Infectia cu Molluscum contagiosum: transmitere, simptome, tratament

Afectiunea molluscum contagiosum, cunoscuta in limbaj popular si drept „veruci de apa”, este o afectiune benigna a pielii. Este cauzata de infectia cu virusul Molluscum contagiosum (care, de altfel, a dat si denumirea bolii). Infectia este mult mai frecventa in randul copiilor si duce la aparitia unor formatiuni cutanate tipice, in forma de cupola, rotunde si de culoare roz-violaceu. Insa, molluscum contagiosum poate aparea si la adulti, chiar daca relativ mai rar. In anul 2010, s-au inregistrat peste 120 de milioane de cazuri la nivel mondial. Chiar daca infectia este raspandita in intreaga lume, persoanele care traiesc in regiuni calde si umede sunt mult mai des afectate.

Molluscum contagiosum este o afectiune diagnosticata in principal la copiii cu varsta cuprinsa intre 2 si 5 ani, dar apare si la adolescentii si adultii activi din punct de vedere sexual sau in cazul persoanelor cu sistem imunitar scazut. Dermatita atopica creste riscul de a dezvolta molluscum contagiosum, in principal pentru ca dermatita afecteaza functia de bariera a pielii si imunitatea. La persoanele infectate deja cu HIV se observa o incidenta de pana la 18% a infectiei. O mare problema o reprezinta faptul ca virusul se poate transmite foarte usor, de unde si denumirea de „contagiosum”, atat prin contact direct, cat si prin contactul cu fomite (obiecte contaminate).

Infectia cu Molluscum contagiosum – cauze si modalitati de transmitere

Virusul Molluscum contagiosum (MCV) este un poxivirus care provoaca dermatoza infectioasa cu acelasi nume. Sunt cunoscute patru subtipuri virale: MCV-1, MCV-2, MCV-3 si MCV-4. La peste 98% dintre persoanele cu molluscum contagiosum, infectia este cauzata de MCV-1 (mai ales in randul copiilor). MCV-2 produce infectia si leziunile cutanate specifice la persoanele cu HIV subiacent, iar subtipurile 3 si 4 sunt raspandite in Asia si Australia. Pana in ziua de astazi, virusul nu a putut fi crescut pe culturi in laborator. Din acest motiv, documentarea privitoare la potentialul viral a fost destul de scazuta. Agentul patogen viral se poate transmite astfel:

• contact direct piele pe piele (inclusiv sexual);
• indirect, prin obiecte contaminate (prosoape, jucarii, lenjerie de corp, asternuturi, aparate de ras, accesorii pentru realizarea tatuajelor);
• autoinoculare, cand persoana infectata isi scarpina leziunile si apoi atinge zonele sanatoase ale pielii;
• transmiterea in utero si postpartum (dupa nastere) a fost raportata, caz in care se ajunge la molluscum contagiosum congenital sau leziuni ale pielii in primele luni de viata;
• transmiterea prin utilizarea in comun a piscinelor publice si prin medii umede este posibila, dar nu in totalitate dovedita.

Este mult mai probabil ca molluscum contagiosum sa apara la copiii, desi aceasta predispozitie nu este complet justificata (ar putea fi vorba despre sistemul imunitar inca deficitar). Pe de alta parte, la adolescenti si adulti infectia se asociaza fie contactului sexual (frecvent), fie apare in contextul practicarii sporturilor de contact (contactul piele pe piele dintre o persoana sanatoasa si o persoana infectata). Dermatita atopica se considera a fi un alt factor de risc pentru infectia cu Molluscum contagiosum, deoarece favorizeaza patrunderea virusului in piele si dezvoltarea la acest nivel. Exista studii care sustin o incidenta de pana la 62% la persoanele cu dermatita.

Infectia cu Molluscum contagiosum – simptome si manifestari clinice

Molluscum contagiosum este o dermatoza infectioasa autolimitata. Se prezinta in principal cu leziuni cutanate sub forma de papule ombilicate, ca o cupola, de culoare roz-violacee sau foarte fidel asemanatoare pielii. Desi leziunile sunt in general asimptomatice, in unele cazuri se poate ajunge la durere si mancarime. La persoanele cu dermatita atopica, leziunile de tip eczeme tind sa se dezvolte in jurul celor asociate cu molluscum contagiosum. Se poate observa si o reactie inflamatorie (de obicei in urma zgarierii pielii sau cand leziunile incep sa dispara), insa aceasta ar trebui distinsa de eventuala infectie bacteriana. Daca sunt zgariate, leziunile pot usor sangera.

