Dementa senila – factori de risc, cauze, manifestari

Dementa senila este un termen vast care defineste deteriorarea capacitatii de gandire, memorare, atentie, rationament logic si a altor abilitati mintale ale unei persoane. Aceste modificari pot fi suficient de severe incat sa interfereze cu activitatile sociale sau profesionale ale acestor pacienti.

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, peste 55 de milioane de persoane din intreaga lume sufera de dementa senila si mai mult de 10 milioane de cazuri noi sunt diagnosticate anual. Desi boala Alzheimer este cea mai frecventa cauza a dementei, nu este insa si singura, iar simptomatologia dementei poate varia in functie de factorul care a declansat-o.

Dementa senila – generalitati

De fapt, dementa senila nu este o afectiune, ci un grup de simptome cauzate de alte afectiuni. I se mai spune si tulburare neurocognitiva majora. Aproximativ 5 – 8% dintre adultii cu varsta de cel putin 65 de ani sufera de o forma de dementa. Pana la 80 de ani, jumatate dintre varstnici ajung sa prezinte astfel de simptome.

Boala Alzheimer este cea mai comuna cauza, fiind prezenta la 60 – 80% dintre pacientii cu dementa senila. Nu vrem sa va ingrijoram, dar mai exista inca 50 de cauze ale acestei tulburari neurocognitive.

Vom enumera mai jos mai multe tipuri de dementa senila, multe dintre acestea fiind din pacate ireversibile:

• boala Alzheimer – simptomele tind sa se agraveze progresiv, determinand un declin lent, desi exista si cazuri de persoane al caror declin evolueaza mai rapid;
• dementa vasculara – apare cand creierul nu primeste suficient oxigen, situatie provocata de un accident vascular cerebral sau de alte fenomene care pot restrictiona fluxul sangvin, cum ar fi ingustarea vaselor de sange;
• dementa asociata bolii Parkinson sau altor afectiuni similare;
• dementa cu corpi Lewy – se declanseaza cand in creier incepe sa se acumuleze excesiv o proteina numita alfa-sinucleina. In astfel de cazuri, pacientii intampina dificultati in procesarea informatiilor, dar dezvolta si alte simptome, cum ar fi rigiditate si tremor.
• dementa frontotemporala (boala Pick) – care afecteaza comportamentul sau abilitatile de exprimare, in functie de care parte a creierului este afectata. Nu se cunoaste cauza exacta a acestui tip de dementa senila, dar ar putea include un factor genetic. Unele cercetari sugereaza ca fenomenul este cauzat de formarea unor structuri atipice de proteine, numite corpi Pick.
• boala Huntington – o afectiune genetica, progresiva, care afecteaza zonele din creier care, printre altele, sunt responsabile de miscarile voluntare. Boala apare la persoanele cu varsta cuprinsa intre 30 si 50 de ani.
• boala Creutzfeldt-Jakob – este o afectiune rara, care evolueaza rapid si provoaca deteriorare mintala. Este cauzata de un agent infectios numit prion si, din pacate, este incurabila.
• encefalopatie traumatica cronica – apare dupa traumatisme si poate provoca simptome precum dementa senila si pierderi de memorie, precum si fluctuatii de dispozitie, paranoia si agresivitate.

Daca va preocupa mentinerea sanatatii psihice personale sau a celor dragi, farmacistii Catena va recomanda Benesio Neuroalfa. Suplimentul are o compozitie complexa care contribuie la protectia celulelor impotriva stresului oxidativ si sustine sistemul nervos periferic si functiile cerebrale.

Neuroalfa, 20 capsule moi, Benesio

Vezi detalii

In functie de partea afectata a creierului, acest declin neurocognitiv se imparte in doua categorii:

1. dementa corticala – apare din cauza deteriorarii cortexului cerebral, adica a stratului exterior al creierului. Aceasta zona este foarte importanta pentru memorie si limbaj, astfel incat persoanele care sufera de aceste tipuri de dementa senila prezinta o deteriorare severa a memoriei, nemaiputand sa-si aminteasca unele cuvinte sau sa inteleaga limbajul. In aceasta categorie se incadreaza bolile Alzheimer si Creutzfeldt-Jakob.
2. dementa subcorticala – apare in urma degradarii tesuturilor de sub nivelul cortexului. Acesti pacienti tind sa dea dovada de modificari ale vitezei de gandire. In general, pacientii cu astfel de diagnostic nu sufera de pierderi de memorie sau de probleme in ce priveste intelegerea limbajului. Tipurile de dementa incadrate in aceasta categorie sunt cele provocate de boala Parkinson, boala Huntington sau HIV/SIDA.

