Coxa vara: cauze si factori de risc, tratament

Coxa vara reprezinta o deformare anatomica a colului (gatului) femural, caracterizata printr-un unghi cervico-diafizar redus, sub valoarea normala ajustata in functie de varsta. Spre exemplu, la nou-nascuti valoarea acestui unghi este de aproximativ 150°, insa progresiv aceasta scade si, la varsta adulta, ar trebui sa ajunga in jurul valorii de 120-135°. Pe de alta parte, exista si valori normale ajustate in functie de varsta si inaltime. Un bebelus este diagnosticat cu coxa vara cand prin ecografia de sold se inregistreaza valori ale unghiului dintre col si diafiza (corpul femural) mai mici decat in mod normal. Afectiunea poate fi congenitala sau dobandita in timpul vietii.

Ce este coxa vara?

Coxa vara se refera la scaderea unghiului dintre colul si diafiza femurului sub valoarea de 120°. Cealalta deformare osoasa care implica unghiul cervico-diafizar se numeste coxa valga, caz in care unghiul cervico-diafizar depaseste valoarea normala ajustata in functie de varsta (de obicei peste 140°). Coxa vara afecteaza semnificativ articulatia soldului si influenteaza incarcatura si tensiunea mecanica articulara. Reducerea unghiului cervico-diafizar creste compresia pe partea mediala a colului femural si duce la tensiune excesiva pe partea laterala a acestuia. Afectiunea, de cele mai multe ori este unilaterala (sold stang) si devine evidenta in jurul varstei de 2-3 ani.

Coxa vara – cauze si factori de risc

Cauzele care duc la coxa vara variaza in functie de tipul acesteia, dupa cum urmeaza:

Coxa vara congenitala

• Displazia spondilo-epifizara;
• Displazia cleido-craniana;
• Displazia de sold;
• Displazia poliepifizara multipla;
• Sindromul de camptodactilie-artropatie-coxa vara-pericardita (CAPC);
• Acondroplazia, hipocondroplazia, discondroplazia.

Coxa vara dobandita

• Fracturi (fractura de col femural) si traumatisme care nu se vindeca corespunzator;
• Osteomielita, tuberculoza osoasa;
• Epifioliza capului femural (SCFE);
• Rahitismul;
• Boala Paget;
• Paralizia cerebrala;
• Distrofia musculara;
• Osteogeneza imperfecta;
• Cretinismul;
• Boala Legg-Calve-Perthes (osteocondrita capului femural).

Inchiderea epifizara prematura se considera a fi unul dintre principalele mecanisme care duc la coxa vara. O alta posibila explicatie, cel putin in forma dobandita, o reprezinta vindecarea slaba dupa o fractura (in special instabila), cu diminuarea axului biomecanic al articulatiei. Coxa vara de dezvoltare (progresiva, evidenta in jurul varstei de 2-6 ani) apare la aproximativ 1 din 25000 de nou-nascuti vii. De foarte multe ori, se ajunge la o diferenta de lungime intre membre, care poate atinge si valori de pana la patru centimetri. Forma dobandita este mai rara, insa mai greu de tratat decat forma congenitala. De obicei, diagnosticul este stabilit in copilaria timpurie.

Coxa vara – simptome si manifestari

Din punct de vedere al simptomelor, coxa vara este nedureroasa, de cele mai multe ori. Totusi, poate provoca dureri mai ales in forma dobandita. Simptomele tind sa devina evidente incepand cu varsta de doi ani, cand copilul incepe sa mearga. Se observa un model specific al mersului, care devine schiopatat (asa-zisul mers Trendelenburg) in special in caz de coxa vara unilaterala. In situatia in care ambele articulatii sunt afectate (mult mai rar), copilul are tendinta de a adopta asa-zisul „mers miopatic” (copilul exagereaza miscarea de circumductie pentru a compensa pe cat posibil slabiciunea articulara). Copii cu coxa vara mai prezinta, de asemenea, si:

• Discrepanta intre lungimea membrelor inferioare;
• Trohanter mare proeminent, care poate fi palpat la nivelul soldului;
• Limitarea miscarii de abductie (indepartarea de corp) si rotatie interna a soldului;
• Retroversia femurala sau anteversia redusa sunt frecvente la persoanele cu coxa vara;
• In unele cazuri, copilul are tendinta de a compensa deficitul biomecanic prin adoptarea unei pozitii tipice de „picioare in X” (deformare numita genu valgum);
• Hiperlordoza lombara.

