Cardiomegalie (inima marita) – simptome, cauze, diagnostic si tratament

Literalmente, prin cardiomegalie se intelege cresterea in dimensiuni a inimii. Diagnosticul este pus pe baza rezultatelor unei radiografii toracice sau a unui CT, care demonstreaza faptul ca in mod patologic inima are un diametru transversal mai mare sau egal cu 50% decat diametrul, in sectiune transversala, al toracelui (raport cardiotoracic crescut). De obicei, inima marita este o manifestare a unui alt proces patologic de baza si se prezinta cu diferite forme de cardiomiopatii primare sau dobandite. Poate implica marirea ventriculelor drept sau stang, a ambelor camere, sau chiar a atriilor, ca urmare a dilatarii (cum ar fi cardiomiopatia dilatativa) si a unor disfunctii.

Informatii generale despre cardiomegalie (inima marita)

Termenul de „cardiomegalie” provine din limba greaca, si anume „kardia”, insemnand „inima” si „megalo”, care inseamna „mare”. La o persoana cu cardiomegalie, inima are dimensiuni mai mari decat in mod normal, si nu presupune ca intreaga inima sa fie marita, ci doar o anumita portiune a acesteia. Exista si cazuri in care intregul miocard este crescut in dimensiuni. De cele mai multe ori, inima marita indica un proces patologic de baza, o afectiune cardiovasculara sau la nivelul muschiului cardiac, care duce la dilatarea inimii sau la hipertrofierea acesteia. In cele din urma, se ajunge la sindromul clinic de insuficienta cardiaca, cu prognostic nefavorabil.

Procesul care duce la remodelarea si hipertrofia cardiaca este complex. Poate fi vorba despre o serie de procese care duc la fibroza si disfunctie contractila, iar acestea duc in cele din urma la cardiomiopatie hipetrofica sau cardiomiopatie dilatativa. Intinderea mecanica a cordului, alaturi de un nivel crescut de stres oxidativ, prezenta neurohormonilor circulanti, consumul crescut de energie, relaxarea intarziata si deficitara a cordului pot duce la inima marita. Patologia implica o serie complexa de modificari metabolice, de semnalizare si afectarea metabolismului celular, dar eventuale modificari anatomice congenitale, care in cele din urma duc la inima marita.

Cauze si factori de risc pentru cardiomegalie (inima marita)

Exista mai multe etiologii atribuite bolii numite cardiomegalie (inima marita). Acestea au drept rezultat fie cardiomiopatie dilatativa, fie cardiomiopatie hipetrofica. Acestea includ:

• boala arteriala coronariana (cardiopatia ischemica), infarctul de miocard, ischemia;
• hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat;
• valvulopatiile cardiace (inclusiv stenoza), regurgitarile de valva aortica, mitrala, pulmonara, tricuspida, endocardita bacteriana subacuta;
• tulburarile cardiace congenitale: defectul septului atrial, ventricular, PDA (adica persistenta de canal arterial), tetralogia Fallot, anomalia Ebstein, coarctatia de aorta;
• bolile pulmonare: hipertensiunea pulmonara primara si boala pulmonara obstructiva cronica, sindromul de hipoventilatie asociat obezitatii, cordul pulmonar;
• miocardita infectioasa secundara infectiei virale, HIV, boala Chagas;
• bolile infiltrative: amiloidoza, sarcoidoza, hipotiroidismul, acomecalia, hemocromatoza;
• cardiomiopatia indusa de toxine (alcool, agentii chimioterapeutici, radiatii, cocaina, fumat si alti compusi toxici);
• cardiomiopatia autoimuna: miocardita eozinofilica, miocardita idiopatica cu celule gigant, colagenoza;
• aritmii, inclusiv fibrilatia atriala, flutterul atrial care duce la cardiomiopatie indusa prin tahicardie sustinuta, cardiomiopatie aritmogena a ventriculului drept (ARVC) cu inlocuirea fibrograsa a ventriculului drept;
• bolile sistemice care conduc la cresterea debitului cardiac, cum ar fi anemia, deficitul de B₁ (boala Beri-Beri), hipertiroidismul;
• hipercolesterolemia;
• unele conditii fiziologice: cardiomiopatia de stres, cardiomegalie indusa de efort (asa-zisa „inima atletica”), sarcina;
• alte tulburari: cardiomiopatie familiala, cardiomiopatie hipetrofica obstructiva, idiopatica.

Boala coronariana subiacenta, care se poate prezenta in diferite forme, este in principal o cauza majora pentru inima marita. Asadar, prin cardiomegalie nu se intelege o afectiune in sine, ci un simptom secundar unei patologii prezente.

Cardiomegalie – simptome si manifestari clinice

Multe persoane cu inima marita sunt asimptomatice. In egala masura, prezenta simptomelor nu este nici sensibila, nici specifica diagnosticului. Diagnosticul de cardiomegalie se pune pe baza rezultatelor imagistice, iar anamneza este utila doar in determinarea cauzei eventualelor semne de insuficienta cardiaca, care duce la congestie sistemica si tulburari de perfuzie a organelor:

• dificultati de respiratie la efort, in repaus, dificultatea de a respira in pozitie orizontala, dar si dispnee paroxistica nocturna; (imposibilitatea brusca de a respira in timpul somnului);
• edem la nivelul membrelor superioare sau inferioare, distensie abdominala;
• oboseala generalizata, toleranta slaba la efort;
• palpitatii, ameteli, stare de lesin;
• angina pectorala, dureri in piept;
• anorexie, greata si satietate precoce;
• puls scazut;
• extremitati reci, de culoare usor albastruie;

De multe ori, persoana cu inima marita prezinta istoric familial pozitiv de cardiomiopatie si de boli comorbide, cum ar fi hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat.

