Chist testicular (spermatocel) – cauze, simptome, diagnostic si tratament

Un chist testicular (spermatocel) reprezinta, de fapt, o dilatare chistica a epididimului, de obicei in portiunea capului acestuia (caput epididymis). Epididimul reprezinta un conduct cilindric ce traverseaza partea posterioara a testiculelor si care serveste drept cale de eliminare si depozitare a lichidului seminal. Lichidul dintr-un chist testicular contine spermatozoizi neviabili si prezinta un aspect laptos sau limpede. In unele cazuri, un spermatocel poate proveni din rete testis (retea testiculara) sau canalele deferente, care transporta sperma de la epididim la canalul ejaculator. Este o formatiune benigna, a carei prezenta ar putea fi foarte usor asimptomatica, insesizabila.

Cu toate acestea, este inca incert daca prezenta unui chist testicular (spermatocel) ridica riscuri potentiale in ceea ce priveste riscul de infertilitate. De fapt, incidenta acestor formatiuni chistice este relativ ridicata, cu o rata aproximativ dubla in randul adolescentilor, fata de barbatii adulti. Desi prevalenta este relativ ridicata, nu exista dovezi fundamentate care sa sugereze ca prezenta chisturilor se asociaza cu infertilitatea in randul persoanelor de sex masculin. In egala masura, deseori etiologia ramane incerta, desi s-a vehiculat ca principala cauza a aparitiei unui astfel de chist testicular o reprezinta traumatismul la nivelul scrotului, in special de natura mecanica.

Chist testicular (spermatocel) – generalitati

Un chist testicular nu este, de obicei, palpabil, iar prezenta unuia este deseori confirmata printr-o investigatie cu ultrasunete, in contextul unei alte patologii subiacente (cum ar fi infertilitatea). Deseori, un individ va avea un singur spermatocel, mult mai rare fiind cazurile in care se gasesc mai multe astfel de formatiuni benigne. Desi nu se cunoaste pe deplin mecanismul aparitiei, se considera ca apare in asociere cu dilatarea focala a tubilor seminiferi, secundara inflamatiei, malformatiei sau leziunilor. Pentru a se diferentia un chist testicular benign de un neoplasm chistic, se are in vedere daca respectivul chist este mobil sau fix. Daca este mobil, va fi mereu benign.

Farmacistii Catena recomanda Benesio MaxiTonic, un supliment care contine o combinatie unica de 24 de elemente (vitamine, minerale, acizi grasi nesaturati si extracte naturale), care contribuie la revigorarea si tonifierea organismului si la imbunatatirea calitatii vietii.

MaxiTonic, 30 capsule moi, Benesio

Vezi detalii

Multi specialisti considera ca un spermatocel este, de fapt, un chist de retentie, in special pentru ca, deseori, un chist testicular se observa la nivelul ductelor eferente, care formeaza epididimul, si care patrund in capul epididimului. Aceste chisturi contin lichid seminal, insa spermatozoizii din acest lichid sunt morti. Ar putea fi vorba, asadar, despre excesul de lichid seminal, care nu este eliminat, si care, in timp, se inglobeaza in forma unui chist testicular. Un spermatocel este usor de diferentiat de un hidrocel sau de alte formatiuni testiculare de tip lezional, care ar putea implica si o potentiala componenta maligna. Deseori, prezenta chistului este asimptomatica.

Chist testicular – cauze si factori de risc

Nu se cunosc in totalitate cauzele care duc la aparitia unui chist testicular. Se considera ca una dintre principalele cauze ar fi, totusi, traumatismul mecanic, care ar putea avea loc nu doar la nivelul scrotului, ci chiar la nivelul capului. Epididimul, fiind fix, este mult mai probabil sa manifeste o tensiune exacerbata asupra membranei seroase subiacente, ceea ce va duce la ruperea vaselor eferente. Ulterior, capetele vaselor eferente rupte se oblitereaza, transformandu-se intr-un chist testicular gol, care se va umple progresiv cu lichid seminal. Aceasta etiologie traumatica poate fi sustinuta de numeroasele cazuri in care, la scurt timp dupa un traumatism, s-a dezvoltat chistul.

Desi nu are niciun suport clinic sau fiziopatologic cert, exista si teoria conform caruia un chist testicular ar putea fi rezultatul abstinentei sexuale prelungite. Ca urmare a acumularii in exces a lichidului seminal, desi exista mecanisme fiziologice de reglare a sintezei acestuia, s-ar putea forma „chistul de retentie”. De asemenea, polutia nocturna este un alt fenomen care ar putea sa vina in ideea justificarii ca aceasta teorie nu este fundamentata. Gonoreea, pe langa alte afectiuni cu transmitere sexuala, ar putea juca rol in etiologia unui spermatocel. Desi exista diferite teorii, niciuna nu justifica in totalitate fiziopatologia asociata aparitiei unui chist testicular.

