Ce este intertrigo? Informatii despre cauze, manifestari si tratament

Intertrigo, cunoscuta si ca dermatita intertriginoasa, defineste o afectiune dermatologica de natura inflamatorie, frecvent cu localizare superficiala la nivelul pliurilor de flexie ale pielii. In traducere, termenul latinesc „intertrigo” defineste insasi fiziopatologia afectiunii: „inter”(intre) si „terere”(a freca), subliniindu-se faptul ca frecarea pielii, cu ventilatie redusa, umiditate crescuta, temperaturi ridicate si macerare ulterioara, duce la aparitia conditiei inflamatorii, localizata sau extinsa in mai multe zone ale corpului. Persoanele de toate varstele pot fi afectate de intertrigo, iar la nou-nascuti si bebelusi, starea inflamatorie se prezinta ca o variatie a dermatitei de scutec.

Intertrigo – informatii generale

De cele mai multe ori, intertrigo este un diagnostic subiacent obezitatii si diabetului, ca urmare a factorilor favorizanti care sustin etiologia afectiunii. Ca urmare a umiditatii crescute si a unei transpiratii excesive, zonele pliurilor cutanate se inflameaza, ajungandu-se chiar si la macerarea stratului cornos al epidermei. Aceste conditii sunt optime pentru dezvoltarea mai multor specii de bacterii si fungi, care prolifereaza si se inmultesc excesiv, facand astfel posibile infectiile.

In practica clinica, intertrigo se asociaza frecvent cu infectii secundare (in special, cu Candida). Intertrigo se poate dezvolta si pe fondul unei infectii initiale, de natura virala sau bacteriana.

Intertrigo – cauze si factori de risc

In etiologia afectiunii sunt implicati atat factori de mediu, cat si factori genetici. Patogenia bolii este facilitata de caldura excesiva si umiditatea crescuta a pliurilor cutanate, cu frecarea acestor zone si aparitia de iritatii si eroziuni, pe fondul procesului inflamator. Umiditatea de la nivelul zonelor intertriginoase afectate constituie un mediu optim pentru microorganismele care ajung sa infecteze, concomitent, leziunile pielii. Speciile de Candida, indeosebi, se dezvolta in medii bine incalzite si cu umiditate crescuta. Pacientii cu diabet au un pH crescut in zonele cu pliuri, de unde si incidenta mult mai crescuta a infectiilor secundare cu fungi si bacterii.

Suprafetele pielii implicate in pliul cutanat se freaca una de cealalta, iar mediul umed, combinat cu lipsa de ventilatie, favorizeaza infectia secundara cu diferite specii de fungi si bacterii, cum ar fi Candida albicans, Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus, Trichophyton rubrum sau Trichophyton mentagrophytes, Eidermophyton floccosum sau specii de Pseudomonas. Intrucat intertrigo este un diagnostic clinic, aspectul inflamatiei si leziunii eritematoase este specific, in functie de agentul etiologic implicat in infectia secundara. Exista mai multi factori de risc care se asociaza cresterii incidentei diagnosticului de intertrigo, iar acestia sunt urmatorii:

• supraponderabilitatea;
• sindromul metabolic;
• diabetul;
• hiperhidroza;
• starea imunodepresiva;
• imobilizarea la pat pentru o perioada indelungata;
• incontinenta urinara;
• incontinenta fecala;
• diagnosticul de intertrigo este mult mai frecvent in zonele cu climat cald si umed;
• existenta ranilor care se vindeca deficitar.

Intertrigo – manifestari si simptomatologie

Tabloul simptomatologic care descrie intertrigo debuteaza cu un prurit subtil, nejustificat, cu o senzatie de arsura si furnicaturi la nivel intertriginos. In general, intertrigo apare la nivel retroauricular, axilar, inframamar, la nivelul pliurilor abdominale, inghinal, interfesier, iar in unele cazuri chiar si la nivel interdigital sau la nivelul pliurilor gatului. Leziunile se prezinta ca niste pete eritematoase, de dimensiuni si intensitati diferite, frecvent cu leziuni secundare, care apar pe masura ce starea inflamatorie progreseaza pe fondul frecarii si exacerbarii temperaturii, deci a umiditatii si maceratiei pielii. In timp, leziunile pot dezvolta:

• eroziuni;
• maceratii;
• fisuri;
• cruste;
• supuratie (extravazarea unui lichid purulent galben-verzui, semn al unei infectii secundare) sau zemuire (lichid clar).

Intertrigo poate fi de natura infectioasa sau inflamatorie, iar etiologia poate fi deosebita mai ales in functie de aspectul afectarii pliurilor:

• intertrigo infectios: pliuri afectate unilateral si asimetric (de exemplu, intertrigo candidozic se prezinta cu afectarea unei singure axile);
• intertrigo inflamator: pliuri afectate simetric si bilateral (ambele axile, pliurile inframamare si inghinale, abdominale).

De asemenea, dermatita intertriginoasa se prezinta diferit si in functie de agentul etiologic:

• aparitia pustulelor sau veziculelor indica o posibila infectie secundara;
• formarea papulelor si pustulelor satelit, cu tegumente rosii si macerate, indica infectia cu specii de Candida;
• nuanta verde-albastruie a leziunii poate indica infectia secundara cu Pseudomonas;
• intertrigo bacterian tinde sa se prezinte cu extravazare, este intens eritematos si pielea poate deveni foarte sensibila la atingere;
• Intertrigo digital este adesea cauzat de Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes si Epidermophyton floccosum.

In cazul diagnosticarii fondului infectios, este important de retinut faptul ca intertrigo prezinta un important potential contagios. Cel mai adesea, raspandirea afectiunii se face prin punerea la comun a hainelor, prosoapelor si lenjeriei intime.

Naturalis Zinc 15 mg contribuie la functionarea normala a sistemului imunitar si la protejarea celulelor impotriva stresului oxidativ. Mentine sanatatea parului, unghiilor, pielii si oaselor, stimuleaza fertilitatea barbatilor si mentinerea unui nivel normal al testosteronului in sange.

Zinc 15 mg, 30 comprimate, Naturalis

Vezi detalii

Intertrigo – protocol si diagnostic

De cele mai multe ori, diagnosticul de intertrigo se pune pe seama aspectului leziunilor. Totusi, dincolo de diagnosticul clinic, sunt necesare teste suplimentare pentru a se certifica agentul de natura infectioasa implicat in intertrigo:

• recoltarea de probe in vederea examenului microbiologic si micologic (culturi bacteriene, respectiv culturi fungice);
• examinarea cu lampa Wood, cu identificarea infectiilor cu Pseudomonas sau a cazurilor de eritrasma (Corynebacterium minutissimum), rezultatul fiind imediat;
• razuirea leziunii si adaugarea unei solutii de KOH 20%, cu examinare la microscop, cand se certifica prezenta hifelor (semn de infectie cu Candida);
• in cazul in care intertrigo se prezinta cu aspect clinic atipic sau tratamentul nu ofera rezultate, se poate recomanda recoltarea unei biopsii de piele, cu examen histopatologic ulterior.

Simptomele bolii se coreleaza si cu istoricul pacientului, deseori observandu-se o preexistenta a diabetului sau supraponderalitatea persoanei in cauza.

Intertrigo – optiuni de tratament

Pentru a trata corect intertrigo, trebuie identificat, inainte de toate, factorul etiologic al bolii. In aceasta privinta, factorul cauzal (bacterie, fung) sau de risc (umiditate, caldura excesiva) trebuie eliminat sau cat mai mult redus. Alternativele de tratament pentru intertrigo implica:

• antibiotice topice sau sistemice pentru infectiile bacteriene;
• antifungice topice sau sistemice pentru infectiile fungice;
• creme cu hidrocortizon pentru reducerea starii inflamatorii;
• utilizarea agentilor de uscare, cum ar fi antiperspirantele hipoalergenice.

Prognosticul tratamentului este favorabil pentru majoritatea persoanelor. Cu toate acestea, este foarte important de retinut ca factorii de risc trebuie abordati si gestionati optim, in special daca este vorba despre diabet sau obezitate. In lipsa gestionarii corespunzatoare, afectiunea nu doar ca poate recidiva periodic, dar are potentialul de a se croniciza.

Intertrigo – complicatii si preventie

Principalele complicatii asociate dermatitei intertriginoase sunt infectiile secundare cu bacterii si specii de fungi. Netratata, eruptia cutanata poate progresa spre celulita. Mai mult decat atat, poate exista si un risc de sepsis, rezultat din ulceratiile nedescoperite ale pielii, in special atunci cand vorbim despre persoane nesupravegheate, dar imobilizate la pat, sau persoane cu obezitate morbida. Uneori, dermatita de contact se dezvolta secundar, la persoanele care utilizeaza agenti topici pentru a trata eruptiile cutanate initiale. Utilizarea prelungita a steroizilor poate provoca atrofie si striatii la nivelul epidermei subtiate si a suprafetei pliurilor cutanate.

Pentru a preveni si gestiona corespunzator diagnosticul, specialistii recomanda urmatoarele:

• utilizarea antiperspirantelor hipoalergene si blande cu pielea;
• mentinerea unei igiene corporale adecvate, in special dupa practicarea activitatii fizice;
• purtarea hainelor lungi, care asigura ventilatia si aerisirea pielii, limitand frictiunea;
• aplicarea pudrei de talc in zonele intertriginoase expuse riscului de frictiune si iritare.

Surse:

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/intertrigo

https://www.sciencedirect.com/topics/pharmacology-toxicology-and-pharmaceutical-science/intertrigo

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK531489/

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21693-intertrigo

https://dermnetnz.org/topics/intertrigo