Marul lupului: beneficii, proprietati terapeutice si utilizari

Marul lupului este o planta medicinala in jurul careia exista numeroase controverse asociate gradului ridicat de toxicitate specific acestei plante. Astfel, pe cand unii promoveaza marul lupului ca un remediu naturist benefic impotriva anumitor probleme de sanatate, altii descurajeaza utilizarea sub orice forma, invocand riscul sporit de intoxicatie, cancer sau insuficienta renala.

In acest material ne dorim sa ramanem obiectivi si sa va prezentam marul lupului cu partile sale bune sau rele, fara a incuraja in vreun fel utilizarea sa inainte de a cere si parerea unui medic in legatura beneficiile si riscurile asociate.

Informatii generale despre marul lupului

Multa vreme, marul lupului a fost considerat o simpla buruiana de care oamenii se fereau si pe care chiar o exterminau masiv din cauza toxicitatii care ar fi putut afecta animalele si celelalte plante. Si mirosul respingator al florilor era un motiv pentru care marul lupului nu a prezentat atat de mare interes, iar in cel mai bun caz planta era ignorata si lasata sa creasca laolalta cu celelalte buruieni la marginea padurilor, pe marginea drumurilor si pe terenurile necultivate.

Exista totusi dovezi ca marul lupului era folosit de egipteni inca din Antichitate ca remediu in tratarea muscaturilor de sarpe, planta avand capacitatea de a neutraliza veninul puternic. De asemenea, in trecut se preparau din marul lupului remedii impotriva durerilor dentare, infectiilor, febrei, leziunilor cutanate, dar si pentru usurarea travaliului si prevenirea infectiilor uterine dupa nastere.

Planta a inceput sa fie studiata mai indeaproape, iar testele au confirmat faptul ca este una dintre cele mai toxice, insa totodata s-a constatat ca anumite substante pe care le contine pot fi folosite in scop terapeutic. Prin urmare marul lupului a inceput sa fie folosit si in scop medicinal, iar acest fapt a determinat ulterior controversele despre care vorbeam mai devreme.

Marul lupului este o planta erbacee perena pe care o putem considera autohtona, intrucat este originara din zona de est si sud-est a Europei. Are o tulpina dreapta si rigida, care atinge o jumatate de metru in inaltime, frunze in forma ovat-triunghiulara cu varf rotunjit si flori galbene cu un miros neplacut, ce cresc grupate cate 3-5 la baza frunzelor. Acestea dau nastere unui fruct galben-verzui, de forma rotunda si cu diametrul de 3-4 centimetri.

Cum se recolteaza si se proceseaza marul lupului

De la marul lupului se folosesc toate partile plantei, incepand cu radacina in forma de rizom, continuand cu partile aeriene si terminand cu fructele.

Rizomul se recolteaza toamna, dupa ce planta si-a incheiat ciclul de vegetatie, iar dupa ce se curata bine de pamant se lasa la uscat intr-un spatiu acoperit si bine aerisit.

Partile aeriene, mai exact tulpina, frunzele si florile de marul lupului, se recolteaza in perioada de inflorire, incepand cu luna mai si pana toamna. Se curata de praf si alte impuritati, dupa care se pun la uscat in acelasi conditii ca in cazul rizomului.

In ceea ce priveste fructele, acestea se recolteaza  in perioada verii, dupa ce au ajuns la maturitatea deplina si pot fi uscate in spatii acoperite, dar si in aer liber, cu conditia sa fie ferite de umiditate.

Dupa uscare, partile vegetale se maruntesc cu ajutorul unei rasnite, pana se obtine o pulbere fina, care poate fi folosita pentru prepararea unor solutii despre care vom vorbi putin mai tarziu.

Ce substante contine marul lupului si ce proprietati ii confera

Marul lupului apartine unei familii de plante mai putin raspandite, astfel ca unele substante pe care le contine nu pot fi gasite in alte plante medicinale. Ne referim in special la acidul aristolochic, alantoina si aristolochina, substante carora li se adauga si colina, diferite taninuri, uleiuri esentiale si rasini.

Datorita acidului aristolochic, marul lupului stimuleaza sistemul imunitar si grabeste vindecarea leziunilor infectate, fiindu-i atribuite totodata si proprietati antitumorale. In acelasi timp, alantoina faciliteaza refacerea pielii si grabeste vindecarea leziunilor, iar datorita celorlalte substante pe care le mai contine, marul lupului are si proprietati antimicrobiene si antiinflamatoare.

Trebuie sa reamintim faptul ca marul lupului este in acelasi timp si o planta foarte toxica, asa ca utilizarea sa in doze prea mari sau in mod necorespunzator determina o serie de probleme severe, putand chiar sa declanseze unele forme de cancer.

