Osteoporoza: cauze, factori de risc, simptome, tratament si preventie

Osteoporoza este o afectiune osoasa caracterizata prin scaderea progresiva a densitatii minerale osoase si, astfel, deteriorarea structurii osoase normale. Aceste modificari patologice duc la un risc crescut de fracturi, ca urmare a cresterii fragilitatii oaselor. O problema majora este faptul ca aceste fracturi pot aparea in urma traumatismelor minore, cum ar fi tusea, aplecarea. Tocmai din acest motiv, afectiunea mai este denumita frecvent si „boala oaselor fragile”. Cu un impact semnificativ asupra calitatii vietii, aceasta afectiune reprezinta in momentul de fata o problema majora de sanatate publica, iar la nivel mondial afecteaza zeci de milioane de persoane.

Densitatea minerala osoasa defineste, in sensuri largi, rezistenta tesutului osos. Astfel, cu cat o persoana are o densitate minerala osoasa mai mare, cu atat osul este mai puternic (bineinteles, si densitatea minerala osoasa trebuie sa se gaseasca in limite normale). Totusi, cand densitatea minerala osoasa scade, cum este cazul osteoporozei, scade si rezistenta osoasa. In mod obisnuit, osteoporoza este precedata de un stadiu numit osteopenie. In osteopenie, densitatea scade, insa nu indeajuns de mult pentru a indeplini criteriile osteoporozei. Pe de alta parte, osteopenia care nu este atent gestionata si tinuta sub control, evolueaza progresiv spre stadiul de osteoporoza.

Ce este si cum apare osteoporoza?

Osteoporoza este o boala metabolica definita prin scaderea densitatii minerale osoase (DMO), cu afectarea microarhitecturii osoase si cresterea susceptibilitatii la fracturi de impact redus. In esenta, scaderea densitatii minerale osoase este rezultatul unui dezechilibru intre doua procese fiziologice, si anume resorbtia osoasa (procesul de distrugere a osului de catre celulele numite osteoclaste) si formarea osoasa (procesul de construire a osului de catre osteoblaste). Mai multe mecanisme fiziopatologice se considera a fi implicate in aparitia acestor modificari, dintre care cele mai populare sunt:

• deficitul de estrogeni: principalul factor declansator al osteoporozei postmenopauzale, care apare la femei, din cauza ca estrogenii inhiba activitatea osteoclastelor si reduc procesul de resorbtie osoasa;
• scaderea nivelului de testosteron: responsabila de osteoporoza la barbati;
• deficitul de calciu si vitamina D: sustine scaderea mineralizarii osoase;
• inflamatia cronica: citokinele proinflamatorii (IL-1, IL-6, TNF-α) stimuleaza osteoclastele.

In general, masa totala osoasa a unul adult este definitivata in jurul varstei de 17 ani (la persoane de sex feminin) si 21 ani (la persoane de sex masculin). Esecul in a atinge masa osoasa maxima ca tanar adult predispune persoana la scaderea precoce a densitatii minerale osoase, cu risc mai mare de osteopenie si, ulterior, osteoporoza. Dupa varsta de 30 de ani, masa osoasa, pe fondul modificarilor normale asociate inaintarii in varsta, incepe sa scada progresiv. In jurul varstei de 50 de ani, se ajunge la un dezechilibru intre functia osteoclastica si osteoblastica – tesutul osos nu mai poate fi inlocuit (de catre osteoblaste) pe masura ce este indepartat (de catre osteoclaste).

Tipuri de osteoporoza

Clinic, osteoporoza poate fi clasificata, in functie de cauze, dupa cum urmeaza:

Osteoporoza primara

• postmenopauzala (de tip I): apare la femei dupa menopauza, din cauza scaderii estrogenilor;
• senila (de tip II): apare la varstnici, ca urmare a modificarilor degenerative osoase, mai ales pe fondul deficitului de calciu si vitamina D.

Osteoporoza secundara

Se considera a fi o forma dobandita a bolii, care poate aparea in contextul:

• bolilor endocrine (hipertiroidism, hiperparatiroidism, diabet zaharat);
• tratamentului cu corticosteroiz sau alte medicamente (heparina, inhibitori de aromataza);
• bolilor inflamatorii cronice (poliartrita reumatoida, lupus).

Forma primara apare de obicei la persoanele in varsta, pe cand forma secundara deseori are un debut mult mai precoce.

Cat de frecventa este osteoporoza in populatia generala?

