Hipopituitarism: cauze, simptome, diagnostic si tratament

Termenul de hipopituitarism face referire la o afectiune endocrina la nivelul glandei hipofize, numita si glanda pitulara. Aceasta glanda este situata la baza creierului si constituie o componenta importanta a sistemului endocrin, intrucat secreta hormoni ce regleaza activitatea altor glande din organism si controleaza astfel o serie de functii importante. In cazul persoanelor cu hipopituitarism, glanda pitulara secreta o cantitate insuficienta a unuia sau mai multor hormoni, ceea ce duce la afectarea functiilor in care acestia sunt implicati.

Exista mai multe cauze care pot duce la hipopituitarism si totodata mai multe forme de manifestarea a acestei boli, care difera in functie de hormonii afectati si de severitatea deficientei hormonale. Cea mai severa forma de hipopituitarism este panhipopituitarismul, constand in afectarea tuturor hormonilor produsi de glanda hipofiza, iar in cazurile in care este afectata doar una sau mai multe grupe de hormoni vorbim de hipopituitarism disociat.

Hipopituitarism – informatii generale

Spuneam despre hipopituitarism ca este o afectiune specifica glandei hipofize sau pitulare, iar pentru a intelege mai bine implicatiile sale trebuie sa va oferim cateva informatii despre aceasta glanda. In ciuda dimensiunii sale mici (cantareste doar 600 de miligrame), hipofiza este o componenta esentiala a sistemului endocrin, avand rolul de a controla si regla activitatea altor glande endocrine, iar prin aceasta influentand o serie de functii esentiale. Se afla la baza creierului si este alcatuita din doi lobi, respectiv lobul anterior (numit si adenohipofiza) si lobul posterior (sau neurohipofiza). Lobul anterior al hipofizei produce si secreta 5 tipuri de hormoni, dupa cum urmeaza:

1. GH – hormonul de crestere care controleaza metabolismul si dezvoltarea oaselor si muschilor;
2. LH si FSH – hormoni gonadotropi care actioneaza in tandem, primul favorizand productia de testosteron si estrogen, iar cel de-al doilea stimuland producerea de celule sexuale;
3. ACTH – hormonul adrenocorticotrop ce controleaza glandele suprarenale si secretia de catre acestea a cortizolului, numit si hormonul stresului;
4. TSH – hormonul tireotrop prin care hipofiza controleaza glanda tiroida, implicit secretia de hormoni tiroidieni;
5. PRL – prolactina, hormon ce stimuleaza productia de lapte matern, fiind implicat si in reglarea sistemului imunitar.

In ceea ce priveste lobul posterior al hipofizei, acesta nu produce hormoni, insa stocheaza si elibereaza doua tipuri de hormoni produsi de hipotalamus – o structura a creierului aflata deasupra acestei glande pe care o si coordoneaza. Este vorba de hormonul antidiuretic ADH, care mentine echilibrul hidric in organism si de oxitocina, care controleaza contractiile uterine in timpul nasterii si ulterior lactatia.

Revenind la hipopituitarism, aceasta afectiune se manifesta printr-o secretie insuficienta a unuia sau mai multora din cei sase hormoni produsi de glanda hipofiza in lobul anterior.

Hipopituitarism – cauze

Cu toate ca vorbim de o afectiune rara, exista numeroase cauze care pot duce la hipopituitarism, fie prin afectarea functiilor glandei hipofize, fie prin afectarea hipotalamusului, care controleaza aceste functii. Intrucat aceste cauze sunt si foarte variate, am facut o clasificare a lor pe categorii, dupa cum urmeaza:

• Cauze traumatice

Traumatismele craniene puternice suferite in urma unor accidente pot afecta glanda hipofiza sau conexiunea acesteia cu hipotalamusul, ducand la o reducere a secretiei de hormoni, implicit la hipopituitarism. In cazul femeilor, hipopituitarismul poate aparea si ca urmare a necrozei hipofizare postpartum, numita si sindromul Sheehan, pe fondul unei hemoragii masive produse in timpul nasterii, ce reduce sau chiar intrerupe fluxul sanguin catre glanda hipofiza.

• Cauze infectioase si inflamatorii

Anumite infectii bacteriene, virale sau fungice pot ajunge si la nivelul hipofizei, cauzand inflamarea acesteia si ducand la hipopituitarism. Astfel, afectiuni precum meningita, tuberculoza sau sifilisul pot cauza hipopituitarism din cauza procesului inflamator care afecteaza hipofiza. De asemenea, un astfel de proces poate aparea si pe fondul unor afectiuni autoimune, dintre care amintim sarcoidoza, histocitoza si hipofizita autoimuna.

• Cauze tumorale

Aparitia unor tumori maligne sau benigne la nivelul hipofizei sau hipotalamusului cauzeaza in majoritatea cazurilor hipopituitarism intrucat, pe masura ce se dezvolta, incep sa exercite presiune asupra glandei, afectand functionarea normala a acesteia.

In acelasi timp, hipopituitarismul este asociat cu cancerul de san sau cancerul pulmonar, care pot dezvolta metastaze la nivelul hipofizei.

