Cum recunoasteti o fractura? Semnele clare ale unei fracturi

In caz de accidentare, cum recunoasteti o fractura si cum o deosebiti de o entorsa sau contuzie? Si chiar daca v-ati dat seama cum recunoasteti o fractura, trebuie sa mergeti neaparat la medic sau leziunea se poate vindeca si de la sine?

Fracturile, entorsele si contuziile pot avea simptome similare, deci cum recunoasteti o fractura si cum determinati gravitatea leziunii poate deveni o sarcina dificila. Avand in vedere ca leziunile se pot agrava daca nu sunt tratate corespunzator, va invitam sa parcurgeti materialul de mai jos si mai ales sa nu ezitati sa va adresati medicului.

Tipuri de fracturi

O fractura reprezinta o ruptura partiala sau completa a osului si poate fi clasificata astfel:

Fracturi deschise vs. inchise

1. Fractura deschisa (fractura compusa) – osul strapunge pielea, fiind usor vizibil, sau rana este suficient de adanca incat sa expuna osul. De obicei, fracturile deschise se vindeca mai lent si au un risc crescut de infectii si alte complicatii.
2. Fractura inchisa (fractura simpla) – cand osul este rupt, dar pielea nu pare afectata. Fracturile inchise pot fi grave, chiar daca osul nu patrunde prin piele.

Fracturi complete vs. fracturi incomplete

1. Fractura completa – in care osul este rupt complet, in bucati separate.
2. Fractura incompleta (partiala) – este o fisura care nu sparge complet osul in doua sau mai multe bucati.

Fracturi simple vs. cominutive

1. Fractura simpla – cand un os care este rupt in doar doua bucati.
2. Fractura cominutiva – cand un os este rupt in cel putin doua locuri. Fracturile cominutive sunt cauzate de traumatisme severe, cum ar fi accidentele de masina. In astfel de cazuri, este necesara o interventie chirurgicala pentru a repara osul afectat, iar recuperarea poate dura un an sau chiar mai mult.

Fracturi deplasate vs. nedeplasate

1. Fractura deplasata – bucatile de os s-au deplasat atat de mult incat s-a format un spatiu intre fragmente cand osul s-a rupt. Pentru fracturile deplasate este mai probabil ca medicul sa recomande o interventie chirurgicala.
2. Fracturile nedeplasate – cand fragmentele de os nu s-au deplasat suficient de mult incat sa nu poata fi aliniate usor la loc.

Importanta recunoasterii unei fracturi

Dupa ce am discutat cum recunoasteti o fractura, iata si de ce este important ca aceasta sa fie depistata si tratata in timp util. O fractura osoasa apare cand forta exercitata impotriva unui os este mai puternica decat cea pe care o poate suporta osul respectiv. Acest lucru perturba structura si rezistenta osului si provoaca durere si pierderea functiei locomotorii.

Alte probleme cauzate de fractura osoasa pot fi urmatoarele:

• hemoragie – oasele sunt puternic vascularizate, asa ca o fractura poate provoca pierderea unei cantitati abundente de sange, motiv pentru care conteaza cum recunoasteti o fractura, deoarece, in functie de gravitatea cazului, interventia rapida poate fi foarte importanta.
• leziuni ale organelor, tesuturilor sau structurilor invecinate – de exemplu, o fractura de craniu poate deteriora creierul sau daca o coasta se rupe, organele din cavitatea toracica pot fi lezate.
• afectarea cresterii osului – de exemplu, daca osul lung al unui copil se rupe aproape de articulatia unde se gasesc placile de crestere.

Cum recunoasteti o fractura este un aspect important si daca luam in considerare complicatiile care pot aparea, cum ar fi:

• alinierea slaba a membrului afectat, ceea ce poate deveni o problema pe termen lung;
• aparitia infectiilor;
• riscul montarii gresite a gipsului (de exemplu, prea stramt sau prea lejer).

Cum recunoasteti o fractura? Simptome comune

O fractura poate fi cauzata de un impact puternic sau de o leziune care provoaca rasucirea osului. Miscarile repetitive, cum ar fi alergarea, pot provoca, de asemenea, fracturi de stres. Asadar, cum recunoasteti o fractura? Semnele si simptomele care ar trebui sa va atraga atentia sunt urmatoarele:

• deformare;
• dificultate in utilizarea zonei afectate;
• durere intensa;
• umflare/tumefiere;
• inrosirea sau invinetirea zonei lezate sau senzatie de caldura la palpare.