Cardiomegalie – protocol de diagnostic

Diagnosticul in caz de cardiomegalie se pune cu ajutorul tehnicilor imagistice, care au rolul de a evalua dimensiunea si functia inimii. Acestea includ:

• radiografia toracica: se poate observa silueta cardiaca marita si un raport cardiotoracic mai mare de 50%, ceea ce sugereaza cardiomegalia;
• ecocardiograma transtoracica: se evalueaza ventriculul stang si cel drept, dimensiunea atriilor si functia sistolica/diastolica, structura si functiile valvelor si modificari ale miscarii peretelui cordului, sugerand ischemie;
• RMN cardiac: poate diferentia cauze ischemice si non-ischemice care duc la inima marita, cum ar fi miocardita;
• electrocardiograma: evidentiaza modificari ale undelor inregistrate, anomalii cardiace;
• nivelurile serice ale peptidului natriuretic al creierului (pro-BNP), troponinei I si T, insa si investigatii pentru parametrii functiei renale si functiei hepatice sunt foarte eficiente in a se stabili gradul de insuficienta cardiaca;
• angiografia coronariana, ecocardiografia de stres, pentru a evalua boala coronariana.

Adesea, etiologia cardiomegaliei este neclara, in ciuda examenului standard. In astfel de cazuri, pot fi efectuate teste suplimentare pentru a determina etiologia de baza.

Inima marita – alternative de tratament

In cazurile usoare, tratamentul se concentreaza pe tratarea afectiunii de baza care duce la inima marita. Ghidurile actuale pentru tratamentul insuficientei cardiace se aplica in cazuri moderate, pana la severe de cardiomegalie, asociate cu insuficienta cardiaca. Deoarece boala se asociaza in special cu cardiomiopatia, se recomanda urmatoarele:

• in cazul persoanelor cu risc de cardiomiopatie: renuntarea la fumat, scaderea in greutate si limitarea consumului de alcool, practicarea de exercitii fizice si o dieta adaptata, sanatoasa;
• in cazul persoanelor cu cardiomiopatie cu debut precoce, asimptomatice, se recomanda atat tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, beta-blocante dupa caz, cat si modificarea factorilor de risc;
• in cazul persoanelor cu cardiomiopatie si simptome de insuficienta cardiaca: diuretice, fara aport de sare, alaturi de alternativele mentionate mai sus.

De cele mai multe ori, tratamentul va viza si rezolvarea patologiei de baza, pe langa ameliorarea insuficientei cardiace si incercarea de a reduce si intarzia complicatiile asociate acesteia.

Cardiomegalie – complicatii si riscuri asociate

In ciuda alternativelor terapeutice noi, in randul persoanelor cu insuficienta cardiaca exista inca un grad ridicat de mortalitate. Mortalitatea la un an de la diagnosticul de insuficienta cardiaca, o complicatie a cardiomegaliei, este de 30%, in timp ce mortalitatea la 5 ani este de 50%. Multi factori, cum ar fi severitatea simptomelor, varsta inaintata si necesitatea spitalizarii sunt asociati cu mortalitatea crescuta secundara insuficientei cardiace. Majoritatea persoanelor ajung, in cele din urma, la insuficienta cardiaca cronica. In astfel de cazuri, transplantul de cord sau folosirea unui dispozitiv cardiac, care de asemenea se prezinta cu riscuri, pot creste morbiditatea.

Inima marita este un factor de risc semnificativ pentru insuficienta cardiaca congestiva. Aceasta patologie are un grad ridicat de mortalitate. Chiar daca majoritatea persoanelor cu inima marita nu prezinta simptome, precum nici cele cu insuficienta cardiaca congestiva, cea mai obisnuita prezentare clinica, din pacate, este moartea subita, din cauza aritmiilor maligne. Aceasta moarte subita apare in special in randul tinerilor. Deoarece inima marita (cardiomegalie) poate sa apara ca urmare a mai multor patologii, complicatiile tind sa varieze in functie de acestea. Totusi, trei complicatii principale ar trebui avute in vedere, deoarece dicteaza prognosticul diagnosticului:

• insuficienta cardiaca decompensata;
• moarte cardiaca subita si aritmii ventriculare maligne;
• tromboembolism secundar trombilor murali.

Cunoasterea acestui diagnostic este esentiala pentru a limita expunerea la factorii de risc si, de asemenea, pentru instaurarea in timp util a tratamentului de baza. Persoanele cu inima marita, ca urmare a lipsei simptomelor specifice, nu cunosc acest lucru. Totusi, afectiunea poate fi usor identificata prin investigatii de rutina ale caror rezultate ridica suspiciunea bolii.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542296/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8604487/

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1687850721003095

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/cardiomegaly

https://www.mdpi.com/2313-433X/9/7/128

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hypertrophic-cardiomyopathy/symptoms-causes/syc-20350198