Ce sunt enterovirusurile si care sunt bolile provocate de acestea?

Enterovirusurile reprezinta o clasa complexa de virusuri care cuprinde peste 300 de serotipuri. Aceste enterovirusuri sunt responsabile de un spectru deosebit de larg de afectiuni care, clinic, se pot prezenta foarte diferit. In genul Enterovirus, care face parte din familia Picornaviridae, se gasesc mai multe tipuri de virusuri, cum ar fi: enterovirusuri, coxsackievirusuri, rinovirusuri, poliovirusuri si echovirusuri. Acestia sunt agentii cauzali pentru o mare varietate de boli: de la o raceala comuna, la poliomielita si meningita virala (aseptica). La oameni, infectia cauzata de enterovirusuri este una dintre cele mai frecvente, ca urmare a numeroaselor serotipuri existente.

Ce sunt enterovirusurile?

Aceste enterovirusuri sunt virusuri ARN de mici dimensiuni, neinvelite, adica nu au membrana lipidica in jurul capsidei proteice. Aceasta structura le face relativ rezistente la conditii agresive de mediu, cum ar fi pH-ul acid din stomac, ceea ce le permite sa supravietuiasca destul de bine de-a lungul tractului gastrointestinal si sa fie transmise pe cale fecal – orala. Infectiile cu diferite tipuri de enterovirusuri sunt intalnite la nivel global si mult mai frecvente in lunile de toamna, vara, in regiunile temperate. Sunt extrem de contagioase si se raspandesc usor de la o persoana la alta, prin contact direct cu secretii respiratorii sau fomite (obiecte infectate cu enterovirusuri).

Genul Enterovirus cuprinde 12 specii, si anume:

• enterovirusuri (notate A-J, care includ subspeciile coxsackievirus, poliovirus, echovirus);
• rinovirusuri (notate A-C).

In cadrul acestora, au fost identificate peste 200 de serotipuri distincte. Enterovirusurile umane sunt notate A-J, in functie de tulpina, si de obicei exclud rinovirusurile si enterovirusul I (virus transmis de camila). Cu exceptia vaccinului impotriva poliovirusului (poliomielitei), nu exista vreun vaccin sau tratament eficient impotriva bolilor cauzate de enterovirusuri. Infectiile sunt, de obicei, autolimitate, dar pot fi foarte deranjante, mai ales pentru ca apar in special la bebelusi si copiii mici. Dupa infectia initiala a mucoasei orale si replicare, virusul deseori patrunde si in sange, provocand viremia primara. Infectia initiala poate fi limitata sau poate ulterior progresa.

Infectia cu enterovirusuri

Dupa contactul initial, cele mai multe dintre enterovirusuri se replica in mucoasa de la nivelul orofaringelui si intestinelor. Prin urmare, virusul poate fi excretat prin secretii orale sau scaun, in mod obisnuit chiar si la cateva luni dupa infectia initiala. Tesuturile limfatice sunt un alt loc in care diferitele enterovirusuri se replica, de unde pot ajunge in fluxul sanguin. In cazul acesta, vorbim despre viremie secundara, care duce la diseminarea bacteriei si afectiuni sistemice, cum ar fi miocardita, pancreatita si, in unele cazuri, afectarea sistemului nervos central (meningita).

Boala diseminata provoaca, de asemenea, o a doua viremie, mult mai severa decat cea initiala, si de multe ori se ajunge la boli sistemice si implicarea sistemului nervos central. Foarte multe dintre enterovirusuri invadeaza sistemul nervos central prin locul initial de infectie. De-a lungul timpului au fost propuse mai multe mecanisme prin care virusurile ajung sa infecteze structuri si organe ale sistemului nervos central:

• traversarea directa a barierei hematoencefalice;
• transportul retrograd al virusului, prin jonctiunea neuromusculara (leziuni musculare apar, dupa cum bine se stie, in neuroinfectia cu poliovirus);
• modelul „calului troian”: implica migrarea leucocitelor infectate cu virus in sistemul nervos.

Rinovirusurile, o alta categorie de enterovirusuri, infecteaza epiteliul cailor respiratorii. Tocmai din acest motiv, infectiile cu rinovirusuri se prezinta cu febra, tuse, stranut, rinoree, faringita si congestie nazala si  senzatia de plenitudine faciala. De asemenea, infectia cu rinovirusuri poate duce si la otalgie (durere de ureche). La sugari, infectia cu acest tip de enterovirusuri induce si leziuni celulare la nivelul tractului respirator, fiind un factor de risc independent pentru astm si wheezing (respiratie suieratoare). Infectiile cu rinovirusuri sunt principala cauza a exacerbarilor acute din boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC), deseori necesitand si spitalizare.