Deformare

Iata cum recunoasteti o fractura chiar si cand osul nu a strapuns pielea si deci nu este vizibil. Aspectul deformat, cu membrul indoit intr-o pozitie neobisnuita, nefireasca sau o posibila adancitura formata in piele reprezinta unul dintre principalele criterii pe care le puteti avea in vedere.

Durere intensa

In zona ranita se simte o durere ascutita, mai ales cand incercati sa miscati membrul afectat sau sa va lasati greutatea pe el. Zona din jurul fracturii devine sensibila la atingere.

Tumefiere

Fracturile provoaca de obicei umflare (tumefiere), desi umflatura se poate forma pe parcursul a cateva ore si, in unele tipuri de fracturi, poate fi foarte usoara.

Spasme si/sau amorteala

Cand muschii din jurul zonei ranite incearca sa tina pe loc un os rupt, pot aparea spasme musculare, ceea ce agraveaza si mai mult durerea. In unele cazuri, poate surveni o posibila pierdere a simtului tactil (amorteala sau senzatii anormale) in zona afectata.

Vanatai

Cum recunoasteti o fractura poate sa depinda si de aspectul pielii din zona lezata. Mai exact, fractura poate fi insotita de echimoze (vanatai), care se formeaza din cauza sangerarii de sub piele. Sangele respectiv poate proveni din vasele de sange ale unui os rupt sau din tesuturile invecinate acestuia.

La inceput, vanataia este vinetie, apoi devine treptat verzuie si galbuie, pe masura ce sangele este descompus si reabsorbit in organism, fenomen care poate dura cateva saptamani. Sangele se poate deplasa la o distanta destul de mare de fractura, provocand o vanataie mare sau o echimoza la o anumita distanta fata de leziune. Sangele acumulat in tesuturile respective poate provoca durere temporara si rigiditate in structurile din jur. De exemplu, fracturile de umar pot invineti intregul brat si pot provoca dureri la nivelul cotului si incheieturii mainii.

Cum sa deosebiti o fractura de alte leziuni?

Uneori, luxatiile, entorsele si contuziile pot cauza simptome similare, deci cum recunoasteti o fractura mai depinde si de capacitatea dumneavoastra sau a medicului de a face deosebirea intre aceste tipuri de leziuni. Iata pe scurt care sunt caracteristicile prin care le puteti diferentia.

• Fractura vs. luxatie: diferente specifice

Dupa cum spuneam, cand presiunea exercitata asupra unui os este mai mare decat poate suporta acesta, osul se poate despica sau rupe. O ruptura osoasa de orice dimensiune se numeste fractura si poate aparea dupa o cadere, un traumatism, accident, o lovitura directa sau stres repetitiv, precum si din cauza numeroaselor afectiuni care slabesc densitatea osoasa.

In schimb, o luxatie apare cand doua oase dintr-o articulatie se deplaseaza din pozitia corecta. Fenomenul este de obicei urmarea unui impact brusc, cauzat de o lovitura, cadere sau alt traumatism. Puteti disloca aproape orice articulatie din corp – gleznele, genunchii, umerii, soldurile, coatele sau maxilarul. Puteti chiar sa va dislocati accidental articulatiile degetelor de la maini si de la picioare.

• Fractura vs. entorsa: diferente specifice

Fracturile osoase si entorsele sunt leziuni sportive frecvente.

Cand aveti o fractura inseamna ca v-ati rupt unul sau mai multe oase. Pe de alta pare, o entorsa apare cand unul dintre ligamentele care unesc oasele se intind excesiv sau se rup.

Este totusi posibil ca in cadrul aceleiasi leziuni sa aveti atat o fractura, cat si o entorsa de ligament, mai ales daca deteriorati o articulatie precum genunchiul sau cotul.

• Fractura vs. contuzie: diferente specifice

Atat fracturile, cat si contuziile sunt leziuni dureroase, cauzate de un impact puternic asupra corpului – de obicei dupa o cadere, un accident de masina sau un traumatism. Diferenta consta in modul in care se deterioreaza osul afectat.

