Limfom Burkitt: cauze, manifestari clinice, diagnostic si tratament

Limfomul Burkitt este un tip de limfom non-Hodgkin extrem de agresiv (cu crestere rapida) ce are la baza proliferarea rapida a limfocitelor B mature. Limfocitele B sunt celule ale sistemului imunitar, iar un limfom Burkitt deseori se asociaza cu infectia cu virusul Epstein-Barr. In egala masura, se observa incidenta este mai mare in randul copiilor si adultilor tineri, ceea ce respecta si dinamica infectiei cu virusul Epstein-Barr, mai frecventa in randul acestor categorii. Cea mai crescuta incidenta a cazurilor de limfom Burkitt se inregistreaza in regiuni endemice din Africa. Desi este un cancer agresiv, raspunde foarte bine la tratament si are o rata ridicata de vindecare.

Ce este limfomul Burkitt?

Prin limfom Burkitt intelegem o neoplazie maligna a limfocitelor B, cauzata de diferite mutatii genetice. O mutatie des intalnita este translocatia specifica a genei MYC de pe cromozomul 8, in apropierea regiunilor reglatorii ale imunoglobulinelor:

• IGH pe cromozomul 14;
• IGK pe cromozomul 2;
• IGL pe cromozomul 22.

Aceasta anomalie genetica duce la activarea protooncogenei MYC, care va sustine proliferarea anormala si accelerata a limfocitelor B. De asemenea, limfocitele B nu vor functiona la fel de eficient precum limfocitele B normale. Intrucat circula prin sange, pot duce la cresterea acestui limfom Burkitt in diferite parti ale corpului. Histologic, limfomul Burkitt se prezinta sub forma unui model caracteristic de „cer instelat” (starry sky), ca urmare a macrofagelor dispersate prin celulele tumorale cu activitate intens proliferativa.

Limfom Burkitt – subtipuri clinice

Clinic, pot fi distinse trei subtipuri de limfom Burkitt:

Limfom Burkitt endemic

• Se intalneste in Africa Subsahariana si Papua Noua Guinee;
• Este strans asociat cu infectia cu virusul Epstein-Barr (peste 95% din cazuri);
• Afecteaza predominant copiii cu varste intre 4-7 ani;
• Se manifesta prin tumori in regiunea maxilarului, orbitelor, abdomenului.

Limfom Burkitt sporadic

• Se intalneste la nivel global, in special in Europa si America de Nord;
• Reprezinta aproximativ 1-2% din limfoamele non-Hodgkin la adulti;
• Asocierea cu infectia cu virusul Epstein-Barr este mai redusa (30-50% din cazuri);
• Afecteaza in special tractul gastrointestinal (intestin subtire, cec, ileon termina).

Limfom Burkitt asociat imunodeficientei

• Apare la persoanele cu imunodeficiente severe, in special cei cu infectie HIV/SIDA;
• Este considerat un limfom asociat cu infectia cu virusul Epstein-Barr, dar apare si izolat;
• Localizarea tumorilor este variabila (sistemul nervos central, ganglionii limfatici).

Cat de frecvent este limfomul Burkitt?

In populatia general, diagnosticul de limfom Burkitt este destul de rar. Totusi, se considera a fi, in special in regiunile endemice, una dintre cele mai frecvente neoplazii la copii. In schimb, in Europa si SUA, reprezinta aproximativ 1-2% din limfoamele non-Hodgkin la adulti 30% dintre limfoamele pediatrice. Incidenta cazurilor de limfom Burkitt este mai mare in regiunile afectate de malarie, unde infectia cu Plasmodium falciparum contribuie la depresia sistemului imunitar si, de asemenea, reactivarea infectiei cu virusul Epstein-Barr.

Limfom Burkitt – cauze si factori de risc

Cauzele care duc la limfom Burkitt sunt reprezentate de mutatiile la nivelul genelor ce regleaza functia limfocitelor B. Principalii factori etiologici implicati sunt:

Infectia cu virusul Epstein-Barr (EBV)

• Principalul factor asociat cu forma endemica si imunodeficitara;
• Induce proliferarea necontrolata a limfocitelor B prin activarea cailor de semnalizare, care regleaza oncogenele (genele cancerigene).

Translocatia cromozomiala t(8;14)(q24;q32)

• Rearanjarea genei MYC este principala cauza care induce transformarile maligne asociate;
• Alternative, pot fi identificate translocatiile t(2;8) sau t(8;22).

Malaria cronica (in regiunile endemice)

• Duce la supresia raspunsului imunitar, facilitand astfel proliferarea necontrolata a celulelor B infectate cu virusul Epstein-Barr;
• Infectia cu Plasmodium falciparum poate reactiva infectia cu virusul Epstein-Barr.

HIV/SIDA si imunosupresia post-transplant

• Pacientii cu SIDA prezinta un risc crescut de limfom Burkitt asociat imunodeficientei;
• Pacientii cu transplant de organ solid sau transplant medular sunt mai predispusi sa dezvolte limfom Burkitt decat populatia generala.

