Fractura de bazin - cauze, factori de risc, diagnostic si recuperare

Fractura de bazin - cauze, factori de risc, diagnostic si recuperare Fractura de bazin - cauze, factori de risc, diagnostic si recuperare

Ultima actualizare: 25 aprilie 2024

Bazinul, cunoscut si drept pelvis, este structura anatomica localizata intre coloana vertebrala si membrele inferioare. Oasele care alcatuiesc bazinul sunt cele ale sacrumului, coccisului, dar si soldului. Prin urmare, pelvisul este o structura deosebit de stabila. Asadar, fractura de bazin va aparea cel mai frecvent ca urmare a unei traume cu impact puternic si frecvent in asociere si cu alte fracturi sau leziuni in alte parti ale corpului. Oasele care alcatuiesc pelvisul sunt unite intre ele prin ligamente foarte puternice, deoarece aceasta formatiune sustine stabilitatea corpului si pozitia verticala, in timp ce protejeaza organele pelvine (intestinele, vezica, organele genitale).

Anatomic, bazinul se imparte in doua regiuni, si anume etajul superior (numit si marele bazin) si etajul inferior (numit si micul bazin). Fractura de bazin poate fi clasificata drept moderata in situatia in care intereseaza micul bazin sau severa, cazul in care apare la nivelul marelui bazin. De cele mai multe ori, fractura survine la nivelul intregului bazin, facand ca recuperarea sa fie deosebit de dificila si indelungata. Mai mult decat atat, o astfel de fractura de bazin, in special in cazuri severe, poate implica si leziuni asupra organelor pe care pelvisul le protejeaza. Drept urmare, deseori reprezinta o urgenta medicala, cu un program ulterior lung de recuperare fizica.


Fractura de bazin - cauze si factori de risc

Se estimeaza ca fractura de bazin apare anual la 37 din 100.000 de persoane, incidenta cea mai mare fiind in randul populatiei cu varsta cuprinsa intre 15-28 de ani. Sub varsta de 35 de ani se pare ca barbatii sunt mai frecvent afectati, in timp ce dupa varsta de 35 de ani incidenta acestor fracturi creste in randul femeilor. Deoarece bazinul este o structura foarte stabila, sunt necesare forte de energie crescuta pentru a destabiliza si rupe oasele componente. La adultii tineri, astfel de fracturi pot rezulta din accidentele de masina si motocicleta, caderile de la mari inaltimi ca urmare a accidentelor de munca sau casnice sau coliziunea unei masini cu un pieton, deseori.

La persoanele in varsta, osteoporoza creste riscul fracturii de bazin. Desi in special leziunile cu impact puternic sunt asociate fracturarii oaselor pelvine, la persoana cu osteoporoza acestea pot aparea si ca urmare a caderilor obisnuite (pe scari, alunecari in baie, pe gheata) sau chiar in contextul suprasolicitarii bazinului, ca atunci cand se mentine timp indelungat pozitia sezanda. Un tip specific al fracturii de bazin este fractura de avulsiune, intalnita mai ales la tineri sportivi. Acest tip de fractura de bazin apare cand un muschi se contract brusc si, din cauza scurtarii, va trage dupa sine si o mica bucata din osul ischion, de care se ataseaza muschii ischiogambieri.

Fractura de bazin - manifestari clinice

In mod evident, fracturile de bazin duc la aparitia durerii severe, de obicei imediat accidentarii. Durerea se resimte la nivelul zonei inghinale, feselor, si se manifesta si in repaus. Durerea care apare in fractura de bazin se accentueaza ca urmare a miscarii, desi cele mai multe persoane nu pot sa mearga. Zona se invineteste si se umfla. In cazul in care fractura de bazin este instabila, deosebit de severa, aceste simptome vor fi mult mai puternice. Fracturile minore sunt mai putin dureroase, dar tind sa se agraveze odata cu mobilizarea oaselor bazinului. Intrucat pelvisul are rol si in protejarea anumitor organe, fracturile de bazin se poate asocia si cu lezarea acestora:

  • Prezenta de sange in urina (hematurie), impotenta urinara, incontinenta urinara;
  • Incontinenta fecala, blocarea tranzitului intestinal;
  • Hemoragie si hematoame (ca urmare a afectarii plexului venos de la acest nivel);
  • Leziuni la nivelul arterei fesiere superioare, reprezentand o urgenta chirurgicala, precum si rupturi ale rectului, vaginului, ruptura de uretra, disfunctie erectila.

Cand sangerarea asociata cu fractura de bazin este indeajuns de severa pentru a duce si la socul hemoragic, respectiv cand organele pelvine sunt afectate major, riscul de deces este crescut. In egala masura, recuperarea este cu atat mai dificila, cu cat fractura de bazin este mai extinsa.