Dupa cum spuneam, oasele sunt tesuturi vascularizate. Ei bine, contuziile apar cand un os este lovit suficient de puternic pentru a-l face sa sangereze, dar fara ca acesta sa se sparga sau sa se rupa.

Prin comparatie, fractura apare cand impactul loveste osul cu suficienta forta incat sa-l rupa in cel putin un loc. Asadar, fracturile sunt leziuni mai grave, vindecarea acestora putand dura mult mai mult decat refacerea dupa o contuzie.

Ce trebuie sa faceti in cazul suspiciunii de fractura?

Primul ajutor

In primul rand, sunati la 112 si solicitati ajutor de urgenta daca:

• persoana afectata nu raspunde, nu respira sau nu se misca;
• observati sangerari abundente;
• chiar si presiunea usoara sau orice miscare provoaca durere;
• membrul sau articulatia pare deformata;
• osul a patruns prin piele;
• suspectati o fractura la nivelul gatului, capului sau spatelui.

Pentru a evita agravarea starii pacientului, nu miscati persoana decat daca este absolut necesar. Cat timp asteptati sosirea echipajului medical, puteti avea in vedere urmatoarele:

• opriti sangerarea – aplicati presiune pe rana folosind un bandaj steril, o carpa curata sau o bucata de imbracaminte curata. Daca vreun os a strapuns pielea, aplicati presiune in jurul marginilor ranii. Dupa ce se opreste hemoragia, tineti rana acoperita cu un pansament curat.
• evitati miscarea zonei lezate – nu incercati vreodata sa realiniati osul sau sa impingeti un os care patruns prin piele. Pentru o fractura de membru, asigurati-va sprijin si confort, cum ar fi o perna sub picior sau antebrat. Cu toate acestea, nu provocati dureri suplimentare sau miscari inutile ale osului rupt.
• folositi atele sau o fasa pentru a sustine membrul afectat – atelele nu trebuie sa fie neaparat profesionale. Uneori, obiecte precum stinghiile de lemn sau revistele pliate pot fi de ajutor pentru unele fracturi. Membrul lezat ar trebui imobilizat deasupra si dedesubtul fracturii. In schimb, pentru a sustine o fractura de brat sau clavicula puteti utiliza o fasa.
• aplicati pachete de gheata pentru a limita tumefierea si a ameliora durerea – nu aplicati gheata direct pe piele, ci infasurati-o intr-un prosop sau o bucata de panza. Ca alternativa, puteti folosi comprese reci.
• actionati in cazul starii de soc – daca persoana se simte ametita sau respira sacadat, ajutati-o sa se intinda astfel incat capul sa fie pozitionat putin mai jos decat trunchiul si, eventual, ridicati-i picioarele;
• tineti persoana nemiscata – nu o miscati decat in cazul unui pericol imediat, mai ales daca suspectati o fractura la nivelul craniului, coloanei vertebrale, coastelor, pelvisului sau in partea superioara a picioarelor.
• nu lasati persoana sa manance sau sa bea ceva – pana cand este vazuta de un medic, in cazul in care are nevoie urgent de o interventie chirurgicala.

Ajutor medical

Modul in care este tratata fractura depinde de tipul acesteia, de factorul care a cauzat-o si de gradul de deteriorare a oaselor.

1. Imobilizare

Daca fractura este usoara si oasele nu s-au deplasat unul fata de celalalt, puteti avea nevoie doar de atele sau gips. In general, atelele trebuie mentinute timp de 3-5 saptamani, iar gipsul mai mult, de obicei 6-8 saptamani. In ambele cazuri, poate fi nevoie sa repetati radiografiile, pentru a va asigura ca oasele se vindeca corect.

2. Reducerea fracturii (sau reducerea inchisa)

Fracturile mai severe necesita realinierea oaselor. In cadrul acestei proceduri non-chirurgicale, ortopedul va efectua manual anumite manevre prin care sa alinieze oasele rupte. Pentru a preveni durerea, poate fi necesara una dintre urmatoarele optiuni:

• un anestezic local pentru a amorti zona din jurul fracturii;
• sedative pentru relaxarea intregului corp;
• anestezie generala.

Dupa procedura de reducere inchisa, ortopedul va aplica atele sau gips.

