Colangita – cauze, simptome si tratament

Colangita consta in inflamarea cailor biliare, fenomen care in majoritatea cazurilor apare din cauza unei infectii bacteriene. Daca nu este tratata la timp, aceasta poate cauza probleme de sanatate grave. Iata care sunt cauzele, semnele si simptomele acestei afectiuni, metodele de diagnostic, precum si optiunile de tratament disponibile.

Colangita – generalitati

Colangita este un tip de boala hepatica ce provoaca inflamatia cailor biliare, care transporta bila de la ficat catre alte organe ale sistemului digestiv.

Ficatul produce bila pe care o depoziteaza in vezica biliara, care la randul ei o trimite catre intestinul subtire pentru a o folosi in digestie. Bila este un fluid format din deseuri din sange si acizi biliari care ajuta la descompunerea grasimilor, favorizand digestia in intestinul subtire si ajutand apoi la transportul deseurilor din organism prin intestinul gros. De asemenea, contribuie la detoxifierea ficatului.

Cand canalele biliare se inflameaza sau se blocheaza, bila poate reveni in ficat, fenomenul cauzand leziuni hepatice si alte probleme de sanatate.

Exista mai multe forme de colangita, cum ar fi:

• colangita sclerozanta primara;
• colangita biliara primara;
• colangita autoimuna asociala imunoglobulinei IgG4.

Unele forme de colangita sunt usoare, in timp ce altele pot fi suficient de grave incat sa puna viata in pericol. Colangita ascendenta este cea mai frecventa si este cauzata de obstructia biliara partiala, fiind o reactie temporara a sistemului imunitar. Bolile cronice pot in schimb sa provoace colangita cronica (pe termen lung). Colangita supurativa este asociata cu obstructia biliara (aproape) totala, care are ca rezultat cresterea presiunii intrabiliare si acumularea puroiului in canale. Cea mai severa manifestare este totusi colangita septica, cu caracteristici sistemice precum hipotensiunea arteriala si starea de confuzie sau letargia psihica.

Colangita – cauze si factori de risc

Exista mai multe cauze care pot provoca o infectie a cailor biliare. In majoritatea cazurilor, afectiunea apare din cauza obstructionarii unuia dintre canalele biliare. Blocajul poate fi cauzat de:

• calculi biliari;
• o tumora;
• cheaguri de sange;
• ingustarea unui canal biliar dupa o interventie chirurgicala;
• inflamatia pancreasului;
• afectiuni inflamatorii ale ficatului si cailor biliare;
• infectie parazitara;
• traumatism la nivelul abdomenului.

Colangita poate aparea si in caz de:

• revarsare a bacteriilor din intestinul subtire;
• infectie a sangelui (bacteriemie);
• endoscopie sau alte teste pentru examinarea ficatului sau vezicii biliare.

Infectia cauzeaza cresterea presiunii de la nivelul cailor biliare, iar daca nu este tratata, se poate raspandi in ficat sau in sange.

Persoanele care au avut calculi biliari sunt mai predispuse sa dezvolte colangita. Alti factori de risc includ:

• infectia cu HIV sau anumite afectiuni autoimune;
• contractarea unor paraziti din tari endemice;
• proceduri medicale recente care au vizat zona cailor biliare.

Colangita – simptome

Simptomele depind de tipul colangitei si de durata bolii, pacientii putand avea simptomatologie usor diferita. Multe persoane pot sa nu observe niciun simptom, timp de ani de zile, fiind diagnosticate abia dupa ce colangita cronica a devenit suficient de avansata pentru a le afecta ficatul, cauzand simptome de boala hepatica.

Unele simptome precoce ale colangitei cronice pot consta in:

• oboseala;
• prurit (mancarime);
• ochi uscati;
• gura uscata.

Unii pacienti pot observa si urmatoarele semne si simptome de colangita cronica:

• durere in partea dreapta sus;
• transpiratii nocturne;
• umflarea picioarelor si gleznelor;
• intunecarea pielii (hiperpigmentare);
• dureri musculare, osoase sau articulare;
• balonare;
• xantoame (depuneri de grasime) in pielea din jurul ochilor si al pleoapelor;
• depuneri de grasime la nivelul coatelor, genunchilor, palmelor si talpilor;
• diaree sau scaune de culoarea argilei;
• pierdere in greutate;
• schimbari de dispozitie si tulburari de memorie.

In schimb, colangita acuta isi face mai usor simtita prezenta, deoarece va puteti confrunta brusc cu urmatoarele simptome:

• febra mare timp de peste 24 de ore;
• durere sau crampe in partea dreapta sus a abdomenului;
• frisoane;
• greata;
• varsaturi;
• dureri de spate;
• icter (ingalbenirea pielii si a ochilor);
• urina inchisa la culoare;
• tensiune arteriala scazuta;
• stari de confuzie.

Medicul poate depista si semne ale bolii care afecteaza alte parti ale corpului, cum ar fi:

• ficat marit;
• splina marita;
• nivel crescut al colesterolului;
• hipotiroidism;
• osteoporoza.

Colangita – diagnostic

Pentru stabilirea diagnosticului, medicul poate recomanda urmatoarele analize de sange:

• hemoleucograma completa (CBC): in caz de infectie, poate creste nivelul celulelor albe din sange;
• teste pentru evaluarea functiei hepatice: pentru a determina daca ficatul functioneaza corect si daca enzimele hepatice sunt in parametri normali;
• testul anticorpilor antimitocondriali (AMA): prezenta acestor anticorpi si rezultatele altor analize de sange pot indica colangita;
• analiza nivelului colesterolului: poate determina factorul de risc pentru calculi biliari, care pot duce la colangita;
• hemocultura: prin care se poate depista o infectie a sangelui.

