Fractura de calcaneu – cauze, factori de risc, sfaturi pentru recuperare

Despre fractura de calcaneu nu se poate spune ca se numara printre cele mai frecvente probleme ortopedice care presupun ruperea sau fisurarea unui os, avand o incidenta de aproximativ 2% din totalul fracturilor. In general, fractura de calcaneu afecteaza persoanele active, cu varste intre 20 si 45 de ani, si apare fie in urma unor accidente, fie ca o consecinta a suprasolicitarii oaselor piciorului.

Calcaneul este numit in limbaj mai putin specializat „osul calcaiului”, avand forma unei prisme cu 6 fete si fiind amplasat in partea posterioara a labei piciorului. Desi este un os rezistent pentru ca trebuie sa sustina greutatea corpului si sa faca fata socurilor, la interior are o structura poroasa mult mai sensibila decat stratul exterior.

Din acest motiv, fractura de calcaneu poate avea consecinte grave, intrucat, odata rupta suprafata exterioara, exista riscul ca osul sa se fragmenteze in mai multe bucati, sub greutatea corpului.

Fractura de calcaneu – factori de risc

Dupa cum am precizat, persoanele intre 20 si 45 de ani sunt mai expuse riscului de a suferi o fractura de calcaneu, risc care este mai crescut in cazul sportivilor si al persoanelor active, care fac multa miscare in mod obisnuit. Atletismul, gimnastica si ridicarea greutatilor sunt ramurile sportive care ii expun pe practicantii profesionisti sau amatori unui risc sporit de a suferi o fractura de calcaneu. In acelasi timp, si fotbalistii sau hocheistii pot suferi o astfel de fractura, in urma unui traumatism puternic suferit pe teren la nivelul calcaiului.

Activitatile care presupun munca la inaltime sunt si ele asociate cu un risc crescut de fractura de calcaneu, care se poate produce in urma caderii. Imprudenta la volan poate fi incadrata, de asemenea, in categoria factorilor de risc, pentru ca multe dintre cazurile de fractura de calcaneu care ajung la unitatile de primiri urgente sau la ortopedie au loc in urmau unor accidente rutiere.

Desi fractura de calcaneu apare preponderent in randul persoanelor mai tinere, si varsta inaintata poate constitui un factor de risc, prin prisma reducerii densitatii osoase, care predispune la astfel de accidentari. Deficitul de calciu sau de vitamina D sta de cele mai multe ori la baza scaderii densitatii osoase, fiind, la randul sau, un factor de risc pentru fractura de calcaneu si de fapt pentru orice alt tip de fractura.

Fractura de calcaneu – cauze

Din statisticile medicale reiese ca cele mai multe cazuri de fractura de calcaneu se produc in urma caderii de la inaltime si a accidentelor rutiere. In primul caz, forta impactului creeaza un soc puternic asupra osului calcaiului, provocand ruperea acestuia, iar in cazul accidentelor de circulatie, fractura de calcaneu se produce de obicei in urma unui traumatism sever in partea posterioara a labei piciorului.

Alergatorii si saritorii in inaltime pot suferi o fractura de calcaneu tot in urma impactului cu o suprafata dura, la fel ca in cazul caderilor de la inaltime, doar ca de aceasta data nu este vorba de un accident, ci de o accidentare ce poate surveni mai ales in conditii de suprasolicitare fizica.

Tot din cauza suprasolicitarii se poate produce un tip aparte de fractura de calcaneu, mai precis fractura de stres. Aceasta consta in producerea unei mici fisuri pe suprafata dura a osului, pe fondul aplicarii in mod repetat a unei presiuni asupra calcaneului, fara pauze de recuperare. In aceste situatii este necesara o pauza de recuperare pentru refacerea osului fisurat, iar in caz contrar exista riscul ca fisura sa se extinda si sa dea nastere altor complicatii.

Fractura de calcaneu poate fi cauzata si de osteoporoza – o afectiune caracterizata prin reducerea densitatii osoase, ce se produce pe masura inaintarii in varsta. Oasele devin astfel mai fragile si se rup mai usor, ceea ce se poate intampla si cu calcaneul.