Din nefericire, unele tipuri ale tulburarii neurocognitive majore pot afecta atat zona corticala, cat si pe cea subcorticala, cum ar fi in cazul dementei cu corpi Lewy.

Spre deosebire de alte afectiuni care implica pierderi de memorie, confuzia si uitarea asociate cu dementa senila nu sunt doar temporare si de obicei simptomele se agraveaza in timp.

Daca aveti probleme de memorie, asta nu inseamna neaparat ca aveti dementa senila. Pentru a primi un astfel de diagnostic, trebuie sa prezentati cel putin doua tipuri de deficiente care interfereaza semnificativ cu viata de zi cu zi.

Dementa senila – factori de risc

Varsta, sexul si istoricul familial sunt factori de risc asupra carora nu puteti avea control (nemodificabili), dar altii sunt modificabili, deci pot fi gestionati pentru a se preveni aparitia dementei.

Factorii de risc obisnuiti pentru dementa senila sunt:

• varsta – conform unui studiu din 2020, inaintarea in varsta este principalul factor de risc pentru tulburarea neurocognitiva majora. Majoritatea pacientilor cu dementa senila au peste 65 de ani, iar riscul creste si mai mult pe masura ce organismul continua sa imbatraneasca.
• sexul – o analiza din 2016 arata ca femeile prezinta un risc mai mare de a dezvolta boala Alzheimer, pe cand barbatii sunt mai predispusi la alte forme de dementa senila, cum ar fi dementa cu corpi Lewy.
• istoricul familial – acesta este un factor pentru mai multe tipuri de declin cognitiv, inclusiv pentru Alzheimer si dementa vasculara – a doua cea mai frecventa cauza a dementei, dupa boala Alzheimer. Si dementa frontotemporala apare pe fond genetic.
• afectiunile vasculare – potrivit unui studiu din 2005, anumiti factori care deterioreaza starea venelor si arterelor pot creste riscul de dementa. Lista include:

• hipertensiunea,
• diabetul,
• fumatul,
• bolile de inima,
• scleroza multipla,
• obstructionarea sau reducerea fluxului sangvin de la nivelul creierului (de exemplu, ca urmare a unui accident vascular cerebral).

• deficitul de vitamine – un studiu efectuat in 2014 sugereaza ca deficitul de vitamina D poate creste riscul de dementa senila;
• infectiile de la nivelul creierului – cum ar fi meningita sau sifilisul;
• rasa – conform unei cercetari din 2018, adultii latino-americani si cei afro-americani sunt mai susceptibili la a dezvolta acest tip de declin neurocognitiv, posibil ca urmare a inegalitatilor din sistemul sanitar;
• sindromul Down;
• depresia;
• apneea in somn.

Dementa senila – cauze

In principiu, dementa senila apare ca urmare a degradarii celulelor nervoase din creier, aceasta deteriorare putand avea mai multe cauze, cum ar fi:

• boli neurologice degenerative – precum Alzheimer, Parkinson, Huntington si unele tipuri de scleroza multipla (toate acestea se agraveaza in timp);
• tulburari vasculare – care afecteaza circulatia sangvina de la nivelul creierului:

• traumatisme cerebrale cauzate de accidente de masina, caderi, contuzii etc.;
• infectii ale sistemului nervos central, cum ar fi meningita, HIV si boala Creutzfelft-Jakob;
• consum de alcool sau droguri, pe termen lung;
• anumite tipuri de hidrocefalie (acumulare de lichid in creier).

Din fericire, unele cauze ale dementei sunt reversibile, printre acestea numarandu-se:

• consumul de alcool sau droguri;
• tumorile;
• hematoamele subdurale, cheagurile de sange situate sub cortex;
• hidrocefalia cu presiune normala (acumulare de lichid in creier);
• nivelul redus al hormonilor tiroidieni (hipotiroidism);
• nivelul redus al zaharului in sange (hipoglicemie);
• tulburarile neurocognitive asociate HIV.

