Diabet mellitus – ce este, intelegerea tipurilor si cauzelor

2024-10-10 12:55:27 2024-10-10 12:55:27 Diabet mellitus – ce este, intelegerea tipurilor si cauzelor

Catena

Ultima actualizare: 10 octombrie 2024

Sub termenul generic de „diabet mellitus” sunt reunite mai multe tulburari care au in comun o toleranta anormala la glucoza, principalul combustibil energetic al organizmului. Intrebarea de la ce se face diabetul poate avea numeroase raspunsuri – de la predispozitia genetica, pana la o dieta foarte bogata in zahar, grasimi, consumul de alcool si sindroame congenitale. Intr-o prima instanta, exista doua tipuri principale de diabet: diabet mellitus de tip 1 (insulino-dependent) si diabet mellitus de tip 2 (non-insulino-dependent). Dupa cum si denumirea o spune, aceste tipuri de diabet necesita sau nu necesita administrarea exogena, sub forma de injectii, a insulinei.

Cuprins

1. Diabet mellitus – ce este si cum apare?

2. Diabet mellitus – tipuri si cauze

3. Diabet mellitus – cauze si factori de risc

Diabet mellitus – ce este si cum apare?

Diabetul mellitus reprezinta o afectiune metabolica cronica, caracterizata esential printr-o stare patologica de hiperglicemie persistenta. Prin „hiperglicemie” se intelege cresterea concentratiei de glucoza peste valorile considerate normale (70-100 mg/dL, pe nemancate). Aceasta stare are la baza mai multe mecanisme, cum ar fi deficitul in productia de insulina, rezistenta la insulina a celulelor sau ambele. Insulina este hormonul produs de pancreasul endocrin, cu rol in reglarea nivelului de glucoza din sange (in sensul scaderii). Glucoza este principala sursa de energie, insa patrunderea ei in celule pentru a fi utilizata drept combustibil se face sub actiunea insulinei.

In absenta unei cantitati suficiente de insulina (ca urmare a alterarii functiilor pancreasului) sau in conditiile unei rezistente crescute la actiunea insulinei, glucoza se acumuleaza in sange. Prin urmare, se ajunge la hiperglicemie cronica, caracteristica principala a diabetului. Chiar daca in prima faza vorbim despre o alterare majora a metabolismului glucozei (glucidic), hiperglicemia cronica are impact si asupra metabolismului proteinelor si grasimilor. Asadar, diabetul implica dereglari metabolice semnificative care, pe termen lung, pot afecta toate organele si sistemele, cum ar fi sistemul cardiovascular, nervos, renal, ocular, ducand la posibile complicatii asociate.

Diabet mellitus – tipuri si cauze

Exista mai multe tipuri de diabet mellitus, clasificate in principal in functie de cauzele care stau la baza aparitiei acestora, si nu neaparat in functie de modificarile metabolice specifice.

Diabet de tip 1 (insulino-dependent)

Diabetul de tip 1, cunoscut si sub denumirea de diabet mellitus insulino-dependent, apare cand sistemul imunitar ataca si distruge celulele β-pancreatice, care produc insulina. Prin urmare, se observa ca persoanele cu diabet de tip 1 nu pot produce suficienta insulina pentru a metaboliza glucoza si necesita administrare de insulina exogena pe tot parcursul vietii pentru a supravietui. Aceasta forma de diabet mellitus apare mai frecvent la copii si tineri, motiv pentru care anterior s-a numit si „diabet juvenil”. Aproximativ 10% dintre toate persoanele cu diabet au acest tip.

Mecanismul principal care sta la baza aparitiei diabetului de tip 1 este de natura autoimuna, iar acest lucru inseamna ca organismul ataca propriile celule pancreatice ca urmare a unui raspuns imunitar alterat. Cauzele exacte ale acestui fenomen nu sunt complet cunoscute, dar se sustine ca ar fi vorba despre interactiunea dintre predispozitia genetica si factorii de mediu, de exemplu infectii virale.

Diabet de tip 2 (non-insulino-dependent)

Diabetul de tip 2, non-insulino-dependent, este cea mai frecvent diagnosticata forma de diabet. Apare atunci cand organismul devine treptat rezistent la actiunea insulinei, fenomen patologic care descrie situatia in care insulina nu isi mai poate realiza functiile fiziologice la concentratia normala. Spre deosebire de diabet mellitus de tip 1, in care deficitul de insulina este absolut, in diabetul de tip 2 exista un grad variabil al productiei de insulina, dar tuilizarea acesteia de catre celule este deficitara.

Persoanele cu diabet mellitus de tip 2 pot lua insulina pentru a-si controla hiperglicemia. Totusi, administrarea exogena nu este absolut necesara. Aproximativ 70% dintre persoanele cu diabet mellitus tip 2 sunt obeze. Drept urmare, la intrebarea ce este diabet mellitus tip 2 se pot formula mai multe raspunsuri – insa, inainte de toate, afectiunea este legata strans de diferiti factori de risc, cum ar fi in special obezitatea, sedentarismul si alimentatia nesanatoasa. Diabetul de tip 2 apare in special la persoanele cu varsta de peste 40 de ani, motiv pentru care se mai numeste si „diabet de maturitate”. Debuteaza progresiv, cu simptome oarecum subtile, dificil de observat.

