Flegmon amigdalian – cauze, simptome, tratament si complicatii

Un flegmon amigdalian (numit si periamigdalian) reprezinta o supuratie a tesutului celular care se gaseste intre capsula amigdaliana si perele lateral al faringelui. Astfel, se ajunge la inflamatia difuza a tesuturilor din jurul amigdalelor, putand evolua rapid intr-un abces amigdalian. In mod uzual, un flegmon amigdalian se dezvolta dupa o amigdalita acuta, infectie a cailor respiratorii superioare sau in contextul unei amigdalite cronice reacutizate. Foarte rar la baza aparitiei sta infectia fungica, mai ales la persoanele cu sistemul imunitar slabit. Spre deosebire de un abces, un flegmon amigdalian este difuz, mult mai raspandit, fara a fi clar delimitat de restul tesutului.

Flegmon amigdalian – cauze si factori de risc

Exista mai multe tipuri de flegmon – cutanat, dentar, amigdalian (periamigdalian) si intern. De cele mai multe ori, acestea apar ca urmare a infectiilor bacteriene. Dintre toate tipurile, cel care apare la nivelul pielii este cel mai frecvent intalnit. Vorbind despre flegmon amigdalian, cauzele sunt relativ aceleasi ca si in cazul altor tipuri de flegmoane – infectiile bacteriene. In acest sens, principala cauza o reprezinta infectia cu Streptococcus pyogenes (streptococul β-hemolitic grup A) sau cu Staphylococcus aureus (uneori fiind implicate si tulpini MRSA, adica tulpini care au rezistenta la antibioticul meticilina). Infectiile virale comune pot duce, de asemenea, la aparitie.

Exista mai multi factori care cresc riscul ca o persoana sa dezvolte flegmon amigdalian:

• Infectiile respiratorii frecvente si cele ale gatului: persoanele care fac des amigdalita, dar si cele cu amigdalita cronica, au un risc mai mare de a dezvolta flegmon amigdalian;
• Persoanele cu sistem imunitar slabit (diabet, tratament cu corticosteroizi, infectie activa cu HIV/SIDA) sunt mult mai predispuse spre astfel de infectii;
• Ranile sau iritatiile gatului (periajul necorespunzator, introducerea anumitor obiecte in gura si fumatul, consumul de alcool) faciliteaza patrunderea bacteriilor patogene la acest nivel;
• Cariile netratate si alte probleme dentare necorespunzator gestionate.

De foarte multe ori aparitia unui flegmon amigdalian reprezinta o complicatie a unei amigdalite deficitar ingrijite, care evolueaza spre o infectie extinsa, mai severa. In anumite cazuri, aparitia unui flegmon amigdalian are la baza o supuratie bacteriana de la nivelul dintilor, ca in cazurile eruptiei molarului de minte.

Flegmon amigdalian – simptome si manifestari

Simptomele flegmonului amigdalian sunt cantonate in special la nivelul cavitatii bucale, si pot include:

• Febra ridicata (deseori peste 38,5°C), care deseori nu raspunde la tratament cu antipiretice;
• Durere la nivelul gatului, de obicei de o singura parte, care se accentueaza in momentul in care persoana inghite (disfagie);
• Voce infundata si dificultati de vorbire;
• Salivatie excesiva (sialoree);
• Trismus (inclestarea gurii si limitarea posibilitatii de a o deschide);
• Dureri de urechi (de obicei de aceeasi parte ca durerea de gat);
• Umflarea ganglionilor limfatici cervicali;
• Halitoza (respiratia urat mirositoare), din cauza eventualei acumulari de puroi.

Persoanele cu flegmon amigdalian pot avea si dificultati de respiratie, mai ales atunci cand sunt predispuse sa respire pe gura. Amigdala este foarte umflata si, fizic, se poate observa chiar si o umflare unilaterala a gatului. Umflarea ganglionilor limfatici cervicali se datoreaza faptului ca, in esenta, aceste structuri sunt implicate in lupta impotriva bacteriilor, ceea ce sugereaza astfel o infectie activa. Starile febrile, mai ales cele ridicate ar putea indica o posibila complicatie, cu atat mai mult in cazul in care acestea nu se amelioreaza dupa administrarea de antipiretice. Din cauza simptomelor, medicul ORL-ist poate avea dificultati in examinarea fizica a persoanei.