Alti specialisti considera ca aparitia unui chist testicular in copilarie ar putea sa fie si rezultatul unei interactiuni hormonale alterate, in timpul dezvoltarii embrionare. Multi considera ca astfel de cazuri sunt subraportate si ca deseori raman nediagnosticate. Cea mai evidenta cauza pentru un chist testicular, dar palpabil, este expunerea in utero la dietilstilbestrol, un medicament estrogen puternic, prescris intre anii 1946 si 1977 femeilor gravide, pentru preventia avortului spontan. La copiii nascuti din mame care au urmat un astfel de tratament, s-a observat o incidenta mult mai mare a acestor formatiuni testiculare, decat in randul celor ai caror mame nu au avut tratament.

Chist testicular – simptome si manifestari clinice

Un spermatocel se poate prezenta fara simptome si nu implica niciun fel de risc asociat. Totusi, exista un grup de simptome care, desi rar intalnite, sunt patognomice, si anume aparitia durerii testiculare severe si usoara tumefiere a testiculului, pe fondul excitatiei sexuale. In multe cazuri nu apare durerea, ci doar un oarecare sentiment de disconfort, presiune, greutate la nivelul unui testicul. De obicei, un chist testicular nu poate fi identificat prin palpare, intrucat este mobil si, in cele mai multe cazuri, de dimensiuni relativ reduse. Prin urmare, un numar foarte mic de persoane cu aceasta problema se prezinta la medic, in cazul in care un spermatocel creste indeajuns de mult in dimensiuni.

Chist testicular – protocol de diagnostic

Pentru a diagnostica un chist testicular, examenul fizic este relevant, intrucat prezenta chistului poate fi asimptomatica sau cu prezentare clinica diferita. Umflarea scrotului este deseori descrisa „ca un al treilea testicul”, si pacientul se poate prezenta cu orhialgie, durere in timpul actului sexual sau la ejaculare. Clinic, un chist testicular se prezinta ca o masa extratesticulara neteda, rotunda, care poate fi palpata cand este indeajuns de mare, localizata specific la nivelul epididimului. In mod obisnuit, un chist testicular este translucid, deoarece contine lichid limpede, putine astfel de chisturi avand aspect tulbure, ca urmare a prezentei spermatozoizilor. Ecografia testiculara este des utilizata.

Examinarea cu ultrasunete este eficienta in localizarea chistului la nivelul epididimului. In mod obisnuit, cel mai frecvent loc de origine este capul epididimului, dar problema poate aparea fie la nivelul corpului, fie al cozii (cauda epididymis). Aspectul ecografic al unui chist testicular este similar cu cel al tumorilor chistice (tumora adenomatoida a epididimului, chistul epidermoid de la nivel testicular). De asemenea, trebuie avut in vedere diagnosticul diferential. Este important de stiut si faptul ca prezenta chistului testiular a fost asociata si cu afectiuni precum boala polichistica a rinichilor, fibroza chistica, sindromul Von-Hippel-Lindau, cu relative asocieri de cauzalitate.

Tratament chist testicular (spermatocel)

Tratamentul include management conservator, aspiratia chistului, scleroterapia si excizia sa. In esenta, tratamentul este recomandat doar daca exista simptome severe, care nu pot fi gestionate prin management conservator (analgezice, antiinflamatoare). In cazul persoanelor la pubertate care prezinta chist, se recomanda monitorizarea, deoarece in majoritatea cazurilor chisturile dispar de la sine, involuand in timp. Perioada medie de rezolutie completa variaza intre 4 si 50 de luni, conform studiilor. Tratamentul chirurgical se recomanda doar in cazurile simptomatice si daca, in loc sa se dizolve spontan, spermatocelul incepe brusc sa creasca in dimensiune.

Totusi, exista specialisti care considera ca scleroterapia nu este indicata in cazul baietilor aflati in perioada pubertatii. Toti pacientii ar trebui sfatuiti cu privire la posibila rezolvare spontana, fara interventie, a chistului, desi aceasta ar putea dura cativa ani. Totusi, foarte rare sunt cazurile in care este necesar tratament sau management conservator, deoarece prezenta acestor chisturi este asimptomatica si nu ridica niciun fel de risc, atat timp cat se certifica faptul ca, intr-adevar, este vorba despre chisturi benigne si nu despre o eventuala masa maligna.

Chist testicular – complicatii si riscuri asociate

Nu exista riscuri asociate cu prezenta unui chist testicular (spermatocel), nici in ceea ce priveste riscul de malignizare, nici in ceea ce priveste riscul de infertilitate. Mai multe riscuri s-ar putea asocia interventiei chirurgicale pentru indepartarea unui chist testicular, mai ales la adolescentii aflati in perioada pubertara, ca urmare a posibilitatii de deteriorare a epididimului sau canalului deferent. Alterarile structurale pot afecta fertilitatea.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1410570/pdf/annsurg00731-0101.pdf

https://www.degruyter.com/document/doi/10.7556/jaoa.1999.99.10.537/html

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7752435/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6892700/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5987960/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3558078/