Epicondilita laterala (cotul tenismenului)

Epicondilita laterala, cunoscuta si sub denumirea de „cotul tenismenului”, este o afectiune care implica tendonul extensor comun al antebratului, situat pe fata laterala a cotului. Chiar daca o astfel de afectiune este frecventa la sportivi, in special cei care practica tenis (de unde, de altfel, si denumirea data), aceasta poate afecta orice persoana implicata in activitati repetitive care, in cele din urma, suprasolicita articulatia cotului. Spre exemplu, deseori apare si la persoane care joaca squash, badminton sau alte sporturi care presupun extensia repetata a incheieturii mainii, deviatia radiala si/sau miscarea de supinatie laterala a antebratului.

Ce este epicondilita laterala (cotul tenismenului)?

Cotul tenismenului defineste inflamatia sau degenerarea (de orice natura) a originii tendoanelor extensoare ale antebratului, localizata la nivelul epicondilului lateral al humersului. Tendoanele acestea sunt implicate in miscarile de extensie ale incheieturii maini si degetelor, motiv pentru care suprasolicitarea lor este destul de frecventa, ducand la microtraume repetate si alterari de natura structurala. Epicondilita laterala este de aproximativ 8 ori mai frecventa decat afectiunea numita epincondilita mediala. De obicei, diagnosticul este pus in randul populatiei cu varsta de 40-50 de ani, fara a exista vreo predilectie de gen, chiar daca barbatii sunt mai des diagnosticati.

Articulatia cotului este o articulatie complexa formata din trei oase: humerus, radius si cubitus (ulna). Epicondilul lateral este o proeminenta osoasa situata pe partea exterioara a humerusului distal (humerusul proximal este cel care intra in componenta articulatiei umarului). Tendoanele implicate in epicondilita laterala, in special tendonul extensorului radial scurt al carpului, joaca un rol foarte important in stabilizarea articulatiei si in realizarea miscarilor de extensie si celor de supinatie (rasucirea mainii cu podul palmei in sus). In cadrul acestei afectiuni, microtrauma repetitiva poate duce la modificari degenerative ale tendonului (tendinita) si la durere intensa.

Epicondilita laterala (cotul tenismenului) – cauze si factori de risc

Epicondilita laterala este cauzata de suprasolicitarea articulatiei, de obicei ca urmare a efortului repetitiv din sarcinile si activitatile care implica folosirea mainii si/sau extensia incheieturii. In trecut, aparea mult mai des la jucatorii de tenis, insa poate rezulta din orice sport care necesita extensia repetitiva a incheieturii maini, deviatia radiala (apropierea mainii de corp) si supinatia antebratului. Deseori, aceasta conditie este precipitata de mecanica si tehnica slaba de joc, insa si de folosirea unor echipamente sportive necorespunzatoare. In ciuda faptului ca denumirea ar indica afectarea exclusiva a tenismenilor, doar 10% dintre pacienti sunt, de fapt, tenismeni.

Alte cauze care stau la baza aparitiei acestei afectiuni sunt:

• Suprasolicitarea repetitiva, in orice circumstante, a muschilor si tendoanelor extensoare de la nivelul antebratului, mai ales prin miscari de extensie fortata sau de supinatie;
• Tehnica incorecta in activitati sportive, precum jocul de tenis, squash, badminton, golf;
• Ridicarea greutatilor mari (peste 20 kilograme) sau utilizarea in exces a mainii dominante in activitati zilnice.

Factorii de risc asociati cu epicondilita laterala sunt:

• Varsta de peste 40 de ani;
• Fumatul;
• Obezitatea.

De asemenea, s-a observat ca persoanele care se antreneaza cu greutati au o predispozitie mult mai mare de a dezvolta aceasta afectiune. In mod obisnuit, evolutia naturala a afectiunii nu este dificila si nu ridica risc de complicatii, iar in ceea ce priveste in cat timp se vindeca epicondilita, se observa recuperarea spontana in decurs de 1-2 ani la aproximativ 90% dintre persoanele care au fost diagnosticate. Totusi, daca exista simptome cum ar fi durerea foarte puternica si limitare a mobilitatii articulare, este necesar tratamentul de specialitate. Foarte important de mentionat, de asemenea, este faptul ca persoanele care folosesc constant mouse-ul pot dezvolta afectiunea.

Epicondilita laterala (cotul tenismenului) – simptome si manifestari

De obicei, persoanele cu epicondilita laterala raporteaza durerea cu debut insidios si spontan la 1-3 zile dupa practicarea unei activitati care implica extensia repetata a incheieturii mainii. Spre exemplu, multe persoane diagnosticate isi amintesc ca au avut un antrenament foarte intens sau deosebit de lung inainte de a dezvolta durerea. Aceasta afectiune poate fi precipitata chiar si de un accident sau de incordarea excesiva a mainii – ridicarea unui obiect greu sau efectuarea unei anumite miscari in cadrul jocului de tenis. Durerea de obicei iradiaza catre alte regiuni, cum ar fi antebratul si mana de aceeasi parte, desi initial este localizata in partea exterioara a cotului.

