Chist Tarlov: ce este, cauze, simptome, diagnosticare si tratament

Un chist Tarlov este un sac plin cu lichid care se afla pe radacinile nervoase ale coloanei vertebrale. Acestea apar de obicei la baza (partea inferioara) a coloanei vertebrale. Desi chisturile Tarlov nu provoaca intotdeauna simptome, este posibil sa prezentati durere, amorteala si probleme cu vezica urinara sau intestinele. Tratamentul pentru chist Tarlov este disponibil pentru ameliorarea disconfortului sau pentru indepartarea chistului.

Chist Tarlov, cunoscut si sub numele de chist perineural sau chist meningeal perineural, poate fi o formatiune singulara, sau multipla.

Aceste chisturi sunt numite dupa neurologul american Isadore M. Tarlov, care le-a descris pentru prima data in 1938. Desi sunt adesea asimptomatice, atunci cand devin mari sau cresc sub presiune, ele pot provoca o serie de simptome neurologice si dureri cronice, afectand calitatea vietii pacientului.

Ce este un chist Tarlov?

Chistul Tarlov este o colectie de lichid cefalorahidian care se acumuleaza intre teaca nervului (membrana care inconjoara nervul) si nervul spinal in sine. Aceste chisturi sunt mai frecvent localizate in zona sacrala a coloanei vertebrale (S1-S5), dar pot aparea oriunde de-a lungul coloanei vertebrale. In general, un chist Tarlov este umplut cu lichid si acoperit de tesuturi conjunctive si poate afecta functionarea nervilor locali daca devine mare sau daca creste sub presiune.

Cauzele aparitiei unui chist Tarlov

Cauzele exacte ale aparitiei unui chist Tarlov nu sunt complet intelese, insa exista mai multe teorii.

Trauma sau vatamarea coloanei vertebrale

Una dintre cele mai frecvent vehiculate teorii este ca un traumatism, precum un accident, o cadere sau o lovitura la nivelul coloanei vertebrale, poate duce la formarea unui chist Tarlov (sau mai multe). Leziunile repetate pot provoca o crestere a presiunii lichidului cefalorahidian, ceea ce duce la extinderea spatiului dintre dura mater si nervi, formand astfel chisturi.

Debitul anormal de lichid cefalorahidian

O alta ipoteza este ca anomaliile in circulatia lichidului cefalorahidian pot duce la formarea unui chist Tarlov. Daca acest lichid nu este reabsorbit in mod corespunzator sau daca circulatia sa este perturbata, presiunea rezultata poate cauza formarea de pungi de lichid la nivelul radacinilor nervilor spinali, adic[ in chist Tarlov.

Factori genetici

Exista, de asemenea, sugestii ca predispozitia genetica poate juca un rol atunci cand este vorba despre un chist Tarlov, desi cercetarile in acest sens sunt inca la inceput.

Alte cauze posibile

In unele cazuri, un chist Tarlov poate fi asociat cu alte afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale sau poate aparea in urma unei interventii chirurgicale la nivel spinal.

Chist Tarlov - simptome

Desi deseori un chist Tarlov nu provoaca simptome si ramane nedetectat de-a lungul vietii. Dar, atunci cand chisturile devin simptomatice, pot cauza o serie de probleme, in functie de marimea si localizarea chistului. Simptomele de chist Tarlov apar, de obicei, atunci cand chistul pune presiune pe nervii spinali sau pe alte structuri din zona afectata.

Printre simptomele frecvente se numara:

Durerea cronica

Durerea este principalul simptom al chisturilor Tarlov simptomatice si poate fi localizata la nivelul spatelui inferior, feselor, coapselor, soldurilor sau picioarelor. Durerea poate varia de la usoara la severa si poate fi agravata de activitati precum statul in picioare sau in sezut pentru perioade lungi de timp.

Tulburari senzoriale

Unii pacienti cu diagnosticul de chist Tarlov pot experimenta amorteala, furnicaturi sau senzatii de „intepaturi” in zona afectata, in functie de nervii comprimati de chist. Aceste simptome pot aparea in membrele inferioare sau in regiunea pelviana.

Slabiciune musculara

In cazurile severe de chist Tarlov, comprimarea nervilor poate duce la slabiciune musculara in picioare, afectand mersul si mobilitatea generala.

Probleme de functionare a vezicii urinare sau intestinelor

In cazurile avansate de chist Tarlov, pacientii pot prezenta dificultati la urinare, incontinenta urinara, constipatie sau chiar disfunctii sexuale din cauza comprimarii nervilor care controleaza aceste functii.

Disfunctii neurologice

In cazuri rare, chisturile mari pot cauza probleme neurologice mai grave, precum pierderea reflexelor sau pierderea partiala a controlului asupra miscarilor.

Diagnosticarea chistului Tarlov

Diagnosticul de chist Tarlov este uneori dificila, deoarece simptomele sale pot mima alte afectiuni ale coloanei vertebrale, cum ar fi hernia de disc sau stenoza spinala. In plus, chisturile mici, asimptomatice, pot fi omise sau considerate neimportante din punct de vedere clinic.

Cu toate acestea, atunci cand simptomele sunt prezente si exista suspiciuni de chist Tarlov, medicii pot folosi urmatoarele metode pentru a confirma diagnosticul:

Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN), este modalitatea preferata de diagnosticare, deoarece ofera o imagine detaliata a coloanei vertebrale si poate arata prezenta chisturilor, marimea lor si relatia lor cu structurile nervoase din jur.