De obicei, leziunile din molluscum contagiosum au un diametru de 1-10 milimetri. Sunt ferme, sub forma de cupola, avand o ombilicatie centrala din care se poate scurge lichid de consistenta branzoasa. La copii, leziunile sunt localizate pe fata, trunchi, membre si zonele axilare. Acestea nu se dezvolta pe suprafata talpilor sau a palmelor. In cazul in care Molluscum contagiosum se transmite prin contact sexual, la adolescenti si adulti, apar leziuni tipice in zona anogenitala si la nivelul abdomenului sau interiorului coapselor. In putine cazuri exista mai mult de 20-30 de leziuni la nivelul pielii. De obicei, acestea tind sa se aglomereze pe o suprafata limitata a pielii.

Totusi, molluscum contagiosum se poate extinde, atat prin autoinoculare, cat si de la sine, mai ales la persoanele imunodeprimate. De asemenea, la persoanele imunodeprimate leziunile tind sa arate atipic, au dimensiuni mai mari si chiar pot imita afectiuni maligne, cum ar fi carcinomul bazocelular sau keratoacantomul (in leziunile unice). Leziunile de molluscum contagiosum pot semana, la persoanele imunodeprimate, si cu alte boli infectioase, cum ar fi criptococoza sau histoplasmoza (in cazul leziunilor extinse). Ruperea spontana a leziunilor poate duce uneori la scurgerea unui lichid si, astfel, extinderea infectiei si in zonele neafectate ale pielii.

Tratament molluscum contagiosum

De cele mai multe ori, tratamentul nu este necesar. Totusi, multe persoane solicita tratament in principal din considerente estetice, pentru a evita stigmatizarea sociala sau ca urmare a faptului ca au preocupari privitoare la riscul de transmitere a acesteia altor persoane. Insa, deoarece afectiunea este de obicei autolimitata, ar trebui sa se aiba in vedere rezolutia spontana a bolii. Persoana ar trebui sa cunoasca faptul ca molluscum contagiosum poate sa dureze chiar si cateva luni inainte de a se vindeca. Desi s-au propus mai multe alternative de tratament pentru molluscum contagiosum, eficacitatea lor este inselatoare si incomplet dovedita:

• indepartarea leziunilor: prin crioterapie cu azot lichid sau chiuretaj. Tratamentul laser (cum ar fi cel cu dioxid de carbon sau laser pulsat DYE) poate fi eficient. Indepartarea fizica este de obicei dureroasa si necesita anestezie locala, fiind posibila si cicatrizarea postoperatorie. Aplicarea locala de acid tricloracetic reprezinta o alta alternativa de tratament.
• tratamentele topice pentru molluscum contagiosum includ: podofilotoxina (care este insa contraindicata femeilor insarcinate), hidroxid de potasiu, acid salicilic, peroxid de benzoil, tretinoina, care se aplica la domiciliu, pe fiecare leziune aparuta;
• administrarea cimetidinei orale a fost descrisa ca o alternativa sigura in cazul copiilor care nu pot suporta indepartarea fizica a leziunilor (totusi, eficienta este discutabila);
• cidofovirul, un antiviral, a fost utilizat cu succes drept tratament la persoanele cu sistemul imunitar scazut si molluscum contagiosum. Totusi, compusul poate induce nefrotoxicitate, precum si neutropenie, cand se administreaza intravenos.
• la persoanele cu HIV/SIDA si molluscum contagiosum, infectia este gestionata eficient cu terapie antiretrovirala inalt activa (HAART);
• in timpul bolii, persoana ar trebui sa nu isi atinga si sa isi scarpine leziunile. Deseori, se va opta pentru acoperirea acestora cu un plasture extins.

Cu toate acestea, cel mai adesea infectia cu Molluscum contagiosum va trece de la sine, fara a ramane sechele (cicatrici), desi ar putea dura cateva luni pana aceasta se rezolva.

Infectia cu Molluscum contagiosum – posibile complicatii

Majoritatea leziunilor asociate cu molluscum contagiosum se rezolva spontan la persoanele cu sistem imunitar sanatos, in decurs de 6 pana la 12 luni. Cu toate acestea, cursul acestei infectii ar putea dura si pana la 4 ani – in aceasta perioada, leziunile se pot vindeca, insa in acelasi timp tind sa apara altele. Spre deosebire de alte virusuri, infectia cu Molluscum contagiosum se pare ca nu stimuleaza productia de anticorpi, fiind posibila reinfectarea ulterioara (contact cu cineva bolnav sau obiecte contaminate). Cicatricile nu sunt frecvente, dar pot aparea daca leziunile sunt rupte. Alte complicatii pot fi celulita, abcesul, conjunctivita (daca apar leziuni pe pleoape).

Surse:

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/molluscum-contagiosum

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10453394/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6553952/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441898/