Misofonie – ce este, cauze, simptome si tratament

Va infurie sa auziti pe cineva mestecand, respirand prea zgomotos, oftand, adulmecand mirosurile din jur sau sforaind? Unele sunete pot fi deranjante pentru oricine, dar daca un sunet aparent banal va declanseaza o reactie intens negativa, s-ar putea sa suferiti de misofonie. In acest caz, unele sunete va scot din sarite in asa hal incat evitati anumite situatii sau simtiti ca va afecteaza sanatatea psihica.

Din acest material veti afla ce este mai exact misofonia, ce factori declanseaza fenomenul, cum se manifesta acesta si cum ii puteti face fata.

Misofonie – generalitati

Misofonia este o reactie emotionala extrema la anumite sunete cotidiene, pe care majoritatea oamenilor le-ar putea ignora relativ usor. De fapt, termenul „misofonie” provine dintr-un cuvant grecesc care inseamna „ura fata de sunete”.

Zgomotele repetitive, cum ar fi mestecatul, plescaitul din buze sau horcaitul, tacanitul unui pix, adulmecarea diverselor mirosuri sau scartaitul pot enerva si frustra pe oricine, dar pentru cei care sufera de misofonie, fenomen cunoscut initial ca sindromul sensibilitatii selective la sunete, aceste zgomote sunt mai mult decat deranjante, pot fi de-a dreptul insuportabile.

Persoanele cu misofonie descriu un sentiment intens de dezgust, furie, suferinta sau panica ce se agraveaza pe masura ce sunetul persista, chiar si cand acesta e abia auzibil. Aceste persoane raporteaza senzatii fizice, precum accelerarea batailor inimii, dificultati respiratorii, tensiune fizica etc. si au sentimentul ca sunt prinse intr-o capcana, neajutorate si incapabile sa se controleze cand nu pot scapa de sunetele deranjante. Persoanele afectate de misofonie pot avea impulsul extrem de a iesi imediat din camera, de a-si astupa urechile sau de a se rasti la cei care provoaca sunetele deranjante. Unii factori declansatori pot provoca suferinta suficient de intensa incat persoana sa inceapa sa evite oamenii si anumite situatii.

Cercetatorii au propus pentru prima data denumirea de misofonie in 2001, dar cercetarile sunt inca in stadii relativ incipiente. Unii experti considera ca este o afectiune, pe cand altii cred ca fenomenul s-ar putea dezvolta ca simptom al altor boli psihice.

Misofonie – cauze si factori de risc

Cercetarile de pana acum sugereaza ca, de-a lungul vietii, misofonia poate aparea cam la una din 5 persoane. Fenomenul tinde sa fie mai frecvent la femei.

Expertii nu stiu exact ce anume cauzeaza misofonia, dar banuiesc ca ar putea fi vorba despre o combinatie a urmatorilor factori:

• Diferente ale structurii cerebrale

Studiile arata ca e mai probabil ca persoanele cu misofonie sa prezinte anumite diferente in structura si activitatea cerebrala, cum ar fi sa aiba un numar mai mare de conexiuni si o activitate cerebrala mai intensa in anumite zone ale creierului.

Zonele cerebrale afectate controleaza modul in care procesati sunetele si va gestionati emotiile, aspecte prin care creierul se autoprotejeaza. Cei care sufera de misofonie se simt ca si cum cineva a pornit un radio si l-a setat la volum maxim. Zgomotul intens si brusc ii determina sa reactioneze instinctiv pentru a opri cumva sunetele perturbatoare. In plus, in mod instinctiv si eronat, misofonia poate transpune corpul in modul „lupta sau fugi”, ceea ce induce reactii si simptome emotionale, corporale si comportamentale.

• Alte tulburari

Este mai probabil ca fenomenul de misofonie sa apara la persoanele cu anumite afectiuni, cum ar fi cei neurodivergenti sau care sufera de tulburari spihice sau auditive. Iata cateva exemple de afectiuni asociate cu misofonie:

• neurodivergenta si alte tulburari cerebrale;
• tulburare cu deficit de atentie/hiperactivitate (ADHD);
• tulburare de spectru autist;
• sindromul Tourette;
• tulburare depresiva majora;
• tulburare obsesiv-compulsiva;
• tulburare de stres posttraumatic;
• tulburare de personalitate borderline;
• afectiuni sau simptome care au legatura cu auzul;
• pierderea auzului;
• tinitus;
• hiperacuzie.

Fenomenul este, de asemenea, mai frecvent la persoanele care au trasaturi obsesiv-compulsive, dar nu intrunesc pe deplin criteriile pentru acest diagnostic. Putin sub 24% dintre persoanele cu astfel de trasaturi au si misofonie.

• Istoric familial sau factori genetici

Exista dovezi ca unele cazuri de misofonie ar putea fi o afectiune ereditara. S-a depistat cel putin o mutatie genetica despre care expertii cred ca joaca un rol in aparitia acestei tulburari.

Orice sunet poate declansa misofonie, dar unele prezinta un risc mai mare de a deveni factori declansatori. Sunetele de la televizor, radio sau alte dispozitive electronice pot declansa misofonie, dar reactia poate sa nu fie la fel de intensa cum ar fi daca sursa sunetului s-ar afla mai aproape. Iata mai jos cateva exemple de sunete care pot afecta persoanele cu misofonie.