Fractura de calcaneu – manifestari clinice

Fractura de calcaneu isi face simtita prezenta imediat dupa momentul producerii, iar simptomele variaza ca manifestari si intensitate, in functie de severitatea accidentarii. Primul simptom este durerea in zona calcaiului, care, in formele usoare, este suportabila, dar se agraveaza in timpul mersului. La scurt timp, calcaiul afectat se infameaza, iar pe suprafata pielii apare o vanataie care se prelungeste de-a lungul talpii.

In multe cazuri, pacientii care sufera o fractura de calcaneu nu se pot sprijini pe piciorul afectat, din cauza durerii, iar din acelasi motiv nu isi pot misca nici articulatia.

Fractura de calcaneu in forme mai severe se manifesta si prin deformarea calcaiului, care poate deveni mai scurt sau mai alungit, ca urmare a ruperii osului. De asemenea, in urma accidentelor, pot fi prezente si leziuni la nivelul pielii si al muschilor din zona calcaiului.

Fractura de calcaneu – protocol de diagnostic

Este important ca pacientul care a suferit o fractura de calcaneu sa nu isi mai solicite piciorul accidentat incercand sa mearga, pentru ca poate agrava si mai mult lucrurile. Trebuie ca pacientul sa ajunga cat mai urgent la spital, intrucat o astfel de problema este urgenta medicala.

Dupa examinarea fizica si aflarea imprejurarilor in care s-a produs incidentul, medicul recomanda efectuarea unei radiografii, ce permite vizualizarea oaselor de la nivelul labei piciorului. Pe baza imaginilor radiologice, pot fi sesizate fisurile sau rupturile la nivelul osului si totodata pot fi masurate anumite unghiuri, in functie de care se evalueaza fractura de calcaneu.

E posibil ca fracturile de stres sa nu fie foarte vizibile pe radiografie, caz in care se apeleaza la tomografia computerizata, care este o investigatie imagistica mult mai detaliata. In acelasi timp, se recomanda o astfel de investigatie si dupa ce diagnosticul de fractura de calcaneu a fost confirmat in urma radiografiei, dar sunt necesare investigatii mai amanuntite pentru evaluarea gradului de severitate.

Tratament fractura de calcaneu

Daca fractura de calcaneu este una stabila, adica nu a generat si deplasarea fragmentelor osoase, calcaiul se imobilizeaza cu aparat ghipsat sau orteze speciale, care sa mentina articulatiile imobile cat timp osul se vindeca natural. Recuperarea poate dura doua luni sau mai mult, timp in care pacientii nu trebuie sa puna greutate pe piciorul afectat.

Cazurile grave, cu deplasarea fragmentelor osoase si/sau afectarea articulatiilor, necesita interventie chirurgicala pentru repozitionarea si fixarea osului, precum si o perioada mai lunga de recuperare.

Fractura de calcaneu – complicatii si riscuri asociate

Ruperea calcaneului in mai multe fragmente poate produce leziuni ale vaselor sanguine si nervilor din apropiere, mai ales daca piciorul este solicitat si dupa accidentare. De asemenea, daca nu e tratata la timp, fractura de calcaneu poate duce la aparitia unei infectii osoase numite osteomielita.

Daca fractura de calcaneu e lasata sa se vindece de la sine, fara niciun ajutor medical, poate determina o sudare anormala a osului, urmata de dificultati de mers, modificarea pozitiei normale in timpul mersului, dureri cronice in zona calcaiului sau afectari ale muschilor si tendoanelor de la baza piciorului.

Sfaturi pentru preventie

Pentru a preveni fractura de calcaneu, este recomandat sa evitati pe cat posibil activitatile periculoase, ce presupun riscul de a cadea de la inaltime. Daca nu le puteti evita, luati-va intotdeauna toate masurile de siguranta si purtati echipament de protectie.

Daca faceti miscare, purtati incaltaminte cu talpa speciala, care sa absoarba cat mai mult socurile cand alergati sau sariti. De asemenea, pentru alergare va recomandam pistele cu tartan sau potecile de pamant si evitarea asfaltului sau betonului, care sunt suprafete dure si genereaza un soc mai puternic la nivelul calcaiului.

Chiar daca miscarea e benefica, nu va fortati si acordati-va timp pentru recuperare, care este la fel de importanta precum miscarea in sine. Nu in ultimul rand, consumati frecvent lapte si produse lactate, pentru un aport important de calciu care sa va intareasca oasele, si petreceti mult timp in aer liber pentru a va lua doza de vitamina D, care intermediaza absorbtia acestui mineral.