3. Interventie chirurgicala

Unele fracturi necesita interventie chirurgicala. In functie de tipul fracturii si de gravitatea acesteia, exista cateva tehnici la care poate recurge chirurgul:

• Fixare interna

Chirurgul va realinia oasele in pozitia lor corecta si apoi le va fixa pe loc, pentru ca acestea sa se poata vindeca. De obicei, procedura consta in fixare interna, adica specialistul introduce elemente de metal in os pentru a-l tine nemiscat cat timp se vindeca. Va trebui sa evitati pe cat posibil sa folositi acea parte a corpului, pentru ca osul sa se poata vindeca pe deplin.

Tehnicile de fixare interna implica urmatoarele:

• tije – o tija introdusa prin centrul osului, care il strabate de sus in jos;
• placi si suruburi – placi metalice insurubate in os, pentru a uni fragmentele osoase;
• stifturi si fire – acestea se utilizeaza pentru bucatile de os prea mici ca sa se poata folosi alte elemente de fixare. In general, se folosesc concomitent cu tijele sau placile.

Unii pacienti raman tot restul vietii cu aceste piese in corp, dar in alte cazuri este nevoie de interventii chirurgicale ulterioare pentru a le indeparta.

• Fixare externa

Daca aveti nevoie de o fixare externa, chirurgul va monta suruburi in osul afectat, de fiecare parte a fracturii, apoi le va conecta la niste bretele sau un bracket din afara corpului pacientului. Aceasta este de obicei un mod temporar de a stabiliza fractura si de a-i permite sa inceapa vindecarea inainte sa se initieze fixarea interna pe care am descris-o mai sus.

• Artroplastie

Daca va fracturati o articulatie (cum ar fi umarul, cotul sau genunchiul), puteti avea nevoie de o artroplastie (inlocuirea articulatiei). Chirurgul va indeparta articulatia deteriorata si o va inlocui cu una artificiala. Proteza respectiva poate fi din metal, ceramica sau plastic rezistent. Noua articulatie va arata ca articulatia naturala si se va misca similar.

• Grefa osoasa

Daca fractura este grav deplasata sau osul nu se vindeca corespunzator, s-ar putea sa aveti nevoie de o grefa osoasa. Chirurgul va introduce tesut osos suplimentar, care se va reuni cu osul fracturat. Dupa aceea, de obicei va efectua o fixare interna, pentru a uni fragmentele osoase cat timp se vindeca osul. Grefele osoase pot proveni din urmatoarele surse:

• Intern, din alta parte a corpului dumneavoastra (de obicei, din partea superioara a osului soldului);
• un donator;
• piesa artificiala.

Dupa operatie, pentru o vreme, osul va fi imobilizat printr-o combinatie de atele, gips, orteza sau fasa.

Diagnosticul de fractura

Pentru a stabili diagnosticul corect, ortopedul va lua in considerare istoricul medical complet si va efectua o examinare clinica. Investigatiile necesare pentru o fractura pot include:

1. radiografie – test de diagnostic care utilizeaza fascicule de energie electromagnetica invizibile pentru a realiza pe film imagini ale tesuturilor interne, oaselor si organelor;
2. scanare RMN – investigatie imagistica ce utilizeaza magneti mari, radiofrecvente si un computer pentru a realiza imagini detaliate ale structurilor din corp;
3. scanare CT – acesta este un test imagistic care utilizeaza raze X si un computer pentru a realiza imagini detaliate ale corpului. O scanare cu computer tomograf arata detalii despre oase, muschi, tesut adipos si organe.

Concluzii

Majoritatea persoanelor care sufera fracturi se recupereaza complet si isi pot relua activitatile obisnuite dupa ce osul se vindeca. In functie de tipul si gravitatea leziunii, unele fracturi pot avea insa impact pe termen lung, mai ales daca persoana a avut si alte probleme medicale.

Spre deosebire de piele, fracturile se vindeca fara a forma tesut cicatricial, dar muschii tind sa fie slabiti dupa perioada de imobilizare. Asadar, pentru o vreme s-ar putea sa aveti nevoie de reabilitare, cum ar fi de exercitii de intarire a musculaturii.

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15241-bone-fractures

https://www.mayoclinic.org/first-aid/first-aid-fractures/basics/art-20056641

https://www.bmhsc.org/blog/contusions-sprains-and-fractures-whats-the-difference

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/fractures

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22252-comminuted-fracture