Care sunt beneficiile remediilor cu marul lupului

Desi contestate de multi, remediilor pe baza de marul lupului le sunt atribuite o serie de beneficii deloc de neglijat, pe care le vom expune si noi in cele ce urmeaza.

• Ajuta in tratamentul cancerului

Datorita acidului aristolochic, marul lupului are proprietati anticancerigene, insa nu trebuie sa se inteleaga de aici ca o astfel de boala poate fi tratata doar pe baza acestui remediu. Se spune ca au existat cazuri de pacienti oncologici ce s-au lasat inselati de anumiti „binevoitori” care le-au furnizat leacuri din marul lupului, garantandu-le ca vindeca orice forma de cancer, dar au suferit intoxicatii puternice care le-au pus si mai mult sanatatea in pericol.

Marul lupului nu este nicidecum o alternativa la tratamentul impotriva cancerului, ci un adjuvant care poate fi administrat in paralel cu acest tratament, pentru a creste sansele de vindecare, desigur daca exista si acordul medicului in acest sens. Mai exact, acidului aristolochic din marul lupului poate incetini sau chiar stopa dezvoltarea tumorilor in stadii incipiente, insa doar in anumite tipuri de cancer si fara a avea aceeasi eficienta in cazul tuturor pacientilor. Marul lupului poate fi folosit astfel ca adjuvant in tratamentul cancerului de piele, cancerului oral, cancerului colorectal sau cancerului genital.

• Opreste sangerarile si grabeste vindecarea ranilor

Datorita acestor calitati, marul lupului poate fi folosit ca remediu pentru o serie de probleme cum ar fi rani, eczeme, arsuri sau plagi postoperatorii care sangereaza si se vindeca greu. De asemenea, poate fi folosit ca remediu pentru tratarea fisurilor anale si sangerarilor hemoroidale, a candidozelor si altor infectii genitale, a dermatozelor si altor probleme de acest gen.

• Distruge agentii patogeni

Marul lupului se foloseste si pentru tratarea leziunilor infectate, deoarece are un puternic efect antimicrobian ce actioneaza asupra unui spectru larg de bacterii si fungi care stau la baza acestor infectii. Acest efect se simte la scurt timp dupa administrare intrucat substantele active pe care planta le contine incep sa actioneze imediat, venind in sprijinul celulelor pe care sistemul imunitar le arunca in lupta cu agentii patogeni. Datorita actiunii antimicrobiene, marul lupului are si efect antiinflamator, diminuand totodata si durerea asociata cu infectia si inflamatia.

Cum se utilizeaza marul lupului

Cum spuneam, exista numeroase controverse in privinta utilizarii acestei plante ca remediu, din cauza toxicitatii ridicate si a riscurilor prea mari, care depasesc beneficiile, dupa cum sustin cei care nu recomanda folosirea sa.

Desi se poate folosi atat pentru uz extern, cat si intern, chiar si cei care sustin beneficiile plantei recomanda prima varianta, intrucat riscurile unei intoxicatii severe sunt astfel mai reduse.

Prin urmare, aceste remedii despre care vorbim sunt folosite preponderent pentru uz intern, dupa cum urmeaza:

• Decoct

Se prepara simplu, prin fierberea in apa a partilor uscate ale plantei. Acestea trebuie sa fie maruntite sau macinate sub forma de pudra, iar la 6 litri de apa aveti nevoie de o cantitate cam cat puteti cuprinde cu o mana. Partile vegetale se adauga in apa, care se pune apoi la fiert si se lasa sa clocoteasca pana cand lichidul a scazut la jumatate.

• Extract

Se ia aceeasi cantitate de plante uscate si se adauga intr-o jumatate de litru de apa, dupa care se lasa la macerat pana a doua zi. Apoi se strecoara lichidul de partile vegetale, care se pun dupa aceea la fiert in 500 de mililitri de apa proaspata. Se fierbe pana lichidul scade la jumatate, se strecoara din nou, iar apoi lichidul in care plantele au fost tinute la macerat se combina cu cel in care s-au fiert.

• Tinctura

Se alege un recipient care sa poata fi inchis ermetic, se umple pana la jumatate cu pulbere de marul lupului, apoi se completeaza cu alcool. Se inchide ermetic si se lasa la macerat doua saptamani, dupa care tinctura se strecoara si se transfera in alt recipient, care se pastreaza, de asemenea, bine inchis.

• Ceai

Se prepara dintr-o lingurita de planta uscata si maruntita si 300 de mililitri de apa. Se amesteca cele doua ingrediente intr-un recipient care se pune la fiert si se lasa pana apa da in clocot. Apoi, vasul se acopera si se lasa asa pana cand ceaiul se raceste. Important de retinut este faptul ca si in aceasta varianta este recomandata folosirea pentru uz extern, intrucat si ceaiul de marul lupului poate fi la fel de toxic.