Tratament flegmon amigdalian

Tratamentul flegmonului amigdalian presupune, fiind vorba despre infectii bacteriene, terapie pe baza de antibiotice. Este foarte important ca antibioticele sa fie prescrise cat mai rapid pentru a se asigura un control eficient al infectiei si a se preveni riscul de complicatii asociate prezentei unui flegmon amigdalian netratat. Intr-o prima etapa, se va face o punctie cu ac in zona afectata (amigdale), se va aspira o proba de puroi, urmand sa se efectueze examenul bacteriologic si, in egala masura, antibiograma. Antibioticele frecvent prescrise sunt:

• Penicilinele (amoxiciclina/clavulanat);
• Cefalosporine (ceftriaxona);
• Macrolide (claritromicina), in special la persoanele alergice la penicilina.

Se poate opta si pentru operatie de flegmon amigdalian, in cazul in care s-a ajuns la acumularea de puroi sau formarea unui abces. Drenajul chirurgical implica o incizie controlata, pentru a se permite evacuarea continutului si pentru a se reduce presiunea asupra tesuturilor afectate. Acest tip de interventie este de cele mai multe ori indicat in cazurile avansate, mai severe, chiar dupa initierea tratamentului cu antibiotice. Tratamentul cu antibiotice in caz de flegmon amigdalian se face, de cele mai multe ori, prin administrarea intravenoasa, nu orala, a antibioticelor.

Amigdalectomia (indepartarea amigdalelor palatine) este frecvent recomandata persoanelor ce se confrunta cu episoade frecvente de amigdalita acuta si flegmon amigdalian. De obicei, dupa ce a fost tratat un flegmon amigdalian initial, se recomanda ca amigdalectomia sa fie facuta la cel putin o luna distanta. Terapia de suport in caz de flegmon amigdalian include administrarea de analgezice, antipiretice. Hidratarea adecvata este foarte importanta pentru a sustine procesul de trecere prin boala si recuperare.

Foarte important de mentionat este ca, in cazul in care simptomele se agraveaza si devin extrem de severe, este important sa se solicite serviciile medicale de urgenta. Atat amigdalita, cat si un flegmon amigdalian, sunt boli contagioase, iar din acest motiv persoana ar trebui sa-si limiteze contactul cu alte persoane. Agentii patogeni sunt transmisi pe cale aeriana, prin picaturi Flügge eliminate in timpul vorbitului, tusei si stranutului, si chiar respiratiei.

Alte leacuri pentru flegmon amigdalian pot include, insa fara eficienta dovedita, gargarisme cu ceai cald de musetel sau solutii saline, cu solutii medicale speciale, purtarea de comprese calde in jurul gatului. Dezinfectia rinofaringiana ar trebui efectuata dupa indicatiile medicului ORL-ist. De asemenea, acesta este in masura sa recomande cand (si daca) este necesara si efectuarea procedurii de amigdalectomie (indepartarea chirurgicala a amigdalelor). De obicei, aceasta este recomandata la 1-2 luni dupa infectia initiala.

Flegmon amigdalian – complicatii si riscuri asociate

Un flegmon amigdalian se prezinta rar cu posibile complicatii. Este mult mai posibil ca acestea sa apara la persoanele care nu solicita tratament de urgenta sau care nu isi gestioneaza cu atentie afectiunea diagnosticata. Cateva dintre posibilele complicatii ale unui flegmon amigdalian sunt urmatoarele:

• Obstructionarea masiva a cailor aeriene, ceea ce poate duce la dificultati respiratorii;
• Pneumonia de aspiratie, in cazul in care abcesul se rupe si isi elimina continutul la nivelul cailor respiratorii inferioare;
• Tromboza venei jugulare interne;
• Ruptura arterei carotide;
• Septicemia, o complicatie grava in care infiltratul bacterian ajunge in sange, ducand in cele din urma la soc septic si insuficienta multipla de organe.

Tratat si gestionat in timp util, este foarte putin probabil ca un flegmon amigdalian sa duca, in timp, la posibile complicatii. Cu toate acestea, este foarte important sa se intervina de urgenta, intrucat, spre deosebire de o amigdalita sau o infectie obisnuita a cailor respiratorii superioare, flegmonul amigdalian nu este autolimitat, adica nu dispare in urma actiunii sistemului imunitar.

Surse:

1. https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/phlegmon
2. https://radiopaedia.org/cases/right-tonsillar-fossa-inflammatory-phlegmon-with-local-mass-effect
3. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S205229752100055X
4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9468653/
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519520/
6. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8184653/