Boli provocate de enterovirusuri

Infectia cu enterovirusuri duce la o gama foarte variata de boli, care pot varia de la infectii fara insemnatate clinica, minore si autolimitate, pana la afectiuni severe si potential letale. Cele mai comune si importante boli care apar in urma infectiei cu enterovirusuri sunt urmatoarele:

• Poliomielita

Poliomielita, cauzata de poliovirusuri, este una dintre cele mai bine documentate si mai temute boli provocate de enterovirusuri. Chiar daca poliomielita a fost (aproape) eradicata, ca urmare a vaccinarii extinse, ea ramane o problema de sanatate publica in anumite regiuni din Africa si Asia. Poliomielita poate varia de la o infectie asimptomatica la o boala paralitica severa. Cand virusul invadeaza sistemul nervos central, distruge neuronii motori si provoaca paralizia flasca acuta. In cazul unei astfel de infectii, se poate ajunge la insuficienta respiratorie, ulterior deces. Totusi, poliomielita provoaca de enterovirusuri este din ce in ce mai rara in ziua de astazi.

• Meningita virala

Meningita virala, adica inflamatia membranei care inveleste creierul si maduva spinarii, apare ca urmare a infectiei cu enterovirusuri, in sepcial echovirusuri si virusurile Coxsackie. Se prezinta cu stari febrile, cefalee severa, rigiditatea cefei, fotofobie, greata si varsaturi si o stare generala de rau si oboseala. Meningita virala este mai putin severa decat cea bacteriana si, in mod uzual, tinde sa se rezolve spontan fara a duce la sechele.

• Encefalita

Encefalita, adica inflamatia encefalului, poate fi cauzata de diverse enterovirusuri, dar de obicei apare ca urmare a infectiei cu enterovirusul 71 (EV-71) sau cu virusuri Coxsackie. Simptomele tipice includ febra, confuzie, convulsii si deficite neurologice focale. Encefalita virala necesita tratament medical de urgenta, deoarece poate evolua rapid spre consecinte neurologice severe. In unele cazuri, meningita netratata poate evolua spre encefalita, cu un prognostic mai slab. Ca si in cazul meningitei, encefalita este mult mai des provocata de infectii virale.

• Exantemul viral si boala gura-mana-picior

Virusurile Coxsackie (in special Coxsackie A16) sunt responsabile pentru mai multe exanteme virale, inclusiv boala gura-mana-picior, frecvent intalnita la copiii mici. Boala se prezinta cu o serie de simptome caracteristice, cum ar fi eruptii cutanate pe palme, talpi si in jurul gurii, febra si dureri in gat. De obicei, infectia este autolimitata si se rezolva fara complicatii majore. Totusi, persoana bolnava necesita supraveghere si tratament.

• Conjunctivita hemoragica acuta

Enterovirusul 70 (EV-70) si Coxsackie A24 sunt principalele tipuri de enterovirusuri implicati in etiologia conjunctivitei hemoragice acute. Afectiunea se caracterizeaza prin inflamatie acuta a conjunctivei si sangerarea acestea. Boala debuteaza brusc, cu durere oculara severa, fotofobie si lacrimare excesiva. Desi conjunctivita hemoragica acuta este de obicei autolimitata, poate fi foarte contagioasa si, de multe ori, provoaca epidemii.

• Infectii respiratorii

Multe enterovirusuri (in special rinovirusuri) pot provoca infectii respiratorii care variaza de la raceli comune, la boli respiratorii severe, cum ar fi bronsiolita si pneumonia. De exemplu, D68 este un enterovirus asociat cu focare de boli respiratorii severe, in special la copii si la persoane cu afectiuni respiratorii preexistente (ducand la exacerbarea severa a astmului). Infectia cu D68 poate duce, de asemenea, si la paralizie acuta flasca (o boala similara cu poliomielita), dar boala este acuta, nu permanenta.

• Infectii neonatale

Nou-nascutii sunt mult mai vulnerabili la infectii enterovirale, care pot fi mult mai severe, chiar putand pune in pericol viata acestora. Infectiile neonatale pot provoca sepsis, meningita, uneori encefalita, miocardita si pericardita. Miocardita si pericardita apar in urma infectiei cu virusuri de tipul Coxsackie B.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK562330/

https://sci-hub.se/10.1134/S0006297917130041

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7999254/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6563291/

https://www.cedars-sinai.org/health-library/diseases-and-conditions---pediatrics/e/enteroviruses-in-children.html

https://www.msdmanuals.com/home/infections/enteroviruses/overview-of-enterovirus-infections

https://emedicine.medscape.com/article/217146-overview?form=fpf