Diabet gestational

O alta forma de diabet mellitus este diabetul gestational, o forma temporara de diabet care poate aparea in timpul sarcinii, de obicei in al doilea sau al treilea trimestru. Acest tip de diabet apare atunci cand hormonii produsi de placenta interfereaza cu actiunea insulinei, ceea ce va duce la rezistenta la insulina. Femeile care dezvolta diabet gestational prezinta un risc oarecum crescut ca ulterior, mai tarziu in viata, sa dezvolte diabet mellitus de tip 2.

De obicei diabetul gestational este diagnosticat prin teste de screening intre saptamanile 24-28 de sarcina si necesita monitorizare atenta, deoarece ridica risc de complicatii pentru mama, dar si pentru fat. Dupa nastere, de obicei glicemia revine la normal, insa monitorizarea postpartum ar putea fi necesara pentru a evalua riscul ulterior de diabet mellitus de tip 2.

Diabet neonatal

Diabetul neonatal este o forma rara de diabet mellitus care apare la sugari, de obicei in primele sase luni de viata. Poate fi temporar sau permanent, cauzat de mutatii genetice care interfereaza cu secretia normala a insulinei. In cazul diabetului temporar, simptomele ar putea sa dispara in primele luni sau primii ani de viata, dar exista un risc crescut de recurenta in adolescenta sau in viata adulta.

Diabet indus de steroizi

Diabetul indus de steroizi este o forma de diabet mellitus care apare ca urmare a administrarii, insa pe termen lung, de corticosteroizi. Aceste medicamente, utilizate pentru a trata si gestiona afectiuni inflamatorii si autoimune, pot afecta homeostazia glicemica prin cresterea rezistentei la insulina si chiar influenta ficatul sa sintetizeze mai multa glucoza. Chiar daca acest tip tinde sa fie tranzitoriu, in unele cazuri se poate ajunge la cronicizare, in special in cazul persoanelor care prezinta factori de risc preexistenti (obezitate, in special) pentru diabet mellitus de tip 2.

Diabet mellitus – cauze si factori de risc

Cauzele diabetului sunt variate si depind de tipul specific de diabet mellitus. In cazul diabetului de tip 1, mecanismul este unul autoimun, in care predispozitia genetica (mutatii) si mediul (cum ar fi infectiile virale) joaca un rol declansator. Diabetul de tip 2 prezinta o componenta genetica, iar stilul de viata – obezitatea, sedentarismul, dieta dezechilibrata – influenteaza in sens pozitiv sau negativ aparitia acestuia. Principalii factori care pot creste riscul ca o persoana sa dezvolte diabet mellitus – in special de tip 2 – sunt urmatorii:

Obezitatea si excesul ponderal;
Sedentarismul;
Istoricul familial pozitiv de diabet mellitus;
Hipertensiunea arteriala;
Alimentatia nesanatoasa, bogata in zaharuri si grasimi saturate;
Sarcina (pentru diabet gestational);
Varsta inaintata (pentru diabet mellitus de tip 2);
Tratamentele prelungite cu corticosteroizi (diabet mellitus indus de steroizi).
Afectiuni ale pancreasului exocrin care cresc riscul de diabet mellitus: pancreatita, trauma, carcinomul. Pancreatita cronica duce la modificari inflamatorii si fibrotice ale pancreasului, afectand si functia de secretie a insulinei. Fibroza chistica, ca urmare a secretiilor vascoase, groase, poate bloca si distruge canalele pancreasului, ceea ce duce la deficit de insulina. De asemenea, hemocromatoza afecteaza secretia de insulina si creste riscul de diabet mellitus;
Alte endocrinopatii: productia excesiva de cortizol, glucagon, epinefrina (stimuleaza sinteza hepatica de glucoza, induc rezistenta la insulina in tesuturile periferice, cum ar fi muschii);
Infectiile: o gama variata de infectii au fost asociate cu cresterea riscului de diabet mellitus si, dintre acestea, cea mai bine documentata este rubeola congenitala. Aproximativ 20% din sugarii care sunt infectati cu virusul rubeolei la nastere dezvolta diabet mellitus autoimun, de tip 1, mai tarziu in viata;
Tratamentele cu anumite tipuri de medicamente cresc riscul de diabet mellitus. Clasele care au fost larg asociate cu cresterea glicemiei secundara administrarii sunt: beta-blocantele si diureticele tiazidice, fluorochinolonele, antipsihoticele de a doua generatie, corticosteroizii, inhibitorii de calcineurina, inhibitorii de proteaza si acidul nicotinic. Tratamentul cu statine, de asemenea, pare sa creasca riscul ca o persoana sa dezvolte diabet mellitus.

Tratamentul se individualizeaza in functie de tipul specific de diabet mellitus. In caz de diabet de tip 2, tratamentul cu insulina nu este intotdeauna obligatoriu. Totusi, se impun schimbari ale stilului de viata, cu un anumit regim diabet, activitate fizica sustinuta si un control cat mai bun si eficient al glicemiei.

Surse: