Diaree apoasa: cauze, simptome asociate, tratamente si solutii

Prin diaree apoasa se intelege eliminarea anormala de scaune foarte moi, cu un continut ridicat de apa, si nevoia urgenta de a defeca. In general, valoarea normala a continutului de apa dintr-un scaun este de 10 mililitri/kilogram la sugari si copii mici si de aproximativ 200 mL la adulti si adolescenti. Diareea este rezultatul unei cresteri a continutului de apa din scaun, ca urmare a unui dezechilibru in functionarea normala a absorbtiei diferitilor ioni si altor substante la nivel de intestin subtire si gros. Absorbtia deficitara a acestor substante afecteaza si rata de absorbtie a apei, ducand la diaree apoasa. Alterarea fenomenului de absorbtie are etiologie variabila.

Ce este diareea apoasa si cum apare?

Diareea apoasa este definita prin eliminarea a peste 3 scaune lichide (uneori semilichide) pe zi, care au un continut crescut de apa (>75%). In cazuri severe, scaunul este eliminat in jet continuu si indica o infectie puternica. Diareea apoasa apare ca urmare a alterarii proceselor fiziologice de absorbtie si secretie la nivel intestinal, determinand pierderi majore de lichide si electroliti, cu risc de deshidratare severa. La nivel mondial, mai ales in zonele unde serviciile medicale nu sunt disponibile la scara larga, diareea apoasa este o cauza importanta de mortalitate in randul populatiei pediatrice. Aparitia scaunelor moi, cu continut ridicat de apa, poate avea la baza:

• secretia excesiva de apa si electroliti (toxine bacteriene – Vibrio cholerae, Escherichia coli enterotoxigena);
• malabsorbtia carbohidratilor sau grasimilor (intoleranta la fructoza sau gluten, insuficienta pancreatica);
• cresterea osmolaritatii intestinale (consumul excesiv de indulcitori artificiali, cum ar fi spre exemplu sorbitolul si manitolul);
• accelerarea tranzitului intestinal (hipertiroidism, sindromul de colon iritabil).

In functie de durata simptomelor, exista mai multe tipuri de diaree apoasa:

• acuta (<14 zile): de obicei infectioasa, autolimitata;
• persistenta (14-30 zile): sugereaza suprainfectii sau intolerante alimentare;
• cronica (>30 zile): asociata cu boli inflamatorii intestinale, sindroame de malabsorbtie.

La copiii mici, de obicei diareea apoasa are la baza o infectie care poate fi bacteriana, virala si chiar de natura parazitara sau fungica. De asemenea, ar putea fi vorba si despre alergii de natura alimentara, intolerante sau toxiinfectii alimentare.

Tipuri de diaree

Diareea poate fi clasificata in functie de mecanismul fiziopatologic dupa cum urmeaza:

Diaree secretorie

• apare prin hipersecretie de apa si electroliti, fara afectarea absorbtiei:
• cauze: Vibrio cholerae, E. coli enterotoxigena, toxine tumorale (VIPom, carcinoid);
• caracteristici: volum mare (>1 L/zi), continua in post alimentar.

Diaree osmotica

• determinata de acumularea in lumenul intestinal a unor substante neabsorbabile;
• cauze: intoleranta la lactoza, exces de indulcitori artificiali, sindromul intestinului scurt;
• caracteristici: se amelioreaza in repaus alimentar si la evitarea declansatorilor.

Diaree inflamatorie

• cauzata de distrugerea mucoasei intestinale prin procese inflamatorii;
• cauze: boala Crohn, colita ulcerativa, infectii invazive (Shigella, Salmonella);
• caracteristici: prezenta de mucus, uneori sange, febra, dureri abdominale.

Diaree hipermotorie

• cauzata de accelerarea tranzitului intestinal prin hiperperistaltism intestinal;
• cauze: sindromul colonului iritabil, hipertiroidism, gastrectomie;
• caracteristici: scaune moi, diaree apoasa, nevoia urgenta de a defeca.

Diferenta dintre scaun moale si diaree

Scaunul moale nu este echivalent cu diareea. Diferentele includ:

De asemenea, in caz de diaree apoasa apare si nevoia urgenta de a defeca, implicit si dificultatea de a opri, voluntar, eliminarea scaunului.

Diaree apoasa – cauze si factori de risc

Exista mai multe cauze care pot duce la diaree apoasa, cum ar fi urmatoarele:

Infectii gastrointestinale (cele mai frecvente)

• bacteriene: Vibrio cholerae, E. coli enterotoxigena, Salmonella, Klebsiella, Shigella, dar si Yersinia enterocolitica, Listeria monocytogenes, Clostridium difficile, Proteus;
• virale: rotavirus, norovirus, adenovirusul enteric, virusul Norwalk, astrovirusurile;
• parazitare: Giardia lamblia, Cryptosporidium, Entamoeba histolytica, Trichinella spiralis;
• fungice: Candida albicans (candidoza intestinala).

Intoleranta alimentare si malabsorbtie

• intoleranta la lactoza, fructoza, sorbitol, histamina;
• boala celiaca (intoleranta la gluten);
• insuficienta pancreatica (fibroza chistica, pancreatita cronica);
• alergii alimentare.

Boli inflamatorii intestinale

• boala Crohn;
• colita ulcerativa;
• sindromul intestinului iritabil;
• colita microscopica (colita colagenoasa si colita limfocitica sunt cauze foarte frecvente care duc la diaree apoasa);
• enteropatia autoimuna.

Tulburari endocrine si metabolice

• hipertiroidism;
• diabet zaharat cu neuropatie autonoma;
• tumori carcinoide;
• boala Addison.