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), osteoporoza afecteaza aproximativ 200 de milioane de persoane la nivel mondial. Datele indica faptul ca 1 din 3 femei, respectiv 1 din 5 barbati cu varsta de peste 50 de ani vor suferi o fractura osteoporotica. Dintre acestea, fractura de sold se considera a fi cea mai grava cu o rata de mortalitate la un an de aproximativ 20% (in functie de diferite variabile, inclusiv varsta pacientului si accesul la servicii medicale, perioada de timp dintre fractura si initierea tratamentului). In Romania, prevalenta osteoporozei la femei cu varsta de peste 50 de ani se estimeaza a fi de 35-40%.

Osteoporoza – cauze si factori de risc

Dupa cum s-a mentionat, osteoporoza este in esenta o afectiune care apare pe fondul modificarii metabolismului osos odata cu inaintarea in varsta. Principalii factori de risc sunt, astfel, varsta, sexul si debutul perioadei menopauzei. Conform statisticelor, femeile pot ajunge sa piarda chiar pana la 20% din masa osoasa in primii ani dupa menopauza. La barbati, progresiv scade nivelul de testosteron, ceea ce are implicatii – dar mai reduse decat in cazul femeilor – asupra densitatii minerale osoase. Mai exista si alti factori care cresc riscul de a dezvolta osteoporoza, iar acestia pot fi impartiti in factori de risc modificabili si factori de risc nemodificabili.

Factori de risc nemodificabili

• varsta (riscul creste dupa varsta de 50 de ani);
• sexul feminin;
• istoricul familial pozitiv de osteoporoza si osteopenie;
• constitutia fizica (statura mica);
• rasele caucaziana si asiatica (densitate osoasa mai redusa comparativ cu alte populatii).

Factori de risc nemodificabili

• deficitul de calciu si vitamina D;
• stilul de viata sedentar, lipsa activitatii fizice, greutatea redusa (hipoponderabilitatea);
• consumul excesiv de cafea, alcool;
• fumatul;
• conditii medicale subiacente: hiperparatiroidism, hipertiroidism, hipogonadism, amenoree, insuficienta renala cronica, sindroame de malabosrbtie care afecteaza absorbtia calciului si a vitaminei D, boala celiaca, boala inflamatorie intestinala;
• anumite tratamente medicamentoase: glucocorticoizi sau steroizi, acid valproic, inhibitorii pompei de protoni (IPP), antiepileptice, medicamente chimioterapice.

Din pacate, implicatiile factor de risc nemodificabili – in special varsta si modificarile asociate – sunt semnificative in cazul osteoporozei. Totusi, expunerea la factorii de risc modificabili are potentialul nu doar de a accelera procesul osteoporozei, ci si de a face ca tratamentul sa aiba o eficienta mult redusa.

Osteoporoza – simptome si manifestari

In stadii premergatoare osteoporozei, cum ar fi osteopenia, de obicei nu apar simptome. In mod obisnuit, simptomul tipic il reprezinta dezvoltarea unei fracturi, uneori in urma unui traumatism care implica energie redusa. De asemenea, pacientele mai pot observa si faptul ca au inaltimea mai redusa sau ca au dezvoltat o postura cocosata (postura gibozica).

Semne incipiente de osteoporoza

• durere osoasa difuza, tranzitorie;
• scaderea inaltimii (1,5-2 centimetri de-a lungul unui an);
• postura cifotica (gibozitate).

Simptome avansate de osteoporoza

• fracturi osteoporotice (cel mai frecvent la sold, vertebre, articulatia pumnului),
• durere lombara cronica (prin colaps vertebral);
• deformari ale coloanei vertebrale (cifoza dorsala).

Modificarile osteoporotice afecteaza toate oasele, insa fracturile tind sa se dezvolte mai ales la nivelul vertebrelor, soldului si radiusului distal (articulatia pumnului). Acestea tind sa apara in conditii absolut inofensive, cum ar fi aplecarea, rasucirea sau chiar ridicarea unor obiecte altfel usoare. Densitatea minerala redusa potenteaza impactul negativ pe care astfel de activitati, care candva erau obisnuite, il au asupra oaselor.

Diagnosticul de osteoporoza

Diagnosticul osteoporozei (sau osteopeniei, dupa caz), se pune pe seama rezultatelor oferite de dispozitivul DEXA, care masoara densitatea minerala osoasa folosind fasciculul de raze X. Un astfel de test poarta denumirea de „osteodensiometrie” si reprezinta standardul de diagnostic.

In ce consta testul de osteoporoza?

