Malarie: cauze, transmitere, manifestari, tratament

Malaria este o infectie parazitara transmisa de tantarul Anopheles, care este vector al parazitului Plasmodium falciparum (responsabil pentru 90% din cazurile de malarie). Peste 90 de tari din intreaga lume sunt endemice, in special de pe continentul african si din regiunile subsahariene. Conform datelor, peste 2 miliarde de oameni prezinta risc constant de a dezvolta malarie. Acest risc este prezent si la persoanele care calatoresc in zone in care infectia este endemica. Malaria are un caracter febril tipic, caracterizat intocmai prin faptul ca parazitul Plasmodium are un ciclu de viata in mai multe etape. Parcurgerea acestora duce la febra ciclica, caracteristica malariei.

Conform datelor epidemiologice, anual se inregistreaza peste 300 de milioane de noi cazuri de malarie. Dintre acestea, sute de mii duc la decesul persoanelor bolnave. In tara noastra, infectia este rar intalnita, deseori secundara calatoriilor in anumite tari, cum ar fi tarile africane sau tari in care riscul de a contracta infectia este usor crescut (Thailanda, Republica Dominicana, Peru, Maroc, Egipt, Brazilia). Se recomanda ca persoana care pleaca in calatorii care au ca destinatie tari cu malarie endemica sa isi ia masurile necesare de preventie. In continuare, vor fi prezentate informatii privitoare la cauzele, modurile de transmitere, simptomele si tratamentul malariei.

Malarie – cauze si factori de risc

Exista 5 specii din genul Plasmodium care provoaca malarie la oameni. Vectorul acestui parazit este femela de tantar anofel, care prin intepatura sa inoculeaza formele parazitare continute in glandele salivare in rana formata. Principalele specii parazitare care duc la malarie sunt:

• Plasmodium falciparum;
• Plasmodium vivax;
• Plasmodium malariae;
• Plasmodium ovale;
• Plasmodium knowlesi.

Infectia cu Plasmodium falciparum este responsabila pentru 90% din cazurile de malarie. Desi infectia poate provoca forme usoare de malarie, formele severe sunt foarte des intalnite in cazul in care o persoana are sistemul imunitar compromis sau deficitar:

• copiii sub varsta de 5 ani;
• persoanele cu HIV sau diabet;
• femeile insarcinate (in special in cel de-al doilea trimestru de sarcina sau la prima sarcina);
• persoanele care urmeaza tratamente cronice cu corticosteroizi;
• persoanele fara imunitate dobandita (care calatoresc intr-o zona cu malarie endemica);
• persoanele in varsta.

Intepatura tantarului reprezinta principala modalitate a infectiei parazitare. Agentul patogen cel mai raspandit, frecvent asociat cu boli severe si deces, este Plasmodium falciparum. Boala este endemica in regiunea africana, dar parazitul este foarte raspandit si in Asia de Sud-Est, in estul Mediteranei si regiunile Pacificului de Vest. Din acest motiv, malaria este considerata „o boala tropicala infectioasa”. Formele cele mai severe de malarie sunt cauzate de infectia cu parazitii Plasmodium falciparum si Plasmodium vivax, care pot duce la deces in primele 24 de ore de la debut. Plasmodium ovale si Plasmodium malariae provoaca forme mai usoare, dar recurente.

Malarie – modalitati de transmitere

Principala modalitate de transmitere a malariei o reprezinta intepatura tantarului anofel. In Africa se inregistreaza aproximativ 90% dintre decesele cauzate de malarie. Din cei peste 125 de milioane de calatori care viziteaza locatii endemice pentru malarie in fiecare ani, conform datelor aproximativ 10.000-30.000 vor dezvolta malarie, iar 1% din cazuri se soldeaza cu deces ca urmare a complicatiilor bolii. Se estimeaza ca, de asemenea, cresterea temperaturilor medii globale si modificarile modelelor meteorologice vor duce la extinderea arealului bolii. Cresteri cu 3 °C ale temperaturii pot duce la cresterea incidentei bolii cu 50-80 de milioane de noi cazuri.

Principalele modalitati prin care parazitul care duce la malarie poate fi transmis sunt:

• intepatura tantarului anofel (principala modalitate de transmitere);
• de la mama la fat (transmitere verticala, in timpul nasterii sau in perioada intrauterina, prin intermediul placentei);
• transfuzii de sange de la o persoana infectata cu malarie;
• folosirea instrumentelor chirurgicale (ace, de exemplu) nesterilizate.

Parazitul nu se transmite prin vehiculare aeriana (tuse, stranut, picaturi respiratorii). Acest lucru face, de fapt, ca parazitul sa ramana endemic in tarile africane si subsahariene. In cazul in care agentul patogen care duce la malarie s-ar transmite pe cale aeriana, incidenta bolii ar fi cu mult mai mare.

