Ficat gras non-alcoolic – cauze, simptome, tratamente, complicatii

Steatoza heaptica non-alcoolica (ficat gras non-alcoolic) reuneste mai multe afectiuni hepatice caracterizate, in prima instanta, prin acumularea excesiva de grasime in celulele ficatului, insa fara a fi asociata cu consumul semnificativ de alcool (ficat gras alcoolic).

Foarte multe persoane sufera de ficat gras non-alcoolic, aproximativ 30% din populatia mondiala. Afectiunea are mai multe stadii, de la ficat gras non-alcoolic simplu (acumularea de grasimi, dar fara semne tipice de inflamatie), pana la steatohepatita non-alcoolica, care implica inflamatie si leziuni hepatice. Steatohepatita poate evolua, fara tratament, spre fibroza, ciroza si, uneori, chiar cancer hepatic.

Boala ficat gras non-alcoolic este considerata o manifestare hepatica a sindromului metabolic: in aceste conditii, aproximativ 60% dintre persoanele cu diabet zaharat au si aceasta afectiune. Steatoza hepatica non-alcoolica este o afectiune „silentioasa” in stadii incipiente, iar acest lucru inseamna ca multe persoane, desi au ficat gras non-alcoolic, sunt asimptomatice timp de ani de zile. Totusi, cand boala progreseaza si nu este gestionata eficient, se poate ajunge la complicatii si simptome debilitante, care reduc calitatea vietii. Frecvent, este diagnosticata fie intamplator, fie in momentul in care persoana respectiva se prezinta la medic, deja cu diferite complicatii.

Ficat gras non-alcoolic – cauze si factori de risc

Mai mult decat a se cunoaste cauzele care duc la ficat gras non-alcoolic, se cunosc afectiuni si factori de risc asociati acestei patologii. Totusi, cauzele probabile sunt considerate a fi:

Rezistenta la insulina

Este considerat a fi unul dintre principalele mecanisme care duc la ficat gras non-alcoolic. Din cauza acestui fenomen, celulele nu raspund corespunzator la actiunea insulinei, deci nu permit glucozei sa patrunda in acestea, pentru a fi utilizata drept sursa energetica. Prin urmare, glucoza se acumuleaza in exces in ficat, ceea ce provoaca dereglari metabolice. Acest mecanism, pe de alta parte, este strans legat de obezitate, sindromul metabolic si diabetul zaharat de tip 2.

Dieta bogata in grasimi si carbohidrati rafinati

Adoptarea unei diete bogate in grasimi saturate, zahar rafinat si alimente procesate creste riscul de a dezvolta ficat gras non-alcoolic. Alimentele hipercalorice determina acumularea excesiva de grasimi in ficat si depunerea acestora in hepatocite (celulele ficatului).

Inflamatia si stresul oxidativ

Inflamatia cronica si stresul oxidativ sustinut contribuie nu doar la aparitia bolii, ci si la evolutia acesteia spre forme mai severe, cum ar fi steatohepatita non-alcoolica. Stresul oxidativ duce la deteriorarea suplimentara a celulelor hepatice, ceea ce declanseaza raspunsul inflamator si, prin urmare, agraveaza leziunile preexistente.

Variatii genetice

Anumite mutatii genetice, in special cele la nivelul genei PNPLA3, au fost asociate cu cresterea riscului ca o persoana sa dezvolte ficat gras non-alcoolic. Aceste variatii genetice duc la diferite dereglari in ceea ce priveste metabolismul lipidelor (sinteza si utilizarea acestora) si modularea starii inflamatorii.

Principalii factori care cresc riscul ca o persoana sa dezvolte ficat gras non-alcoolic sunt:

• Expunerea constanta la arsenic anorganic;
• Obezitatea (in special cea abdominala), excesul ponderal si sedentarismul;
• Diabetul zaharat de tip 2;
• Sindromul metabolic (obezitate abdominala, hipertensiune arteriala, dislipidemii, glicemie crescuta);
• Sindromul ovarelor polichistice;
• Hipotiroidism;
• Hipopituitarism;
• Sindromul de apnee in somn.

Incidenta diagnosticului de ficat gras non-alcoolic este in continua crestere, in special in tarile occidentale. Cresterea incidentei obezitatii – in copilarie si la varsta adulta –, a stilului sedentar de viata si obiceiurile alimentare nesanatoasa reprezinta principalele cauze. Pana la 90% dintre adultii obezi au ficat gras non-alcoolic, pana la 60% dintre persoanele cu diabet zaharat si pana la 50% dintre copiii obezi prezinta, simultan, si ficat gras non-alcoolic.

Ficat gras non-alcoolic – simptome si manifestari

Boala ficat gras non-alcoolic este o „boala silentioasa”, intrucat majoritatea persoanelor nu vor prezenta simptome evidente in stadiile incipiente. De obicei, afectiunea este descoperita pur si simplu intamplator, prin investigatii ecografice. Cu toate acestea, pe masura ce boala evolueaza pot aparea si simptome, cum ar fi:

• Oboseala persistenta si scaderea nivelului de energie, insa deseori trecute cu vederea;
• Durere si disconfort in partea dreapta a abdomenului, de obicei surda, resimtita sub coaste;
• Hepatomegalie (marirea in dimensiuni a ficatului), din cauza acumularii de grasime si chiar a inflamatiei asociate;
• Sete exagerata;
• Tulburari de somn.