Medicamente si toxine

• antibiotice (clindamicina, amoxicilina) care cresc riscul infectiei cu Clostridioides difficile;
• antiacide cu magneziu;
• laxative osmotice.

Chirurgia digestiva si sindromul intestinului scurt

• rezectie intestinala, colecistectomie;
• bypass gastric.

Factorii care cresc riscul de diaree apoasa il reprezinta varsta redusa, copiii mici fiind mult mai predispusi la infectii care se prezinta astfel. Igiena deficitara a mainilor, utilizarea excesiva fara recomandare medicala a antibioticelor, calatoriile in zone endemice pentru infectiile de natura gastrointestinala (asa-zisa „diaree a calatorului”), precum si imunodeficienta (HIV, tratamente cu corticosteroizi, diabetul) cresc riscul infectiei cu agentii patogeni mentionati.

Diaree apoasa – simptome si manifestari

In caz de diaree apoasa, principalul simptom il reprezinta eliminarea unor scaune de consistenta extrem de moale, apoasa, precum si cresterea frecventei eliminarii acestora. Deseori, va aparea si nevoia urgenta de a defeca. Persoanele cu diaree apoasa mai pot prezenta si dureri si crampe abdominale intense, balonare, meteorism abdominal. In functie de cauzele posibile care duc la diaree apoasa, mai pot aparea si simptome precum:

• greata si varsaturi (mai frecvente in infectiile virale);
• febra si frisoane (mai frecvente in infectiile bacteriene);
• scadere in greutate (in asociere cu sindroamele de malabsorbtie);
• eliminarea de diaree apoasa cu sange sau mucus (in contextul afectiunilor intestinale).

Este foarte important de stiut ca persoanele cu diaree apoasa, in special copiii, prezinta un risc foarte mare de deshidratare severa. Semnele de deshidratare includ piele si mucoase uscate, cu eliminarea unui volum redus de urina (oligurie), cresterea frecventei cardiace. Deshidratarea in acest context este principala cauza de mortalitate in randul populatiei fara acces la tratament.

Tratament diaree apoasa

In caz de diaree apoasa, principalul obiectiv terapeutic este acela de a se reasigura homeostazia hidroelectrolitica. Acest lucru se face prin administrarea solutiilor de rehidratare orala ce contin apa, sodiu, potasiu, glucoza. In caz de deshidratare severa, se administreaza ser fiziologic si de asemenea si solutie Ringer Lactat. Se recomanda adoptarea unui asa-zis regim BRAT – banane, orez, mere, paine prajita. In caz de diaree apoasa, se recomanda evitarea lactatelor, a bauturilor carbogazoase, alcoolului si consumului de cafea. Hidratarea, cu apa si solutii sportive, este de dorit in timpul episoadelor diareice pentru a inlocui pierderile de electroliti si apa prin scaune.

Medicatia simptomatica presupune administrarea de medicamente antidiareice (cum ar fi, spre exemplu, loperamid), dar doar in caz de diaree apoasa neinfectioasa. Probioticele, spre exemplu Saccharomyces boulardii, Lactobacillus rhamnosus, ar putea ajuta la reducerea scaunelor si la ameliorarea simptomelor. Medicatia antispastica este recomandata atunci cand apar si crampele abdominale foarte puternice. Antibioticele si antiparazitarele se prescriu doar de catre medicul specialist, atunci cand s-a confirmat etiologia bacteriana sau parazitara. Ciprofloxacina, precum si metronidazolul, sunt uzual prescrise in contextul infectiilor care se prezinta cu diaree apoasa.

Diaree apoasa – complicatii si riscuri asociate

In caz de diaree apoasa, pe langa riscul asociat de deshidratare si urmari nefavorabile, exista si riscul de complicatii datorate agentului infectios implicat:

• Aeromonas caviae: sindrom hemolitic-uremic, sepsis;
• Campylobacter: bacteriemie, meningita, infectii ale tractului urinar, pancreatita, colecistita, sindromul Reiter;
• Clostridium difficile: diaree apoasa cronica;
• Pleisomonas: septicemie;
• Escherichia coli enterohemoragica: sindrom hemolitic-uremic, colita hemoragica;
• Salmonella: convulsii, febra enterica, sindrom hemolitic-uremic, sindromul Reiter;
• Vibrio cholerae: diaree apoasa severa, deshidratare rapida, letala;
• Giardia: malabsorbtie cronica a grasimilor;
• Rotavirus: deshidratare izotonica, intoleranta la glucide;
• Yersinia enterocolitica: apendicita, invaginatie, perforatie, megacolon toxic, peritonita, dar si colangita, bacteriemie, sindrom Reiter;
• Cryptosporidium: diaree apoasa cronica;
• Entamoeba hystolytica: abces hepatic, perforatie colonica.

Diaree apoasa – sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de a contracta astfel de infectii si de a dezvolta diaree apoasa, exista mai multe masuri care se pot dovedi eficiente, cum ar fi urmatoarele:

• asigurarea unei igiene cat mai stricte (spalarea mainilor, dezinfectarea suprafetelor);
• spalarea fructelor si legumelor inainte de a fi consumate, sub jet continuu de apa;
• evitarea consumului de apa contaminata (consumul de apa imbuteliata in calatorii);
• vaccinarea impotriva rotavirusului la sugari;
• limitarea consumului de alimente preparate expuse in aer liber, mancarurilor de tipul street-food si fast-food preparate unde exista flux ridicat de oameni;
• prepararea termica corespunzatoare a alimentelor;
• utilizarea rationala, doar la recomandare medicala, a antibioticelor.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448082/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK551643/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5285476/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK544337/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5650106/

https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2014/0201/p180.html