Genu recurvatum: cauze, tratament, exercitii recomandate, complicatii

Genu recurvatum, afectiune cunoscuta si sub denumirea de „hiperextensia genunchiului”, este o deformare anatomica congenitala (prezenta la nastere) sau dobandita de-a lungul vietii in care genunchiul se afla intr-un unghi crescut de extensie, de obicei >10° fata de pozitia neutra. Drept urmare, fortele de extensie si flexie ale articulatiei genunchiului sunt alterate, biomecanica fiind de asemenea deficitara. In genu recurvatum, unghiul dintre oasele care intra in structura acestei articulatii, tibia si femurul, depaseste 180° (referinta 0), in plan sagital. Spre exemplu, de obicei unghiul este de >180°, ceea ce corespunde hiperextensiei genunchiului cu peste >10°.

Genu recurvatum – cauze si factori de risc

Dupa cum s-a mentionat, genu recurvatum poate fi o afectiune fie dobandita (dobandita), fie o afectiune congenitala (prezenta inca de la nastere). Deformarea se datoreaza in special laxitatii ligamentare constitutionale, cum ar fi hiperlaxitatea ligamentului incrucisat anterior (LIA) care intra in structura articulatiei genunchiului sau a capsulei posterioare, care permite hiperextensia patologica a genunchiului. Slabiciunea musculara, mai ales a muschilor flexori ai genunchiului (ischiogambierii) nu poate contracara, pe de alta parte, hiperextensia acestuia. Asadar, cauzele principale care pot duce la genu recurvatum difera in functie de tipul clinic.

Genu recurvatum congenital

• Artrogripozis congenita multiplex;
• Luxatia congenitala a genunchiului;
• Sindromul de hiperlaxitate benigna;
• Tulburari ale tesutului conjunctiv (boala Ehlers-Danlos, sindroamele Larsen si Marfan);
• Condrodistrofiile;
• Alinierea incorecta a tibiei si femurului;
• Contractura congenitala a cvadricepsului;

Genu recurvatum dobandit

• Poliomielita (principalul factor de risc asociat, desi incidenta infectiei s-a redus drastic);
• Deteriorarea placii de crestere a tibiei proximale (traumatisme, leziuni, fracturi, interventii chirurgicale);
• Boala Osgood-Schlatter;
• Osteomielita;
• Sechele de accident vascular cerebral;
• Artropatii (gonartroza, poliartrita reumatoida, spondilita ankilopoetica);
• Paralizia cerebrala, mielomeningocelul, leziunile medulare;
• Lungimea inegala a membrelor inferioare;
• Slabiciunea extrema a muschiului cvadriceps sau a grupului ischiogambier;
• Contractura dobandita a cvadricepsului (spre exemplu, postinjectie);
• Leziuni ale ligamentului incrucisat anterior.

Mecanismul care sta la baza hiperextensiei genunchiului este reprezentat, in mod obisnuit, de o laxitate ligamentara excesiva a genunchiului. Nou-nascutii, de exemplu, prezinta o astfel de hiperlaxitate innascuta, dar aceasta se diminueaza progresiv odata cu inaintarea in varsta. Drept urmare, nou-nascutii prezinta un oarecare grad de hiperextensie constitutionala a genunchiului, dar acesta ar trebui sa se reduca progresiv pe masura ce copilul creste si se dezvolta. Insa, daca gradul de hiperextensie nu se amelioreaza progresiv, vorbim despre genu recurvatum patologic care necesita tratament de specialitate, reprezentat cel mai des de kinetoterapie specifica.

Tratament genu recurvatum

Tratamentul pentru genu recurvatum depinde de severitatea deformarii (valoarea unghiului de hiperextensie), cauzele subiacente (congenital sau dobandit) si de impactul asupra biomecanicii normale a articulatiei genunchiului. In prima instanta, deseori se opteaza pentru tratamentul de natura conservatoare iar ulterior, daca acesta nu a dat rezultatele dorite, se poate opta si pentru interventii chirurgicale.

Management conservator

Presupune mai multe strategii, cum ar fi:

Kinetoterapia

• Cresterea fortei musculare a cvadricepsului si ischiogambierilor, pentru a stabiliza cat mai bine articulatia genunchiului;
• Exercitii de stretching pentru musculatura eventual contractata si mobilizare articulara, care ajuta la imbunatatirea aliniamentului tibiei si femurului.

Purtarea ortezelor si educatia posturala

• Exista orteze pentru genu recurvatum special concepute, care controleaza extensia si, astfel, limiteaza hiperextensia si protejeaza structurile ligamentare;
• Corectarea mecanicii mersului si evitarea pozitiilor prelungite in hiperextensie intra tot in competenta kinetoterapeutului.