Medicul poate evalua functiile hepatice si biliare inclusiv prin investigatii imagistice. Desi nu sunt intotdeauna obligatorii, acestea pot ajuta medicul sa confirme diagnosticul sau sa excluda alte afectiuni cu simptome similare.

Investigatiile imagistice pot consta in:

• ecografie: metoda neinvaziva prin care medicul poate depista eventualele probleme de la nivelul ficatului, vezicii biliare si cailor biliare;
• scanare cu computer tomograf (CT): este o forma de radiografie care creeaza imagini detaliate ale organelor interne si structurilor corpului. Pentru diagnosticarea colangitei, tehnicianul va poate injecta intravenos o substanta de contrast, care poate ajuta la depistarea eventualelor blocaje ale cailor biliare.
• colangiopancreatografie prin rezonanta magnetica: acest tip special de RMN ofera imagini detaliate ale ficatului, vezicii biliare si cailor biliare, putand arata inclusiv daca exista calculi biliari sau alte tipuri de blocaje;
• colangiopancreatografie retrograda endoscopica: o combinatie de radiografie si endoscopie. Endoscopul (un tub lung, subtire si flexibil) se introduce in cavitatea bucala a pacientului, apoi este ghidat prin esofag pana la ​​stomac si in prima parte a intestinului (duoden), pentru a examina organele. Apoi, specialistul va injecteaza o substanta de contrast in caile biliare si efectueaza o radiografie pentru a se depista un posibil blocaj.
• colangiografie transhepatica percutanata: aceasta procedura presupune injectarea unei substante de contrast prin piele, in ficat sau in canalul biliar. Se efectueaza apoi o radiografie a canalelor pentru a vedea daca exista vreo obstructie. Intrucat este o procedura mai invaziva, se foloseste mai rar decat optiunile de mai sus.

Colangita – tratament

Optiunile de tratament pentru colangita acuta sau cronica pot varia in functie de cauza bolii. Tratamentul depinde si de cat de precoce se stabileste diagnosticul. Daca nu este tratata, atat colangita cronica, cat si cea acuta pot duce la complicatii grave. Majoritatea persoanelor cu colangita se simt foarte rau, deseori ajungand la camera de garda.

Tratamentul precoce este deosebit de important pentru colangita acuta. Medicul va poate prescrie antibiotice (cum ar fi penicilina, ceftriaxona, metronidazol sau ciprofloxacina), care trebuie administrate timp de pana la 10 zile. De asemenea, vi se pot efectua proceduri in spital, cum ar fi administrarea fluidelor intravenoase si drenajul cailor biliare.

Spre deosebire de colangita acuta, nu exista medicamente care sa trateze colangita cronica. Desi vi se poate recomanda un medicament numit acid ursodeoxicolic, care poate ajuta la protejarea ficatului prin imbunatatirea fluxului biliar, acesta insa nu trateaza colangita in sine.

Tratamentul colangitei cronice presupune:

• gestionarea simptomelor;
• monitorizarea functiei hepatice;
• proceduri de eliberare a cailor biliare obstructionate.

Atat pentru colangita cronica, cat si pentru cea acuta se poate recurge la diverse proceduri, pe care le descriem mai jos:

• terapie endoscopica: se poate efectua dilatarea cu balon pentru a desfunda canalele biliare si a restabili fluxul biliar normal. Acest lucru ajuta la ameliorarea simptomelor. Unii pacienti pot avea nevoie de aceasta terapie de mai multe ori pentru a trata colangita. Medicii pot recurge si la terapia endoscopica pentru sfincterotomie (o procedura care taie muschiul dintre canalul biliar comun si canalul pancreatic) sau plasarea unui stent. In cazul terapiei endoscopice, poate fi nevoie de anestezie totala sau de un anumit nivel de sedare.
• terapie percutanata: este similara cu terapia endoscopica, dar se face prin piele, sub anestezie partiala sau totala;
• interventie chirurgicala: daca tratamentul nu a dat rezultatele dorite sau starea pacientului s-a inrautatit. Medicul poate indeparta portiunea obstructionata a caii biliare sau, dupa caz, pot fi necesare stenturi pentru a mentine caile biliare deschise sau pentru a le drena. Operatia se efectueaza sub anestezie totala. Daca se depisteaza calculi biliari, acestia pot fi, de asemenea, indepartati. In cazul in care colangita este cauzata de calculi biliari blocati, poate fi chiar necesara indepartarea vezicii biliare (colecistectomie) dupa tratamentul colangitei.
• transplant hepatic: recomandat in cazurile grave. Dupa operatia de inlocuire a ficatului, pacientul va trebui sa ia pentru tot restul vietii medicamente care sa ajute corpul sa mentina noul ficat sanatos.

Pacientii pot necesita si tratament pentru unele reactii adverse grave ale colangitei, cum ar fi:

• malabsorbtia: colangita poate afecta digestia si modul in care corpul absoarbe unele vitamine, putand fi nevoie de suplimente cu vitaminele A, D, E si K;
• osteoporoza: suplimentele de calciu si vitamina D pot ajuta la imbunatatirea densitatii si rezistentei osoase;
• hipertensiunea arteriala: medicul poate monitoriza si trata hipertensiunea de la nivelul ficatului (hipertensiune portala).

Surse:

https://www.healthline.com/health/cholangitis

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/cholangitis

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/cholangitis

https://link.springer.com/referenceworkentry/10.1007/978-3-540-29676-8_322