• Cauze congenitale

Copiii nascuti cu anumite probleme care afecteaza dezvoltarea normala si functionarea glandei hipofize au un risc ridicat de a dezvolta hipopituitarism inca de la varste fragede. In astfel de situatii, cauzele pot fi anumite mutatii genetice sau anomalii structurale, precum sindromul septo-optic sau hipoplazia pitulara.

• Cauze asociate cu diferite proceduri medicale

Radioterapia utilizata pentru tratarea tumorilor cerebrale sau la nivelul capului poate cauza hipopituitarism daca radiatiile folosite afecteaza si tesuturile glandei hipofize. De asemenea, tesuturile hipofizei pot fi afectate si in urma unor interventii chirurgicale, iar in astfel de cazuri hipopituitarismul este un risc asumat, depasit insa de beneficiile tratamentelor respective.

• Cauze sistemice

Exista si cateva afectiuni cronice care pot cauza hipopituitarism prin influenta negativa pe care o exercita in timp asupra functionarii glandei pitulare. Astfel, pacientii cu afectiuni ale ficatului care ajung in stadiul de insuficienta hepatica, cei care sufera de boala celiaca sau hemocromatoza sunt expusi unui disc mai ridicat de a dezvolta la un moment dat hipopituitarism.

Hipopituitarism – simptome specifice

Manifestarile hipopituitarismului difera de la un caz la altul, in functie de tipul hormonilor afectati si de gradul de insuficienta hormonala generat de aceasta problema. In functie de aceste criterii, iata care sunt principalele simptome specifice fiecarui tip de insuficienta hormonala:

• Deficienta de GH

In cazul copiilor, acest tip de hipopituitarism cauzeaza intarzieri de crestere si dezvoltare, iar in cazul adultilor determina scaderea masei musculare, reducerea densitatii osoase, oboseala si acumularea excesiva a tesutului adipos.

• Deficienta de LH si FSH

La barbati, acest tip de hipopituitarism poate cauza disfunctii erectile, infertilitate, scaderea libidoului, infertilitate si diminuarea caracteristicilor sexuale secundare, cum ar fi pilozitatea corporala sau vocea ingrosata. In cazul femeilor, apar tulburari ale ciclului menstrual, manifestate prin lipsa menstruatiei sau reducerea frecventei acesteia, uscaciune vaginala, bufeuri si infertilitate.

• Deficienta de ACTH

Simptomele cele mai frecvente sunt slabiciunea musculara, oboseala cronica, intoleranta la stres manifestata prin scaderea tensiunii arteriale, scaderea glicemiei si senzatia de greata. De asemenea, pacientii cu deficienta de ACTH pierd rapid in greutate.

• Deficienta de TSH

Aceasta forma de hipopituitarism cauzeaza hipotiroidism secundar, care se manifesta prin oboseala, piele uscata, acumularea rapida a kilogramelor in plus, constipatie, sensibilitate la frig. In cazul copiilor apar intarzieri in crestere si dezvoltare, iar adultii sunt expusi unui risc mai crescut de boli cardiovasculare.

• Deficienta de PRL

Cauzeaza incapacitatea de a produce lapte matern dupa nastere, iar in cazuri rare poate genera si tulburari de menstruatie sau probleme de fertilitate.

Hipopituitarism – stabilirea diagnosticului

Diagnosticul de hipopituitarism se stabileste de medicul endocrinolog, care va face mai intai o anamneza, in cursul careia va afla de la pacient care sunt simptomele, istoricul sau medical si alte informatii relevante despre starea sa de sanatate.

Urmeaza examenul fizic, in cursul caruia medicul masoara semnele vitale si examineaza pacientul in detaliu, pentru a depista semnele specifice deficientelor hormonale. Totodata, in stabilirea diagnosticului sunt necesare analize de sange, cu ajutorul carora se masoara nivelurile de hormoni pitulari, dar si de hormoni tiroidieni, a caror secretie este controlata tot de glanda hipofiza.

De asemenea, mai pot fi necesare si anumite teste specifice, cum ar fi testarea functiei dinamice, testul de toleranta la insulina sau stimularea raspunsului hormonal.

Nu in ultimul rand, investigatiile imagistice precum examenul RMN sau tomografia computerizata ajuta medicul sa vizualizeze in detaliu glanda hipofiza si sa identifice eventuale tumori, anomalii sau alte modificari anormale.

Hipopituitarism – optiuni terapeutice

Tratamentul pacientilor cu hipopituitarism vizeaza in mod special substituirea hormonilor afectati, pentru eliminarea deficientelor din organism, totodata atentia concentrandu-se si asupra cauzei care a dus la aparitia acelor deficiente.

Asadar, terapia de substitutie hormonala este principala optiune de tratament la care se poate apela temporar, pana la inlaturarea cauzei subadiacente, sau pe tot parcursul vietii, daca nu se poate elimina cauza.

Exista diferite medicamente care pot inlocui oricare dintre hormonii pitulari si care se administreaza pe cale orala, injectabil, sub forma de perfuzii sau spray nazal, in doze care se stabilesc in functie de gradul deficientei. In paralel, se administreaza si tratament impotriva cauzelor subadiacente, care poate fi medicamentos sau poate impune interventii chirurgicale sau alte proceduri medicale, in functie de diagnosticul stabilit.