Mandibula, numita si „maxilarul inferior”, este un os situat in partea mediana a axului scheletic, in partea inferioara a fetei. Este un os nepereche, ceea ce inseamna ca se gaseste intr-un singur exemplar (spre deosebire de oasele bratelor, de exemplu). Mandibula este unica in principal ca urmare a faptului ca este singurul os mobil de la nivelul fetei. Prezinta o suprafata prin care se articuleaza cu osul temporal (situat deasupra urechii) formand articulatia temporomandibulara, numit proces condilian. Corpul mandibulei are forma unei potcoave si prezinta 2 portiuni: una inferioara (basis mandibulae) si una superioara care sustine dintii mandibulei (pars alveolaris).
Ce este mandibula?
Mandibula este cel mai mare si mai puternic os de la nivelul fetei (viscerocraniului). Osul este unic din perspectiva faptului ca este singurul de la nivelul fetei care se misca, indeplinind mai multe roluri de importanta vitala: masticatie, vorbire, exprimare faciala. Cu ajutorul procesului condilian, mandibula se articuleaza cu craniul formand articulatia temporomandibulara (ATM). Articulatia temporomandibulara este cea care permite efectuarea miscarilor complexe necesare pentru vorbit, mestecat si comunicarea limbajului nonverbal (expresii faciale). Este formata in principal din doua jumatati simetrice, care prezinta o portiune inferioara si una superioara.
Mandibula - descriere si prezentare anatomica
Anatomic, mandibula este formata dintr-un corp central orizontal si doua ramuri (aproximativ perpendiculare pe os) care se extind superior la cele doua capete ale corpului. Asadar, are forma usor asemanatoare unei potcoave (litera „U”). Corpul mandibulei este curbat si include structuri cum ar fi arcul alveolar, unde sunt ancorati dintii inferiori. Fiecare ram al mandibulei se termina la capatul superior cu doua procese: coronoidian si condilian (mandibular). Procesul condilian se articuleaza cu oasele temporale de fiecare parte si procesul coronoidian serveste drept punct de insertie pentru muschii temporali (muschi plati, in forma de evantai, care asigura masticatia).
Mandibula - roluri si functii
Mandibula este un os cu importante functii si roluri, care in cele din urma asigura functionarea corecta a organismului uman. Cele mai importante roluri ale mandibulei sunt:
-
Masticatia: functia principala a mandibulei este de a asigura masticatia. Prin miscarile care pot fi efectuate (deschidere, inchidere, protruzie, retruzie si miscari laterale), mandibula va permite macinarea si triturarea alimentelor, facilitand astfel digestia;
-
Vorbitul: mandibula este un os care permite comunicarea verbala orala. Miscari coordonate ale acestei permit formarea sunetelor si cuvintelor prin modificarea spatiului disponibil din cavitatea bucala si prin coordonarea cu miscarile limbii si buzelor;
-
Comunicarea nonverbala: mandibula contribuie la exprimarea nonverbala, prin expresii sau grimase. Muschii care controleaza mandibula sunt implicati in formarea diverselor expresii faciale, cum ar fi zambetul, rasul, entuziasmul, confuzia;
-
Sustine dintii inferior: portiunea superioara a mandibulei (pars alveolaris) prezinta alveole dentare, in care se afla radacina dintilor. Astfel, mandibula ofera suportul structural necesar pentru dintii inferiori, permitand alinierea corecta a acestora cu dintii superiori;
-
Protectie mecanica: mandibula este un os relativ rezistent, care protejeaza diferite structuri si formatiuni vitale din partea inferioara a fetei, cum ar fi nervi si vase de sange;
-
Mandibula este un os care, in cele din urma, defineste fizionomia fetei unei persoane.
Mandibula este osul care permite efectuarea miscarilor de masticatie si a celor necesare pentru actul vorbirii, dincolo de functiile suplimentare pe care aceasta le indeplineste.
Cele mai intalnite afectiuni ale mandibulei
Exista diferite afectiuni care pot afecta mandibula, fiecare avand cauze, simptome si tratamente specifice. In cele ce urmeaza, vor fi prezentate cele mai comune afectiuni ale acestui os sau, in egala masura, ale articulatiilor in care maxilarul inferior este implicat.
Fracturile mandibulei
Principala afectiune a mandibulei poate fi fracturarea acesteia. Fracturile mandibulei pot aparea in special ca urmare a traumatismelor directe, cum ar fi accidentele auto, cazaturile si loviturile la acest nivel. Fractura de mandibula poate fi simpla, cand osul este crapat, sau complexa, cand osul este rupt in mai multe locuri. Simptomele tipice includ durerea imediata, deseori deosebit de severa, umflaturi, dificultati in deschiderea gurii si, in cazuri foarte grave, deformari majore la nivelul fetei. Tratamentul poate include imobilizarea sau interventii chirurgicale pentru a se realinia si fixa fragmentele osoase discontinue.
Disfunctiile articulatiei temporomandibulare (ATM)
Disfunctiile articulatiei temporomandibulare (dintre mandibula si craniu) pot cauza durere, dar si dificultati in miscarea mandibulei. Deseori, persoanele cu aceasta afectiune aud sunete atunci cand vorbesc sau mananca, cum ar fi pocnituri sau trosnituri. Cauzele includ stresul, bruxismul (scrasnitul dintilor), traume la nivelul articulatiei sau artrita. Tratamentul variaza in functie de caz, incluzand fizioterapie si medicamente antiinflamatoare, dar si alternative chirurgicale.
Bruxismul
Bruxismul este o afectiune in care persoana isi scrasneste sau inclesteaza violent dintii, de cele mai multe ori in timpul somnului. Acest comportament patologic poate duce la uzura excesiva a dintilor, dureri mandibulare si dureri de cap. Tratamentul poate include folosirea unei gutiere in timpul noptii si tehnici de relaxare, inclusiv terapie comportamentala, pentru a reduce stresul.
Malocluzia
Malocluzia se refera la alinierea incorecta a dintilor si poate afecta modul in care dintii superiori si cei inferiori se aliniaza atunci cand gura este inchisa. Se mai numeste si „muscatura stramba” si presupune o diferenta de dimensiune intre mandibula si maxilarul superior. Malocluzia duce la dificultati in masticatie si vorbire, precum si la dureri de mandibula. Tratamentul ortodontic, cum ar fi aparatele dentare, ajuta la corectarea malocluziei.
Osteomielita mandibulei
Osteomielita mandibulei este o infectie a osului mandibular, de obicei cauzata de bacterii. Poate sa apara in urma unei fracturi deschise, a unei interventii chirurgicale sau a unei infectii dentare netratate. Simptomele includ durere severa, febra, umflarea zonei. Tratamentul implica de cele mai multe ori administrarea de antibiotice si, in cazuri severe, interventia chirurgicala pentru a indeparta tesutul infectat.
Tumorile mandibulei
Tumorile care apar la mandibula pot fi benigne sau maligne. Cele benigne, cum este de exemplu ameloblastomul, poate duce la deformari ale mandibulei si disconfort semnificativ. In schimb, tumorile maligne, cum ar fi carcinomul scuamos, pot pune in pericol viata persoanei respective. Tumorile benigne ale mandibulei se excizeaza chirurgical; cele maligne presupun combinatii terapeutice (chirurgie, radioterapie si chimioterapie).
Artrita
Artrita poate afecta articulatia temporomandibulara (legatura dintre mandibula si craniu), si se prezinta cu durere si rigiditate. Cele mai frecvente tipuri diagnosticate de artrita care afecteaza articulatia temporomandibulara sunt osteoartrita si artrita reumatoida. Tratamentul include atat administrarea de antiinflamatoare, cat si fizioterapie. In cazuri severe, pot fi necesare interventii chirurgicale pentru a repara sau inlocui articulatia afectata.
Surse:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532292/
https://teachmeanatomy.info/head/osteology/mandible/
https://www.kenhub.com/en/library/anatomy/the-mandible
https://radiopaedia.org/articles/mandible
https://www.elsevier.com/resources/anatomy/skeletal-system/axial-skeleton/mandible/22122
https://www.britannica.com/science/mandible