Malarie – simptome si manifestari

In caz de malarie, febra prelungita (pentru cel putin 7 zile) reprezinta simptomul dominant. La o persoana care traieste intr-o regiune endemica sau care a calatorit recent intr-o tara endemica, cu malarie, aparitia febrei sustinute ar trebui sa ridice suspiciunea acestei boli. Durerile de cap, starea generalizata de rau, slabiciunea, simptomele gastrointestinale (diaree), durerile musculare, greata si varsaturile pot fi prezente in caz de malarie. Initial, simptomele imita foarte fidel asa-zisele „sindroame virale”, insa mai tarziu pot aparea simptome severe, cum ar fi anemie severa si alterarea starii psihice, insuficienta renala si, in cele din urma, insuficienta multisistemica.

Pe masura ce boala progreseaza, apare „paroxismul malariei”, cuprinzand 3 etape succesive.

1. Prima etapa: 15-60 de minute de frisoane si senzatie de frig;
2. A doua etapa: 2-6 ore de febra puternica, uneori atingand si 41 °C, inrosirea pielii si uscarea acesteia, dureri de cap, greata, varsaturi;
3. A treia etapa: transpiratii abundente timp de 2-4 ore, iar febra scade.

Initial, pacientii au febra, frisoane, transpiratie, dureri de cap, slabiciune si alte simptome care imita un „sindrom viral”. Mai tarziu, se poate dezvolta o boala severa, cu un nivel anormal de constienta, anemie severa, insuficienta renala si insuficienta multisistemica.

In toate tipurile de malarie, raspunsul febril periodic apare concomitent cu anumite etape tipice ciclului de viata al parazitului. In infectia cu Plasmodium vivax si Plasmodium ovale, raspunsul febril apare la fiecare 38 de ore, iar in infectia cu Plasmodium malariae apare la fiecare 78 de ore. Infectia cu Plasmodium falciparum duce la febra la fiecare 48 de ore, insa neregulata.

In timpul sarcinii, infectia poate fi asimptomatica (la femeile cu imunitate puternica) sau severa (la femei cu imunitate slabita). Diagnosticul de malarie in timpul sarcinii are repercursiuni negative atat asupra mamei, cat si fatului, putand duce la restrictie a cresterii intrauterine, travaliu prematur, anemie materna, greutate mica la nastere, avort spontan, nasterea unui fat neviabil, malarie congenitala.

Malarie – alternative de tratament

Tratamentul malariei include medicamente scizonticide (antimalarie), ameliorarea, tinerea sub control a simptomelor si prevenirea complicatiilor. Tratamentul antimalaric este foarte specific si din acest motiv este recomandat ca persoanele care urmeaza tratament sa fie internate macar 24 de ore, pentru a se asigura dozarea adecvata si corecta a tratamentului. De asemenea, poate fi necesara si evaluarea parazitemiei (incarcaturii parazitare) si stabilirea tendintei bolii (etapa). Evaluarea raspunsului la tratament este necesara atat in timpul tratamentului, cat si la maximum 14 zile dupa finalizarea schemei terapeutice, pentru evaluarea unei posibile recaderi in boala.

Malarie – complicati si riscuri asociate

Malaria poate duce la o serie de complicatii semnificative, decesul fiind principalul risc potential asociat infectiei. Complicatiile semnificative sunt malaria cerebrala, anemia malariala (are o evolutie foarte severa) si sindromul nefrotic. Malaria cerebrala reprezinta 80% dintre cazurile fatale ale infectiei, cauzata de Plasmodium falciparum. Se prezinta cu stare psihica alterata cu debut lent, comportament violent, dureri de cap, febra extrema (atingand chiar si 42 °C). Aceste stari sunt urmate de coma, acidoza metabolica, hipoglicemie si, in cele mai nefavorabile cazuri, convulsii si deces. Frecvent apare la copiii sub 5 ani, fiind letala in aproximativ 18% din cazuri.

Alte posibile complicatii sunt:

• febra bilioasa remitenta (febra Dengue): dureri abdominale, varsaturi persistente, putandu-se ajunge la deshidratare severa, icter;
• insuficienta suprarenala;
• sindromul de detresa respiratorie acuta, colaps circulator, edem pulmonar, coma, coagulare intravasculara diseminata.

Complicatiile sunt cu atat mai probabile cu cat tratamentul anti-malarie este initiat mai tarziu.

Sfaturi pentru preventie

Pentru a preveni riscul de malarie, se recomanda ca persoanele care urmeaza sa calatoreasca in zone endemice cu malarie sa urmeze un tratament antimalarie preventiv. Acest tratament este administrat cu cel putin o saptamana inainte de a ajunge in tara respectiva, in timpul sederii si, de asemenea, inca o saptamana dupa finalizarea calatoriei. Reprezinta cel mai eficient mod de a reduce la minimul riscul infectiei. Se recomanda si adoptarea mai multor masuri de siguranta:

• purtarea de articole vestimentare lungi, care acopera in intregime corpul;
• folosirea plaselor pentru tantari (plasate la geamuri, usi si chiar pat);
• folosirea substantelor care tin la distanta tantarii, administrate pe suprafata pielii, dar si pe articolele vestimentare.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK551711/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK555962/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10237628/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK8584/