Manifestari mai tipice apar in stadiile avansate de ficat gras non-alcoolic – steatoheaptita non-alcoolica sau ciroza. Acestea include:

• Icter;
• Ascita (acumulare de lichid in cavitatea abdominala);
• Varice esofagiene (in special in cazurile de ciroza);
• Confuzie sau encefalopatie hepatica (cand functia ficatului este grav afectata, toxinele care in mod normal ar fi metabolizate de ficat se acumuleaza in sange, provocand confuzie si in unele cazuri tulburari cognitive severe);
• Greturi, varsaturi, pierderea poftei de mancare;
• Prurit intens, nejustificat;
• Sangerari usoare la nivelul pielii (petesii) si angioame;
• Eritem palmar (inrosirea palmelor);
• Caput meduase („semnul palmierului”): aparitia unei retele de vene inflamate, dar fara a se resimti si durere, in zona periombilicala (in jurul buricului);
• Ginecomastie (marirea in dimensiuni a sanilor, la barbati);
• Contractura Dupuytren.

Totusi, hepatomegalia (usoara spre moderata) este principalul semn de ficat gras non-alcoolic. Celelalte simptome tind sa apara in stadii mult mai avansate, uneori terminale, ale bolii hepatice secundare (steatohepatita, ciroza, cancer hepatic).

Tratament ficat gras non-alcoolic

Nu exista un tratament pentru ficat gras non-alcoolic, cel putin nu unul standardizat, in totalitate curativ. Totusi, managementul bolii se concentreaza pe reducerea expunerii la factori de risc si imbunatatirea sanatatii generale a ficatului. Schimbarile stilului de viata reprezinta principalul obiectiv al tratamentului pentru ficat gras non-alcoolic.

Modificari ale stilului de viata

Modificarile stilului de viata pot avea un efect deosebit asupra sanatatii ficatului si pot inversa chiar evolutia bolii.

Scaderea in greutate

Scaderea in greutate reprezinta una dintre cele mai eficiente strategii pentru a trata ficatul gras non-alcoolic. Studiile arata ca o reducere de 5-10% a greutatii corporale imbunatateste esential functia hepatica si poate inversa evolutia bolii.

Dieta sanatoasa

Persoanele cu steatoza hepatica ar trebui sa urmeze un regim alimentar special pentru ficat gras non-alcoolic. Se recomanda consumul de fructe, legume, proteine slabe, grasimi sanatoase (mai ales omega-3), saraca in zaharuri rafinate si grasimi sanatoase.

Activitatea fizica

Persoanele cu ficat gras non-alcoolic ar trebui sa practice regulat activitati fizice – cum ar fi si mersul pe jos, alergatul, inotul, ridicarea greutatilor. Activitatea fizica are efecte terapeutice nu doar extinse, ci chiar imediate. Este recomandat ca persoanele cu ficat gras non-alcoolic, si nu numai, sa practice cel putin 150 de minute de activitate fizica moderata pe saptamana.

Tratament medicamentos

Nu exista medicamente pentru ficat gras, insa exista cercetari in curs de desfasurare. Totusi, in contextul patologiei – fiind cunoscut faptul ca se asociaza cu alte afectiuni –, se pot administra si medicamente, cum ar fi:

• Medicamente pentru diabet, cum ar fi metformina;
• Antioxidanti, cum ar fi vitamina E, care s-a observat ca poate reduce inflamatia hepatica la persoanele cu steatoza hepatica non-alcoolica;
• Medicamente pentru reducerea colesterolului, cum ar fi statinele. Acestea sunt eficiente in a controla dislipidemiile si pentru a reduce riscul cardiovascular la persoanele cu ficat gras non-alcoolic.

Tratament chirurgical

In cazurile foarte severe si avansate de ficat gras non-alcoolic, pacientii care dezvolta ciroza ar putea necesita transplant hematic – ultima optiune de tratament in caz de insuficienta hepatica avansata. De obicei, in lipsa unei astfel de alternative, persoanele au un prognostic nefavorabil si, in cele din urma, decedeaza ca urmare a complicatiilor.

Ficat gras non-alcoolic – complicatii asociate

Complicatiile asociate apar in stadiile avansate ale bolii, cum ar fi steatohepatita non-alcoolica si ciroza. Cateva dintre cele mai comune sunt urmatoarele:

• Fibroza hepatica, ca urmare a inflamatiei cronice;
• Ciroza, care reprezinta etapa avansata a fibrozei hepatice, ducand la insuficienta hepatica;
• Carcinomul hepatocelular, observandu-se faptul ca persoanele cu ciroza cauzata de steatoza hepatica non-alcoolica au un risc mai crescut de a dezvolta cancer hepatic decat persoanele sanatoase.

Regim alimentar pentru ficat gras non-alcoolic si sfaturi pentru preventie

Persoanele cu aceasta afectiune ar trebui sa adopte un regim pentru ficat gras non-alcoolic. Un astfel de regim nu este neaparat unul special, dar presupune limitarea consumului de grasimi si zahar, alimente procesate, bauturi carbogazoase, dulciuri. In dieta ar trebui introduse si produse bogate in omega-3, cum ar fi pestele gras, nucile, dar consumate cu moderatie. Se recomanda, de asemenea, monitorizarea greutatii corporale si pierderea excesului ponderal, exercitii fizice, practicare regulat si sustinut. Activitatea fizica si alimentatia sunt variabile de importanta vitala in gestionarea eficienta a diagnosticului de ficat gras non-alcoolic si prevenirea complicatiilor.

Surse:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK541033/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470243/
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8919523/
4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10029964/
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5335683/
6. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9521452/