Dementa senila – simptome, manifestari

Inca din stadiile incipiente, se pot observa urmatoarele simptome:

• Modificari subtile ale memoriei de scurta durata

Problemele de memorie pot fi un simptom incipient al dementei. Schimbarea este deseori subtila si de obicei tinde sa vizeze memoria de scurta durata, pacientul putand, de exemplu, sa-si aminteasca evenimente care s-au intamplat cu ani in urma, dar nu si ce a mancat la micul dejun, unde a pus anumite obiecte, de ce a intrat intr-o camera sau ce trebuia sa faca intr-o anumita zi.

• Dificultati de exprimare

Pacientului cu dementa senila ii poate fi dificil sa formuleze o explicatie sau sa gaseasca cuvintele potrivite pentru a se exprima. Se poate opri in mijlocul propozitiei, nestiind cum sa continue.

• Fluctuatii ale dispozitiei

De exemplu, in primele stadii, dementa se poate manifesta prin depresie. Pacientul poate parea mai temator sau anxios, se poate supara usor cand intervin modificari ale rutinei sau daca se trezeste in situatii cu care nu este obisnuit. Cei apropiati pot sesiza si o schimbare a personalitatii; deseori, pacientii care pana atunci fusesera timizi sau tacuti devin mai deschisi.

• Stare de apatie

Pacientul isi poate pierde interesul pentru hobby-urile sau activitatile care i-au placut candva. S-ar putea sa evite iesirile sau sa nu-i mai placa sa petreaca timp cu prietenii sau familia si, in general, sa para detasat de ce se intampla in jurul lui.

• Dificultati in ce priveste finalizarea sarcinilor

O usoara schimbare in capacitatea de a finaliza sarcinile obisnuite este un alt posibil semnal de alarma. De obicei, pacientul incepe prin a intampina dificultati in cazul sarcinilor mai complexe, cum ar fi gestionarea facturilor, respectarea retetelor sau participarea la jocurile cu mai multe reguli. De asemenea, treptat, pacientului ii poate fi dificil sa invete lucruri noi sau sa se obisnuiasca cu o rutina noua.

• Stari de confuzie

In stadiile incipiente ale declinului neurocognitiv, pacientul poate fi deseori confuz, nemaiputand sa recunoasca persoanele familiara, sa-si aminteasca ziua sau luna, ori sa-si dea seama unde se afla. Poate uita lucruri marunte, cum ar fi unde si-a pus cheile, ce activitati si-a propus pentru ziua urmatoare sau sa nu poata recunoaste o persoana cu care a facut cunostinta recent.

• Dificultati in a intelege limbajul

Pacientul cu dementa senila poate uita frecvent intelesul anumitor cuvinte sau poate constata ca ii este dificil sa urmareasca firul conversatiilor.

• Dezorientare

Simtul orientarii in spatiu poate fi afectat, pacientului fiindu-i greu sa recunoasca reperele care alta data ii erau familiare. Acesta poate uita inclusiv cum sa ajunga in locurile frecventate de obicei si care candva nu constituiau o problema. Pacientul isi poate pierde inclusiv capacitatea de a intelege indrumarile primite sau instructiunile pas cu pas.

• Tendinta spre repetitie

Acesta este un simptom obisnuit, din cauza pierderilor de memorie si a modificarilor comportamentale. Persoana cu dementa senila poate indeplini de mai multe ori unele sarcini zilnice sau poate ajunge sa colectioneze obsesiv anumite obiecte. Se poate intampla chiar sa repete aceleasi intrebari sau sa povesteasca de mai multe ori aceeasi intamplare.

• Incapacitate de adaptare la schimbari

Pacientul poate resimti teama, vazand ca nu mai recunoaste persoanele cunoscute sau ca nu mai poate intelege conversatiile. Uneori, nu-si mai aminteste de ce s-a dus la magazin si se poate rataci in drum spre casa.

Din aceste motive, se poate atasa de o anumita rutina, ajungand sa evite experientele noi. Aceste simptome sunt tipice in stadiile incipiente ale dementei.