De asemenea, fara vreo justificare stiintifica, s-a observat faptul ca limfomul Burkitt este relativ mai frecvent in randul persoanelor de sex masculin, acestea avand un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta acest tip de limfom non-Hodgkin.

Limfom Burkitt – simptome si manifestari clinice

Simptomele limfomului Burkitt depind de locul in care se dezvolta tumora. Exista multe locatii in care aceasta poate sa apara:

• la nivelul ganglionilor limfatici cervicali, axilari, inghinali;
• la nivel abdominal, intestinal, la nivelul splinei, ficatului si altor organe.
• la nivelul sistemului nervos central (creier, maduva spinarii);
• la nivelul maduvei osoase;
• la nivelul maxilarului sau altor oase ale neurocraniului.

Cel mai frecvent simptom in caz de limfom Burkitt il reprezinta umflarea ganglionilor limfatici, cel mai frecvent palpabili la nivelul gatului, la nivel axilar sau inghinal (localizati superficial). Drept urmare, simptomele sunt in stransa dependenta de locul in care se dezvolta tumora, dupa cum urmeaza:

Un limfom Burkitt creste si se dezvolta rapid, motiv pentru care se poate ajunge la manifestari de limfadenopatie (umflarea ganglionilor limfatici) generalizata.

Diagnosticul de limfom Burkitt

Diagnosticul de limfom Burkitt se bazeaza pe urmatoarele constatari:

Biopsie si examen histopatologic

• Aspect microscopic tipic de „cer instelat”;
• Marcare imunohistochimica pozitiva pentru CD10, CD20, CD79a si Ki-67 >95%.

Analize de laborator

• LDH si acid uric crescute (markeri ai turnover-ului celular rapid).

Citogenetica si biologie moleculara

• Detectarea translocatiei MYC prin FISH sau PCR.

Imagistica (CT, RMN, PET-CT)

• Evaluarea gradului de extindere al bolii.

In unele cazuri, se poate opta si pentru punctia lombara, pentru a certifica sau infirma afectarea sistemului nervos central. De obicei, investigatiile suplimentare sunt necesare pentru a se putea stadializa diagnosticul de limfom Burkitt.

Limfom Burkitt – prognostic si speranta de viata

Cu diagnostic precoce si tratament de specialitate, prognosticul asociat este unul relativ bun, in ciuda faptului ca acest tip de cancer are un potential foarte agresiv:

• supravietuirea la 5 ani: 80-90% la copii si 60-70% la adulti cu tratament agresiv;
• factori de prognostic negativ: varsta >60 ani, afectare SNC, raspuns slab la chimioterapie.

Limfom Burkitt – stadializare

Pentru a stadializa diagnosticul de limfom Burkitt, se foloseste sistemul Ann Arbor:

• stadiul I: afectarea unei singure zone cu ganglioni limfatici, deasupra/sub diafragma;
• stadiul II: afectarea a doua sau mai multe zone cu ganglioni limfatici, insa de aceeasi parte a diafragmei;
• stadiul III: afectarea a cel putin o zona cu ganglioni limfatici in ambele parti ale diafragmei;
• stadiul IV: diseminarea in mai multi ganglioni limfatici (oase, plamani, ficat, sistem nervos central).

Limfomul in stadiile I si II este considerat incipient, iar in stadiile III si IV este considerat deja avansat. Tratamentul, bineinteles, este mult mai dificil in stadiile avansate ale bolii.

Tratament limfom Burkitt

Tratamentul pentru limfom Burkitt se bazeaza in primul rand pe chimioterapie intensiva, avand in vedere proliferarea extrem de rapida a tumorii. Alternativele actuale includ:

Chimioterapie intensiva (R-CODOX-M/IVAC)

Rituximab (anti-CD20) + regimuri cu doze mari de metotrexat, ciclofosfamida si citarabina.

Profilaxie pentru afectarea sistemului nervos central

Intrucat chimioterapia are si efecte negative, se obisnuieste ca tratamentul chimioterapic sa fie insotit si de administrarea intratecala (injectia in canalul rahidian sau subarahnoidian) de:

• metotrexat;
• citarabina.

Transplantul medular

Reprezinta o alternativa in cazul in care limfomul s-a dezvoltat in maduva osoasa, de obicei in cazurile refractare sau recidivante.

In caz de lifom Burkitt, prognosticul depinde stadializare clinica si histopatologica, si mai ales de amploare bolii. In general, pacientii mai tineri au un prognostic mai bun si, pe de alta parte, se observa ca pacientii pediatrici tolereaza mult mai bine chimioterapia intensiva.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538148/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6529494/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK22257/

https://ashpublications.org/blood/article/137/6/743/474125/The-treatment-of-Burkitt-lymphoma-in-adults

https://radiopaedia.org/articles/burkitt-lymphoma