Diagnosticul de fractura de bazin

Cel mai rapid test de diagnostic pentru fractura de bazin este radiografia de bazin care dezvaluie 90% dintre leziunile pelvine asociate. Aceasta investigatie este de luat in calcul mai ales atunci cand fractura de bazin duce la instabilitate hemodinamica, permitand interventia mai rapida. In alte cazuri, CT-ul abdomenului/pelvisului ofera o mai buna vizualizare a anatomiei pelvine, in timp ce permite si identificarea oricarei hemoragii pelvine, retro- sau intraperitoneale. Scanarea CT permite si confirmarea luxatiei soldului si determinarea eventualelor fracturi suplimentare, de obicei asociate cu fractura de bazin. Leziunile altor organe pot fi vizualizate prin ecografie.

Fractura de bazin - optiuni de tratament

Primul pas in cazul fracturii de bazin este fixarea bazinului si evitarea miscarii excesive. Daca exista sangerare interna asociata cu fractura de bazin, stabilizarea mecanica cu un dispozitiv de compresie externa, cum ar fi centura pelvina, ajuta la fixarea structurii si oprirea sangerarii. Cu tratament ortopedic se pot obtine rezultate eficiente, iar acestea constau in imobilizare la pat si tractiunea bazinului, insa unele persoane nu pot tolera aceasta alternativa terapeutica. Mai mult decat atat, daca tratamentul ortopedic pentru fractura de bazin nu se dovedeste eficient, se poate avea in vedere tratamentul chirurgical: fixarea oaselor cu suruburi, tije sau placi metalice.

In mod obisnuit, tratamentul pentru fractura de bazin include utilizarea alternativelor ajutatoare de mers, cum sunt premergatorul, carjele, scaunul cu rotile, pentru a se limita presiunea la nivel pelvian. De asemenea, se recomanda evitarea pe cat mai mult a suprasolicitarii acestei zone, cu initierea precoce a kinetoterapiei. Sedintele de kinetoterapie au rolul de a ajuta persoana care a avut fractura de bazin sa isi redobandeasca integritatea functionala si biomecanica, capacitatea de miscare si flexibilitatea. Exercitiile din cadrul sedintelor de kinetoterapie ajuta la dezvoltarea fortei si rezistentei musculare, in vederea unei mai bune stabilizari a regiunii pelviene.

Fractura de bazin - complicatii si riscuri asociate

In unele cazuri, recuperarea dupa fractura de bazin dureaza chiar si un an. Mai mult decat atat, desi se poate observa o vindecare eficienta pe radiografiile ulterioare, persoanele afectate acuza o scadere a calitatii vietii, sub forma mai multor deficite. Spre exemplu, 56% din femeile care au fractura de bazin acuza dispareunie, ca urmare a deplasarii simfizei pubiene, ceea ce va duce la dureri resimtite in timpul actului sexual. Femeile care au suferit o fractura de bazin ar putea avea nevoie de cezariana pentru a da nastere. Barbatii cu fractura de bazin pot acuza un anumit nivel de disfunctie sexuala (pana la 61%), iar in jur de 19% se confrunta cu disfunctie erectila.

Fractura de bazin este foarte riscanta si are un prognostic nefavorabil mai ales in cazul formelor deschise, cu plagi externe si penetrarea pielii. Complicatiile pot aparea si ca urmare a chirurgiei necesare tratamentului, care presupune alinierea oaselor si repozitionarea acestora:

  • Infectii;
  • Leziuni ale vaselor de sange si nervilor de la acest nivel;
  • Formarea de cheaguri de sange, ceea ce creste riscul de embolie pulmonara;
  • Sangerare masiva.

Daca fractura de bazin a fost indeajuns de puternica pentru a afecta si organele de la acest nivel, pot aparea si alte complicatii, in functie de organul care a fost afectat. Conform statisticilor, in caz fracturii deschise de bazin riscul de mortalitate este de aproximativ 50%.

Sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul unei astfel de fracturi, se recomanda:

  • Prudenta in trafic si purtarea centurii de siguranta, in masina sau pe motocicleta;
  • Adoptarea unor masuri eficiente de siguranta in cazul desfasurarii profesionale la inaltime;
  • Folosirea dispozitivelor ajutatoare pentru mers (baston, cadru de mers);
  • Practicarea de exercitii care intaresc si consolideaza regiunea pelvina;
  • Evitarea incercarii de a ajunge in locuri greu accesibile urcandu-va pe un scaun sau o scara, deoarece multe cazuri se datoreaza accidentarilor casnice.

 

Surse:

https://www.msdmanuals.com/home/injuries-and-poisoning/fractures/pelvic-fractures

https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases--conditions/pelvic-fractures/

https://ota.org/for-patients/find-info-body-part/3829#/+/0/score,date_na_dt/desc/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430734/

https://www.cedars-sinai.org/health-library/diseases-and-conditions/p/pelvic-fracture.html

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22176-pelvic-fractures