Durerea asociata cu coxa vara este prezenta in special in forma dobandita, la adolescenti sau la adulti. Aceasta tinde sa iradieze catre coapsa sau genunchi si este exacerbata de activitate si de incarcarea mecanica a articulatiei. Schiopatatul, in schimb, este o manifestare frecventa in coxa vara, din cauza modificarii biomecanicii soldului. Persoanele deseori adopta o postura gresita, pentru a compensa slabiciunea articulara si reduce durerea si instabilitatea. In cazuri avansate, apar asimetrii ale soldurilor sau membrelor inferioare. Un picior tinde sa fie mai scurt, chiar si cu pana la patru centimetri, decat celalalt. Simptomele devin vizibile in jurul varstei de 2-6 ani.

Tratament coxa vara

Tratamentul pentru coxa vara este relativ complex si depinde de severitatea deformarii, precum si de varsta persoanei, simptomele si conditiile asociate. Abordarea terapeutica, spre exemplu, poate fi amanata pana cand copilul, desi diagnosticat, atinge varsta de 5-6 ani. In prima instanta, aceasta poate presupune masuri conservatoare. Totusi, atunci cand acestea se dovedesc a fi fara succes, se intervine prin proceduri chirurgicale specializate.

Tratament conservator

Indicat in forme usoare, in special la copii:

• Kinetoterapia, cu scopul de a intari musculatura care stabilizeaza soldul si de a imbunatati, pe cat posibil, amplitudinea miscarilor. Exercitiile se realizeaza sub indrumare specializata, pentru a preveni progresia deformarii;
• Purtarea ortezelor si dispozitivelor de suport, pentru a corecta pozitia deficitara a femurului;
• In cazul in care coxa vara se asociaza cu un deficit nutritional (cum ar fi rahitism), medicul va prescrie suplimentare cu vitamina D si calciu. Este foarte important ca suplimentarea sa se faca in conformitate cu recomandarile medicului si sa respecte doza zilnica recomandata.

Tratament chirurgical

In cazurile severe, cand coxa vara determina durere persistenta sau duce la limitarea mobilitatii, tratamentul chirurgical devine singura metoda viabila de corectie a deformarii osoase. Se poate opta, dupa caz, pentru:

• Osteotomie corectiva, care este cea mai frecventa procedura chirurgicala utilizata pentru a corecta unghiul cervico-diafizar. Osteotomia varizanta implica taierea si realinierea colului femural pentru a restabili unghiul normal ajustat in functie de varsta si redobandi, in sfarsit, functionalitatea si biomecanica articulara;
• Epifiziodeza, in cazul in care cartilajul de crestere este afectat. Aceasta alternativa, desi este foarte complexa, previne progresia deformarii prin limitarea cresterii la nivelul epifizei;
• Artroplastia totala de sold este indicata in cazurile avansate (de obicei dobandite), cand deja s-a ajuns la distrugerea totala a articulatiei (ca urmare a altor afectiuni, cum ar fi de exemplu osteoporoza).

Osteotomia corectiva reprezinta cea mai eficienta alternativa de tratament in caz de coxa vara. Aceasta interventie imbunatateste actiunea muschilor fesieri, normalizeaza valoarea unghiului colului femural si, totodata, imbunatateste lungimea membrului scurtat si congruenta articulara (dintre femur si osul coxal). Dupa o astfel de procedura, se folosesc fixatoare interne sub forma de placi si suruburi, pentru a stabiliza osul. De asemenea, se recomanda sa se inceapa sedintele de kinetoterapie, pentru o recuperare mult mai rapida si mai eficienta. Daca se intervine in timp util si diagnosticul nu este intarziat, impactul asupra biomecanicii articulare este mult redus.

Surse:

https://radiopaedia.org/articles/coxa-vara

https://www.physio-pedia.com/Coxa_Vara_/_Coxa_Valga

https://www.mtw.nhs.uk/wp-content/uploads/2021/03/Steps-Coxa-Vara.pdf

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3676624/

https://www.orthobullets.com/pediatrics/4041/developmental-coxa-vara