Testul principal pentru diagnosticarea osteoporozei este osteodensiometria DEXA, adica Dual-Energy X-Ray Absorptiometry, o metoda imagistica non-invaziva cu ajutorul careia se masoara densitatea minerala osoasa. Testul pentru osteoporoza DEXA consta in:

• se utilizeaza raze X in doza scazuta pentru a evalua densitatea osoasa la nivelul coloanei in zona lombara, la nivelul soldului si uneori antebratului;
• procedura dureaza intre 10-20 de minute, este nedureroasa si nu necesita pregatire speciala.

Testul DEXA pentru osteoporoza exprima rezultatele prin doua scoruri principale:

Scorul T

Compara densitatea osoasa a pacientului cu cea a unui adult tanar sanatos.

Interpretare:

• ≥ -1.0 → densitate osoasa normala;
• intre -1.0 si -2.5 → osteopenie (densitate osoasa redusa, dar nu osteoporoza);
• ≤ -2.5 → osteoporoza;
• ≤ -2.5 + fractura osteoporotica → osteoporoza severa.

Scorul Z

Compara densitatea osoasa cu media densitatii osoase a persoanelor de aceeasi varsta si acelasi sex. Un scor Z sub -2.0 sugereaza osteoporoza secundara.

Testul DEXA este recomandat in urmatoarele cazuri:

• femei cu varsta ≥ 65 de ani si barbati cu varsta ≥ 70 de ani;
• femei si barbati in postmenopauza, respectiv postandropauza, care au varsta cuprinsa intre 50-69 de ani si profil de risc;
• femei si barbati in postmenopauza, respectiv postandropauza, cu varsta ≥ 50 si cu un istoric pozitiv de fractura la varsta adulta.

In vederea identificarii cauzelor secundare, medicul poate recomanda si investigatii cum sunt: calcemia, potasemia, nivelul vitaminei D. Valorile pe care testul DEXA le ofera sunt importante nu doar in stabilirea diagnosticului, ci si in monitorizarea progresiei afectiunii si raspunsului la tratamentul initiat.

Tratament osteoporoza

Nu exista un tratament standardizat pentru osteoporoza. Se recomanda individualizarea pentru fiecare pacient in parte. Alternativele actuale includ:

Terapia medicamentoasa clasica

• bifosfonati (alendronat, risedronat, ibandronat, zoledronat);
• denosumab;
• terapia hormonala de substitutie;
• raloxifen;
• terapia anabolizanta (teriparatid, abaloparatid);
• calcitonina de somon;
• suplimentarea cu calciu (1000 mg/zi pentru barbati cu varsta de 50-70 ani si 1200 mg/zi in cazul femeilor cu varsta ≥ 51 ani si barbatilor cu varsta ≥ 71 ani);
• mentinerea unui nivel seric al vitaminei D ≥ 30 ng/mL, dar sub ≤ 50 ng/mL (suplimentarea zilnica cu 800-1000 UI de vitamina D).

Noutati de tratament in osteoporoza

• romosozumab: anticorp monoclonal care stimuleaza formarea osoasa si inhiba resorbtia;
• noi combinatii terapeutice: asocierea bifosfonatilor cu agenti anabolici.

Indiferent de alternativa terapeutica, este recomandat sa fie facute si modificari ale stilului de viata, cu o dieta cat mai echilibrata, activitate fizica moderata, dar regulata.

Ce medic trateaza osteoporoza?

Osteoporoza este o afectiune metabolica, motiv pentru care medicul endocrinolog este cel care se ocupa de formele postmenopauzale si secundare. Reumatologul, pe de alta parte, poate pune acelasi diagnostic si se ocupa de formele inflamatorii. In cazul fracturilor cauzate de afectiune – si nu numai – se recomanda consultul ortopedic.

Osteoporoza – sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de osteoporoza, se recomanda urmatoarele:

• asigurarea unui aport zilnic adecvat de vitamina D si calciu;
• practicarea regulata de activitati fizice, in special a celor care implica impactul piciorului cu solul;
• limitarea consumului de cafea, alcool, renuntarea la fumat;
• mentinerea unei greutati normale;
• tratarea afectiunilor cu risc;
• testarea densitatii osoase, dupa varsta de 50 de ani, conform recomandarilor.

Surse:

https://link.springer.com/article/10.1007/s00198-021-05900-y

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559156/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28722930/

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0140673618321123

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0033838922026793

https://radiopaedia.org/articles/osteoporosis-3

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5335887/