• Degradarea discernamantului

O alta consecinta a declinului cognitiv este pierderea capacitatii de a lua decizii adecvate. De exemplu, pacientul cu dementa senila risca sa ajunga in situatii periculoase – nu mai este atent cand traverseaza o strada cu trafic intens sau poate iesi afara imbracat sumar, desi afara ninge.

Un alt motiv de ingrijorare poate fi lipsa discernamantului in gestionarea problemelor financiare. De exemplu, pacientul care pana atunci fusese atent cu banii incepe sa-i dea la intamplare altor persoane.

In stadiul de declin sever spre foarte sever, pacientii incep sa uite numele partenerului de viata, au nevoie de un insotitor cand merg la toaleta sau mananca, nu-si mai pot exprima gandurile, nu mai pot merge si ajung sa-si petreaca majoritatea timpului in pat.

Diagnosticul de dementa senila

Medicul va analiza istoricul pacientului si va efectua o examinare fizica si o testare a capacitatii cognitive. In functie de concluzia la care ajunge specialistul, acesta poate recomanda investigatii suplimentare, cum ar fi:

• analize de sange si urina;
• radiografie la plamani;
• scanare a creierului (MRI sau CT);
• electroencefalograma (EEG);
• analiza fluidului spinal.

Medicul foloseste anumite criterii pentru a diagnostica dementa senila:

• gradul de afectare al atentiei;
• capacitatea de orientare;
• memoria;
• gradul de discernamant;
• functiile motorii, capacitatea de exprimare verbala etc.

Desi medicii pot fi in general siguri daca pacientul are sau nu dementa senila, este insa mult mai dificil sa determine tipul exact de dementa. In astfel de cazuri, poate fi nevoie sa va adresati unui neurolog, psihiatru sau geriatru.

Tratament dementa senila

In aproximativ 20% din cazuri, cauzele dementei sunt reversibile. Daca insa pacientul prezinta un tip de dementa senila ireversibila, atunci tratamentul se va concentra asupra gestionarii simptomelor, mai ales a starilor de agitatie sau a tulburarilor emotionale.

Daca pacientul este diagnosticat in stadiu incipient si primeste tratamentul adecvat, se poate incetini progresia dementei, pentru ca functiile mintale sa fie mentinute pe o perioada cat mai indelungata.

In majoritatea cazurilor de dementa progresiva, inclusiv la pacientii cu Alzheimer, nu exista leac, dar doua tratamente – aducanumab, comercializat sub numele Aduhelm, si lecanemab, comercializat sub numele Leqembi – au aratat ca eliminarea din creier a proteinei beta-amiloid, unul dintre semnele distinctive ale bolii Alzheimer, reduce declinul congnitiv si functional al pacientilor respectivi. Medicamentele prescrise pentru Alzheimer se numara printre tratamentele recomandate uneori si pentru ameliorarea simptomelor asociate altor tipuri de dementa.

Dementa senila – complicatii si riscuri asociate

Dementa senila poate afecta mai multe sisteme ale organismului, influentand astfel capacitatea unei persoane de a-si desfasura activitatile de zi cu zi. Prin urmare, un pacient cu dementa senila poate ajunge la:

• alimentatie necorespunzatoare – multi pacienti cu dementa senila mananca tot mai putin sau deloc, deoarece ajung in imposibilitatea de a mesteca si inghiti alimentele;
• pneumonie – dificultatile de inghitire cresc riscul ca pacientul sa se inece cand mananca, alimentele sau lichidele ajungand in plamani. Astfel, se ajunge la dificultati respiratorii si la pneumonie.
• incapacitate de a se autoingriji – pe masura ce simptomele se agraveaza, pacientului ii este mai dificil sa se spele, sa se imbrace, sa foloseasca toaleta sau sa-si ia singur tratamentul, asa ca va avea nevoie de un insotitor;
• probleme privind siguranta proprie – unele activitati zilnice pot crea situatii riscante pentru pacientii cu dementa senila, si anume condusul, gatitul, plimbarile etc.;
• deces – in ultimele stadii de dementa senila, poate surveni coma sau decesul, deseori ca urmare a unei infectii.

Surse:

https://www.healthline.com/health/dementia/early-warning-signs#dementia-types

https://www.webmd.com/alzheimers/types-dementia

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dementia/symptoms-causes/syc-20352013