Interventii chirurgicale

Acestea sunt recomandate in cazurile foarte severe de genu recurvatum, in care gradul asociat de hiperextensie este foarte mare, iar tratamentul conservator nu se dovedeste a fi eficient:

• Osteotomie de corectie pentru redobandirea alinierii articulatiei prin remodelarea tibiei sau a femurului;
• Reconstructie ligamentara se recomanda in cazul leziunilor ligamentare asociate, in special cele ale ligamentului incrucisat anterior;
• Artroplastia de genunchi este rezervata persoanelor cu afectare articulara severa, de obicei de etiologie degenerativa.

Toate aceste interventii chirurgicale sunt, la modul ideal, urmate de sedinte de kinetoterapie, in vederea imbunatatirii functionalitatii articulare si consolidarii muschilor din vecinatate.

Exercitii recomandate pentru genu recurvatum

Exercitiile pentru genu recurvatum ar trebui sa fie indicate de catre un kinetoterapeut, intrucat, pe langa tipul specific de exercitiu, este necesar ca acesta sa fie atent dozat in ceea ce priveste, spre exemplu, numarul de repetitii si intensitatea. De asemenea, este foarte important ca aceste exercitii sa fie executate cat mai corect, deoarece executia necorespunzatoare poate chiar agrava gradul de deformare. Drept urmare, se recomanda ca toate exercitiile fizice pentru genu recurvatum sa fie efectuate la indrumarea si sub supravegherea unui kinetoteraput specializat.

Intarirea muschilor gambieri

Presupune flexia genunchiului cu rezistenta. Pacientul sta culcat, pe burta. Flexeaza genunchiul impotriva unei benzi elastice sau a unei greutati. Exercitiul ajuta la consolidarea muschilor, dar si la reducerea progresiva a hiperextensiei.

Intarirea cvadricepsului

Ridicari ale piciorului complet intins. Pacientul sta culcat, pe spate. Piciorul este ridicat lent cu genunchiul in continuare extins. Creste stabilitatea genunchiului, dar fara a solicita ligamentele excesiv.

Exercitii de proprioceptie

Exercitiile de proprioceptie sunt o parte importanta a sedintelor de kinetoterapie. Un exercitiu des recomandat este balanta pe un picior. Pacientul sta in pozitie verticala, dar de obicei pe un singur picior, eventual pe o suprafata usor instabila (cum ar fi perna Bosu). Acest exercitiu ajuta la imbunatatirea controlului neuromuscular si la stabilizarea articulatiei.

Stretching pentru muschii cvadriceps si gastrocnemian

Piciorul este flexat posterior si prins cu mana de aceeasi parte, intinzand muschiul cvadriceps. Un astfel de exercitiu reduce tensiunea musculara si contractura care pot contribui la extinderea excesiva a articulatiei.

Exercitii functionale

Genuflexiunile partiale sunt, de asemenea, recomandate in genu recurvatum. Persoana afectata sta in picioare. Genunchiul este flexat pana la un unghi de 30-45°, fara a forta extensia. Aceste exercitii cresc forta musculara si tonusului si, de asemenea, stabilizeaza articulatia.

Genu recurvatum – posibile complicatii

Lasat netratat, genu recurvatum poate duce la multiple complicatii musculoscheletice si, astfel, functionale, cum ar fi:

• Afectare ligamentara cronica: laxitatea ligamentelor genunchiului, mai ales a ligamentului incrucisat anterior, este deseori intalnita in genu recurvatum. Aceasta poate evolua usor spre instabilitate articulara marcanta si, astfel, risc de traumatisme;
• Modificarile biomecanice din genu recurvatum cresc presiunea si stresul mecanic exercitate asupra suprafetelor articulare, favorizand degenerarea cartilajului si aparitia osteoartritei;
• Dureri cronice (sindromul dureros anterior de genunchi din genu recurvatum);
• Genu recurvatum induce alterari biomecanice care afecteaza kinetica membrului inferior si poate duce, ulterior, la probleme la nivelul soldului si coloanei vertebrale;
• Hiperextensia constanta din genu recurvatum predispune persoana la leziuni repetate, mai ales la nivelul tibiei. Astfel, riscul de fracturi de stres este mult mai mare.

Surse:

https://sci-hub.se/https://www.jospt.org/doi/10.2519/jospt.1998.27.5.361

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9984833/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7425269/

https://radiopaedia.org/articles/genu-recurvatum

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/genu-recurvatum