Fractura de glezna – simptome, tratamente, recuperare

Fractura de glezna este o leziune relativ comuna, dar complexa, care implica oasele ce intra in componenta articulatiei gleznei. Se estimeaza ca, anual, aproximativ 187 din 100.000 de adulti dezvolta o astfel de fractura. Cea mai mare incidenta se observa in randul populatiei feminine, cu varsta cuprinsa intre 75-84 de ani, iar in randul barbatilor incidenta este maxima in categoria de varsta 15-24 de ani (probabil ca urmare a activitatilor sportive intreprinse). Exista mai multe tipuri de fractura de glezna, clasificate in functie de structurile osoase lezate. Incidenta cazurilor de fractura deschise, cand oasele proemina spre exterior, este de doar 2% din totalul fracturilor.

Care sunt oasele gleznei?

Articulatia gleznei este o articulatie sinoviala de tip balama, formata din trei oase principale:

• Tibia (osul mare al gambei), care se articuleaza cu astragalul, reprezentand cea mai extinsa suprafata de contact de la nivelul articulatiei;
• Fibula (osul lateral al gambei), care contribuie la stabilitatea laterala a gleznei;
• Talusul (astragalul), care face legatura intre tibie si calcaneu (osul calcaiului), care permite miscarea piciorului si distribuie greutatea corpului spre acesta.

Capetele inferioare ale tibiei si fibulei fac parte din articulatia gleznei, formand structuri numite maleole – mediala, posterioara si laterala. Aceste structuri osoase sunt conectate si stabilizate, bineinteles, printr-un sistem de ligamente si tendoane care protejeaza componentele articulare de miscari de supraextensie sau hiperflexie care ar duce la fractura de glezna. Ligamentele din partea laterala, inclusiv ligamentul talofibular anterior, sunt cele mai susceptibile la leziuni prin inversie fortata, iar ligamentul deltoid, situat pe partea mediala, este afectat mai rar, prin trauma de eversie (cand laba piciorului este deviata anormal spre exterior).

Farmacistii Catena recomanda ArtroSuport gel rece, un produs topic, recomandat in ameliorarea durerilor musculare si articulare si reducerea inflamatiei din entorse, luxatii sau alte traumatisme minore, febra musculara sau episoade acute ale afectiunilor reumatice.

 

Naturalis ArtroSuport RECE gel X 100 g

Vezi detalii

Fractura de glezna – cauze si factori de risc

Fractura de glezna este aproape intotdeauna cauzata in urma unui traumatism mecanic, cum ar fi in urma cazaturilor, accidentelor rutiere, saritura gresita, un pas gresit in timpul mersului sau impactul articulatiei cu un obiect foarte greu, cum ar fi o gantera. Caderea, impiedicarea, alaturi de activitatile sportive intense, pot provoca rasucirea excesiva a gleznei. Leziunile prin zdrobire sunt mai rare si includ diferite tipuri de accidente. Gradul de maruntire osoasa si de deteriorare a tesuturilor moi, tipic in fractura de glezna, depinde direct de energia cu care a fost produs un astfel e traumatism. Principalele cauze care duc la fractura de glezna sunt:

• Traumatismele prin inversie sau eversie fortata a piciorului (devierea spre interior sau spre exterior), caderea de la inaltime, accidentele rutiere, care genereaza forte de torsiune asupra articulatiei gleznei;
• Sporturile de contact si activitatile fizice intense: fotbal, baschet sau alergarea pe suprafete accidentate si alte sporturi ce implica schimbari rapide de directie, prin leziuni ligamentare concomitente si forte de torsiune la nivelul articulatiei gleznei.

Structurile osoase si ligamentare de la nivelul articulatiei gleznei formeaza un fel de inel. Cand inelul este rupt, de obicei prezinta leziuni in doua locuri. Drept urmare, exista mai multe tipuri de fractura de glezna, in functie de locurile in care acest inel a fost lezat:

• Fractura izolata de maleola laterala (cea mai frecventa);
• Fractura izolata de maleola mediala;
• Fractura de glezna bimaleolara (doua maleole sunt fracturate, uzual cea laterala si mediala);
• Fractura de glezna trimaleolara (cele trei maleole sunt fracturate);
• Fractura de pilon tibial (afectarea tibiei, de obicei in urma cazaturilor de la inaltime).

Factorii de risc individuali care predispun o persoana la fractura de glezna sunt varsta inaintata (ca urmare a scaderii masei si calitatii osului), osteoporoza si obezitatea. De asemenea, la tineri, practicarea activitatilor sportive reprezinta un alt factor de risc asociat. Fracturile de glezna pot fi clasificate si in functie de gravitate si complexitate – simple, complexe, cu sau fara deplasare –, iar fracturile complexe si cu deplasare implica si leziuni ligamentare asociate, care complica si mai mult tratamentul si recuperarea. In cazul fracturilor deschise, componentele osoase ajung sa proemine spre exterior, uneori patrunzand chiar prin piele.

Farmacistii Catena recomanda Reudol gel, un preparat fitocosmetic, continand Arnica si Gheara Diavolului, util in buna functionare a muschilor si articulatiilor. Este in mod special indicat in reumatism. Reudol gel are actiune imediata, fiind un bun remediu si in cazul accidentarilor la nivelul tendoanelor, insotite de inflamare.