Activitatile care implica prinderea sau strangerea unui obiect devin dureroase si destul de dificil de realizat. Durerea tinde sa se amelioreze in repaus, odata cu odihna. La examinare, se observa ca punctul de sensibilitate maxima este de obicei nu la nivelul epicondilului lateral, ci se gaseste peste acesta, de obicei la o distanta de 1-2 centimetri. Cand se aplica presiune la acest nivel, se agraveaza si durerea. De asemenea, muschiul din zona poate fi usor contractat. Cand persoana cu cotul tenismenului incearca sa isi extinda incheietura mainii, cu antebratul in pronatie (podul palmei in jos) si cotul extins, durerea se agraveaza. Paresteziile sustin captarea nervului radial.

Tratament epicondilita laterala (cotul tenismenului)

Tratamentul pentru epicondilita laterala poate fi conservator sau, in cazuri mai severe, implica si alternative chirurgicale. Totusi, de cele mai multe ori afectiunea se rezolva spontan in decurs de 1-2 ani, cu ameliorarea progresiva a simptomelor, asadar managementul simptomatic poate fi indeajuns – cele mai multe persoane raspuns favorabil la masuri conservatoare, non-invazive.

Tratament conservator pentru epicondilita laterala

• Repaus si modificarea activitatilor care agraveaza durerea resimtita. Reducerea activitatilor repetitive sau schimbarea tehnicii sportive ajuta la ameliorarea simptomelor;
• Aplicarea compreselor cu gheata pentru a reduce inflamatia si durerea asociate;
• Purtarea ortezelor si dispozitivelor de sustinere pentru epicondilita laterala;
• Antiinflamatoare nesteroidiene, precum ibuprofenul, sau unguente care amelioreaza starea inflamatorie, imbunatatesc circulatia;
• Infiltratii cu corticosteroizi pentru epicondilita, insa utilizarea frecventa ar trebui evitata;
• Kinetoterapie, cu exercitii de intarire si intindere a muschilor antebratului;
• Masaj miofascial, masaj de recuperare si tehnici de mobilizare, care vor accelera si sustine recuperarea;
• Terapia cu unde de soc extracorporale (ESWT) care stimuleaza regenerarea tendoanelor.

Tratament chirurgical pentru epicondilita laterala

Este indicat in cazurile foarte severe, care nu raspund in 6-12 luni la tratamente conservatoare:

• Debridarea tendonului afectat, cu indepartarea tesutului degenerat si reatasarea tendonului;
• Tehnici artroscopice specializate, minimum invazive, care asigura o recuperare mai rapida;
• In cazurile complicate asociate cu rupturi de tendon se opteaza pentru repararea chirurgicala a acestora.

Alte alternative terapeutice includ injectii cu plasma bogata in trombocite (PRP) sau terapia cu ultrasunete, care imbunatateste circulatia locala si sustine regenerarea tesutului afectat. De cele mai multe ori, prognosticul pentru epicondilita laterala este foarte bun. Majoritatea persoanelor vor prezenta o ameliorare a durerii in decurs de 12 luni de la initierea tratamentului conservator (gheata, odihna, medicamente antiinflamtoare). Totusi, persoanele care nu urmeaza cu maxima atentie planul terapeutic deseori se confrunta cu o recurenta si chiar agravare a simptomelor de epicondilita laterala.

Epicondilita laterala – sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscurile de a dezvolta epicondilita laterala, se recomanda urmatoarele:

• Invatarea si aplicarea unor tehnici corecte de executie in activitatile sportive intreprinse. In majoritatea cazurilor, epicondilita laterala apare ca urmare a tehnicii deficitare de executie a anumitor miscari din diferite sporturi;
• Utilizarea echipamentelor sportive ergonomice, cum ar fi rachetele de tenis cu manerele cat mai adaptate, pentru a reduce stresul pus asupra articulatiei cotului. In cazul persoanelor cu istoric de epicondilita laterala, care practica tenis, se recomanda echipamente speciale;
• Practicarea regulata a exercitiilor de intarire a muschilor antebratului si intinderile regulate, atat inainte, cat si dupa activitatea sportiva;
• Alternarea activitatilor repetitive si luarea de pauze frecvente. Este important ca activitatile practicare sa implice, pe cat posibil, miscari diferite si grupe musculare simetrice;
• Incalzirea eficienta inainte de efort fizic, pentru a reduce riscul de accidentare ulterioara.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK431092/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5367546/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9048498/

https://www.physio-pedia.com/Lateral_Epicondylitis

https://radiopaedia.org/articles/lateral-epicondylitis

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/lateral-epicondylitis-tennis-elbow