul si a determina cauza pleureziei. Proba de tesut pleural poate fi obtinuta in mai multe moduri:

• folosind un ac pentru biopsie;
• efectuand o mica incizie in peretele toracic;
• prin utilizarea unui toracoscop (un instrument asistat video, conceput pentru vizualizarea cavitatii toracice si colectarea probelor).

Tratament pleurezie

Specialistii recomanda tratamentul pentru apa la plamani in functie de factorul declansator. Astfel, optiunile de tratament pentru pleurezie pot fi urmatoarele:

• medicamente antiinfectioase – cand apa la plamani este cauzata de o infectie, medicul poate prescrie antibiotice sau medicamente antifungice;
• medicatie pentru ameliorarea simptomelor – mai exact, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau corticosteroizi pentru reducerea durerii;
• sirop de tuse pe baza de codeina (metilmorfina) – antitusiv prescris pacientilor cu apa la plamani, pentru a controla tusea care exacerbeaza durerea. Codeina are in general efectele morfinei si desi efectul analgezic este de 10 ori mai redus decat al acesteia, are avantajul ca nu produce dependenta.
• drenarea fluidului – se recomanda in cazul revarsatului pleural si presupune extragerea lichidului din plamani (toracenteza), ceea ce contribuie la ameliorarea durerii. Cand lichidul pleural s-a infectat sau s-a acumulat in cantitate excesiva, medicul il poate drena printr-un tub introdus in piept, proces care din pacate necesita spitalizare. Producedura se efectueaza sub anestezie generala sau locala. In functie de severitatea acestei complicatii asociate cu apa la plamani, pot fi necesare mai multe zile de spitalizare, pana se dreneaza tot excesul de fluid.

Apa la plamani (pleurezie) – complicatii

Pe langa apa la plamani, pacientii pot ajunge sa dezvolte si:

• colaps pulmonar partial (atelectazie);
• deja mentionatul exces de lichid la nivelul pleurei (revarsat pleural);
• puroi acumulat in jurul plamanilor (empiem pleural).

Pacientii care sufera de o boala care ii expune riscului de inflamatie pleurala risca sa se confrunte cu apa la plamani de mai multe ori in viata.

Surse:

https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/lungs-and-airways/pleurisy

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21172-pleurisy

https://www.webmd.com/lung/understanding-pleurisy-treatment