Tomografia computerizata (CT), desi nu este la fel de frecvent utilizata ca RMN-ul, poate fi de ajutor in unele cazuri, mai ales pentru evaluarea oaselor din jurul chistului.

Mielografia este un test prin care se injecteaza un colorant special in canalul spinal, iar imaginile obtinute prin CT sau radiografie pot ajuta la evaluarea fluxului de lichid cefalorahidian si la detectarea uniui chist Tarlov.

Electromiografia (EMG) este un test poate fi utilizat pentru a evalua activitatea electrica a muschilor si nervilor, ajutand la determinarea daca un chist afecteaza functionarea nervilor.

Tratamentul pentru diagnosticul de chist Tarlov

Tratamentul pentru chist Tarlov variaza in functie de severitatea simptomelor si de impactul acestora asupra calitatii vietii pacientului. Pentru chisturile mici si asimptomatice, nu este necesar un tratament specific, iar pacientii pot fi monitorizati periodic prin imagistica.

Pentru cei cu simptome usoare, tratamente conservatoare

Analgezicele, inclusiv antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sau opioidele usoare, pot fi prescrise pentru a gestiona durerea.

Un plan de exercitii fizice special conceput poate ajuta la imbunatatirea flexibilitatii si la reducerea disconfortului.

Acestea pot fi administrate direct in zona afectata de un chist Tarlov, pentru a reduce inflamatia si durerea.

In unele cazuri, se poate incerca drenarea lichidului din chist cu ajutorul unui ac fin ghidat de imagistica. Cu toate acestea, aceasta procedura prezinta un risc ridicat de recidiva si complicatii.

Pentru cei cu simptome severe ce nu raspund la tratamente conservatoare

In cazurile in care simptomele sunt severe si nu raspund la tratamentele conservatoare, se poate recurge la interventie chirurgicala pentru a indeparta sau a micsora chistul. Chirurgia pentru chist Tarlov poate fi riscanta din cauza proximitatii nervilor spinali, iar succesul acesteia variaza in functie de complexitatea cazului.

Metode experimentale

In ultimii ani, s-au studiat noi metode de tratament pentru chist Tarlov, inclusiv injectarea unor substante pentru a induce fibroza (cicatrizarea) chistului si a preveni recidiva.

Categorii de risc pentru chist Tarlov

Desi oricine poate dezvolta chist Tarlov, exista anumite categorii care pot avea un risc mai mare:

Studiile au aratat ca femeile sunt mai predispuse decat barbatii sa dezvolte chist Tarlov simptomatic, desi motivele nu sunt complet intelese. Se presupune ca structura anatomica diferita sau fluctuatiile hormonale pot juca un rol.

Cei care au suferit accidente sau leziuni la nivelul coloanei vertebrale pot avea un risc crescut de a dezvolta chist Tarlov.

Cei cu afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale, cum ar fi hernia de disc sau stenoza spinala, pot fi mai susceptibili de a dezvolta chisturi Tarlov, probabil din cauza modificarilor structurale si mecanice care apar in coloana vertebrala.

Riscuri si complicatii

Persoanele diagnosticate cu chist Tarlov care aleg sa nu urmeze un tratament, in special daca acestea sunt simptomatice, pot experimenta o serie de riscuri si complicatii pe termen lung.

Fara tratament, chisturile Tarlov simptomatice pot creste in dimensiune sau pot pune o presiune suplimentara pe nervii spinali si alte structuri din jur. Acest lucru poate duce la agravarea simptomelor deja existente, cum ar fi: durerea cronica, amorteala si furnicaturile mai ales in membrele inferioare, slabiciunea musculara.

Unul dintre cele mai mari riscuri ale chisturilor Tarlov netratate este compresia prelungita a nervilor spinali. Daca nervii sunt comprimati o perioada indelungata de timp, exista riscul ca acestia sa sufere daune ireversibile. Aceasta poate duce la: pierderi senzoriale permanente, pierderea functiilor motorii, sindromul de coada de cal (o complicatie grava ce poate duce la pierderea controlului asupra vezicii urinare si intestinelor, precum si la slabiciune severa sau paralizie in membrele inferioare).

Chisturile Tarlov mari care afecteaza nervii din regiunea sacrala pot provoca disfunctii ale vezicii urinare si disfunctii intestinale. Fara tratament, aceste probleme pot deveni cronice si greu de gestionat.

Pe masura ce simptomele chistului Tarlov se agraveaza, persoanele netratate pot ajunge sa isi piarda capacitatea de a desfasura activitati zilnice normale. Durerea si slabiciunea musculara pot limita capacitatea de a merge, de a sta in picioare sau de a sta asezat pentru perioade mai lungi de timp.

Durerea cronica si pierderea functiilor normale pot duce la depresie si anxietate. Persoanele netratate pot simti un sentiment de izolare sociala si frustrare din cauza incapacitatii de a participa la activitatile pe care le faceau anterior.

In cazurile in care mobilitatea este grav afectata, lipsa de miscare poate duce la alte probleme de sanatate, cum ar fi: atrofia musculara, tromboflebita, probleme cardiovasculare.

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/tarlov-cyst

https://www.wesur.fr/guides/kyste-de-tarlov

https://www.allodocteurs.fr/maladies-cerveau-et-neurologie-les-kystes-de-tarlov-une-affection-invalidante-27476.html