 

Reudol gel,150 ml, PHARMALIFE

Vezi detalii

Fractura de glezna – simptome si manifestari

Simptomele unei fracturi de glezna se fac resimtite imediat, in urma traumatismului, si includ:

• Durere intensa, brusca, ce apare imediat dupa traumatism si este exacerbata la in urma unei incercari de a misca glezna sau de sprijin pe piciorul afectat;
• Deformarea gleznei, in special in cazul fracturilor cu deplasare, cu deviere de la axul normal sau proeminente osoase anormale;
• Inflamatie, cu edem localizat si, uneori, echimoze (vanatai extinse);
• Sensibilitate la atingere;
• Limitarea mobilitatii;
• In caz de fractura de glezna deschisa, componentele osoase pot iesi in afara, fenomen care, in mod evident, este insotit si de sangerare puternica.

Simptomele trebuie diferentiate de alte leziuni care pot fi similare, cum ar fi entorsele, luxatiile gleznei, ceea ce face esentiala evaluarea radiologica pentru stabilirea unui diagnostic corect.

Tratament fractura de glezna

Tratamentul in caz de fractura de glezna depinde de severitatea acesteia si de tip. In unele cazuri doar tratamentul chirurgical poate ajuta la redobandirea functionalitatii dupa fractura de glezna.

Tratament conservator

Tratamentul conservator in caz de fractura de glezna este indicat atunci cand exista fracturi fara deplasare sau cu deplasare minima, unde stabilitatea articulara este mentinuta. Acesta include:

• Imobilizarea: se foloseste o orteza rigida, ghips, cizma ortopedica, pentru a limita miscarile si pentru a permite consolidarea structurilor articulare. Piciorul ar trebui tinut ridicat – spre exemplu, folosind o perna;
• Gestionarea durerii si edemului: medicamente antiinflamatoare, compresia gleznei, alaturi de ridicarea piciorului afectat, pentru a reduce edemul;
• Persoanele cu fractura de glezna sunt instruite sa evite sprijinul pe membrul afectat. Trebuie sa foloseasca si carje atunci cand merg, pentru a diminua presiunea asupra gleznei afectate.

In ceea ce priveste cat timp se poarta orteza de glezna, durata imobilizarii variaza, dar de obicei este de 4-8 saptamani, in functie de tipul si severitatea fracturii, dupa care este urmata si de un program de recuperare medicala (kinetoterapie) specific pentru fractura de glezna.

Celadrin Unguent Forte este eficient in cazul disconfortului articular, la nivelul coloanei vertebrale sau la nivel muscular.

 

Celadrin unguent Forte X 40 g

Vezi detalii

Tratament chirurgical

Fracturile instabile, cu deplasare semnificativa sau care implica multiple fragmente osoase, dar si cele deschise, necesita de obicei interventie chirurgicala. Alternativele includ urmatoarele:

• Fixare interna cu placi si suruburi (realinierea si stabilizarea oaselor fracturate, care vor fi mentinute in pozitia corecta pana la vindecare);
• Fixare externa (numita si osteosinteza externa, presupune fixarea fragmentelor osoase prin folosirea unui fixator extern care stabilizeaza oasele prin intermediul unor fise sau brose).

Dupa interventia chirurgicala, este necesara o perioada de imobilizare si apoi reabilitarea.

Recuperarea dupa fractura de glezna

Recuperarea dupa fractura de glezna poate dura intre 3-6 luni, in functie de tipul fracturii, daca a fost necesar tratament chirurgical sau nu, precum si de varsta pacientului. Cu toate acestea, o fractura de glezna necorespunzator tratata sau gestionata se poate vindeca deficitar si, in unele cazuri, poate compromite foarte mult potentialul functional al unei persoane. Din aceste motive este foarte important un program adecvat, personalizat de reabilitare care sa sustina recuperarea mult mai usoara si eficienta dupa fractura de glezna.

Exercitii active si pasive de kinetoterapie

Kinetoterapia este esentiala pentru recuperarea dupa fractura de glezna. De obicei, se va incepe cu exercitii de mobilizare blanda, usoara, efectuate pasiv de catre kinetoterapeut, iar ulterior se progreseaza treptat spre exercitii de rezistenta si stretching, pentru a intari muschii si diferitele ligamente care consolideaza articulatia gleznei.

Antrenarea si recuperarea mersului

Cu ajutorul unui kinetoteraput, persoanele cu fractura de glezna sunt incurajate sa reia gradual mersul normal, mai intai cu sprijin partial, apoi complet, sub supraveghere continua. Desi poate suna ciudat, imobilizarea prelungita poate afecta foarte mult mersul si postura unei persoane.

Exercitii pentru consolidarea echilibrului

Pot fi efectuate si exercitii specifice pentru imbunatatirea si stabilirea echilibrului, coordonarii, astfel incat sa se limiteze riscul de dezvolta in viitor alte afectiuni, cum ar fi entorse sau luxatii. Persoanele cu fractura de glezna au si echilibrul afectat, din cauza imobilizarii prelungite.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542324/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8575982/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4075279/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279582/

https://radiopaedia.org/articles/ankle-fractures-1

https://radiopaedia.org/articles/weber-classification-of-ankle-fractures