Misofonie – simptome

Unele persoane pot fi deranjate de un singur sunet, pe cand altele sunt afectate de mai multi astfel de factori. Si intensitatea reactiilor poate varia mult. Unii oameni nu-si pot controla emotiile, dar reusesc sa-si stapaneasca reactiile, in timp ce altii cedeaza si reactioneaza impulsiv. In cazurile cele mai grave, persoana ajunge sa evite anumite medii sau activitati.

Factorii declansatorii provoaca sentimente neplacute, suferinta emotionala, disfunctii fiziologice si comportamentale, de la usoare la severe. Odata sesizat factorul, persoana care se confrunta cu misofonie devine hiperconstienta de sunetul respectiv si nu-si mai poate distrage atentia de la el. Tulburarea poate afecta activitatile profesionale, academice si sociale, putand cauza dificultati in relationare.

Debutul misofoniei are loc adesea la sfarsitul copilariei sau inceputul adolescentei (de exemplu, pe la 10-12 ani). Fenomenul poate fi sau nu insotit de misokinezie, care este definita ca o hipersensibilitate resimtita la vederea celor care manca, beau, isi bataie picioarele etc.

Simptomele misofoniei depind de modul in care reactioneaza persoana. Reactiile la sunetele neplacute pot fi:

1. emotionale – acestea sunt sentimentele resimtite si pot fi intense sau coplesitoare. Pentru multi, reactiile se amplifica, iritabilitatea putandu-se transforma rapid in furie. Reactiile emotionale pot consta si in anxietate, dezgust sau frica.
2. corporale – acestea se activeaza automat, cele mai multe fiind similare reactiilor pe care le genereaza o situatie periculoasa sau infricosatoare. Astfel, persoana care se confrunta cu misofonie se poate confrunta cu tensiune arteriala marita, senzatie de presiune in piept, piele de gaina, ritm cardiac marit si transpiratie excesiva.
3. comportamentale – acestea sunt de obicei reactii instinctive, care nu pot fi pe deplin tinute sub control. Pot include evitarea anumitor situatii, impulsul de a iesi din incapere cand apare vreun sunet deranjant, tendinta de a se rasti la cel care emite sunetul, reactii non-violente sau, in cazuri rare, chiar izbucniri violente, in incercarea de a opri sunetul enervant.

Cand simptomele sunt mai putin severe, persoana afectata poate avea doar reactii emotionale si corporale, dar daca simptomele se agraveaza, pot genera si reactii comportamentale, persoana putand reactiona impulsiv.

Misofonie – diagnostic

Misofonia inca nu a fost inclusa in cea de-a cincea si de altfel cea mai recenta editie a Manualului de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale (DSM-5) al Asociatiei Americane de Psihiatrie. Unii medici au sugerat totusi ca aceasta problema medicala sa fie inclusa in editiile viitoare, la categoria „Tulburari obsesiv-compulsive si alte fenomene inrudite”.

In urma unei discutii cu pacientul, psihiatrul poate recunoaste simptomele misofoniei, chiar daca in momentul de fata acest fenomen nu este considerat un diagnostic formal.

Misofonie – solutii

Inca nu exista remedii concepute special pentru cei care sufera de misofonie, dar exista cateva solutii prin care pot fi gestionate simptomele.

• Terapie de recalificare a tinitusului

Cei care sufera de tinitus pot auzi sunete sau zgomote pe care nimeni altcineva nu le poate auzi. Desi terapia de recalificare a tinitusului a fost initial conceputa pentru a ajuta pacientii cu tinitus sa tolereze sunetele respective, aceasta poate ajuta si persoanele cu misofonie sa invete sa faca fata factorilor auditivi perturbatori.

• Contraconditionare

Presupune asocierea unui factor declansator mai slab cu un lucru pozitiv, cum ar fi cantecul preferat, fotografia unei persoane dragi sau un obiect placut la atingere. Intr-un studiu de caz din 2015, acest tratament a ajutat o femeie cu misofonie sa-si limiteze reactia la factorii declansatori.

• Strategii de coping

Daca persoana afectata de misofonie nu poate parasi o incapere cand aude sunete deranjante, aceasta poate:

• sa utilizeze casti cu functie de anulare a zgomotului;
• sa asculte muzica, sunete linistitoare sau zgomot alb;
• sa-si distraga atentia repetandu-si o mantra linistitoare;
• sa roage politicos pe cel care scoate sunetul sa se opreasca.

Sunetul ploii sau alte sunete relaxante din natura pot fi deosebit de eficiente, pana la 85% dintre persoanele cu misofonie observand o ameliorare a simptomelor.

• Psihoterapie

Prin psihoterapie, pacientii pot invata strategii eficiente prin care sa faca fata afectiunii. Terapia cognitiv-comportamentala poate ajuta la reformularea gandurilor si reactiilor nedorite.

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24460-misophonia

https://www.oxfordhealth.nhs.uk/ohspic/problems/misophonia/

https://hashirtinnitusclinic.com/misophonia/

https://www.soundrelief.com/treatments-for-misophonia/

https://www.healthline.com/health/misophonia